3,663 matches
-
literatură, vol. III, Societatea de Științe, Istorie și Filosofie din R.P.R., 1957. Valeriu, Al., "Geneza și rolul cultural al liceului din Pomârla", în Revista generală a învățământului, XXVI, 1-2, 1938. Vlădică, Mircea, Vatra Dornei. Plai mioritic de istorie și legendă, leagăn de credință și cultură bucovineană, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2007. Memorialistică Aderca, Felix, Mărturia unei generații, Editura Simart, Craiova, 2007. Artzi, Itzhak, Biografia unui sionist, Editura Hasefer, București, 1999. Chelariu, Traian, Zilele și umbra mea, vol. I, II, Editura Ideea
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
mon amour; o scurtă istorie aproape sentimentală, Editura Polirom, Iași, 1996, 104 p.; Eugen Dimitriu, Orașul muzelor. Case și locuri memoriale la Fălticeni, Editura Bucovina istorică, Suceava, 2002, 262 p.; Mircea Vlădică, Vatra Dornei - plai mioritic de istorie și legendă, leagăn de credință și cultură bucovineană, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2007, 556 p. 9 Filaret Gh. Furtună, "Centenar Dumitru Furtună", în Hierasus, 1994, nr. 9, pp. 521-529; Stelian Mândruț, "Simeon Florea Marian", inedit, AF, 1987-1990, nr. 8-11, pp. 191-195; Gavril Irimescu
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
României, vol. II, Imprimeria națională, București, 1938. 67 D.J.A.N. Suceava, Fond Prefectura județului Câmpulung Moldovenesc, dosar 45/1927. 68 G. Vlăsceanu, I. Ianoș, Orașele României..., p. 343. 69 Mircea Vlădică, Vatra Dornei. Plai mioritic de istorie și legendă, leagăn de credință și cultură bucovineană, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2007, p. 239. 70 Ibidem, pp. 250-251. 71 C. Dan Pantazescu, "Provincia literară se nesocotește...", publicat în Seara, reprodus în Noua gazetă de Vest, III, nr. 666, 1938, p. 2. 72
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
contingențele și Își Înmulțește Îndemnurile la continuitate. Fără ea, omul ar fi o ființă dispersată. Ea e prima lume a ființei umane (Bachelard 2003: 3874). Înainte de a fi „aruncat― În lume, așa cum o profesează metafizicile rapide, omul este depus În leagănul casei. Și totdeauna, În reveriile noastre, casa este un mare leagăn. Viața Începe bine, ea Începe Închisă, ocrotită În „poala― călduță a casei. Casa natală ține copilăria imobilă „În brațele sale― (Bachelard 2003: 90-105). Din această perspectivă, dacă, atunci când analizăm
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
fi o ființă dispersată. Ea e prima lume a ființei umane (Bachelard 2003: 3874). Înainte de a fi „aruncat― În lume, așa cum o profesează metafizicile rapide, omul este depus În leagănul casei. Și totdeauna, În reveriile noastre, casa este un mare leagăn. Viața Începe bine, ea Începe Închisă, ocrotită În „poala― călduță a casei. Casa natală ține copilăria imobilă „În brațele sale― (Bachelard 2003: 90-105). Din această perspectivă, dacă, atunci când analizăm desenele copiilor, ne referim doar la imaginea din desen, analogiile dintre
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
și contradicțiile care pot rezulta de aici îl conduc pe individ către alegeri mai mult sau mai puțin complexe, către "bricolarea" unei identități. Agota Kristof își construiește un univers pentru a travesti realitatea cea a războiului, a dezrădăcinării, a abandonului leagănului matern -, iar maniera sa originală de a o face constă în inventarea unui personaj dublu: gemenii Claus și Lucas. Dintr-o perspectivă mitologică, gemelitatea traduce în același timp dualitatea, contradicția, similitudinea, duplicarea, ceea ce ne apropie de o problematică delicată și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
efectul care se vede, nu a învățat să le discearnă pe cele care nu se văd, acesta se abandonează unor obiceiuri funeste, nu numai din înclinație, ci prin calcul. Acest lucru explică evoluția fatal dureroasă a umanității. Ignoranța îi înconjoară leagănul; deci ea se determină în actele sale prin primele lor consecințe, singurele, la originea sa, pe care poate să le vadă. Numai pe termen lung ea învață să țină seama și de alte consecințe. Doi stăpâni, foarte diferiți, o învață
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în definitiv tot programul eugenic din romanele lui Duiliu Zamfirescu. Ideea, la superficie, e zolistă. Dar cum la noi tema e adoptată în poezie, deci nu în scopul studiului, este vădit că ia aspectul unei filozofii a vieții. Mai aproape de leagănul lumii grece, cu care a trăit amestecat, poporul get are sentimentul adânc al tragicului fatal. Când dramaturgia română va fi mai dezvoltată, noi mai mult decât oricare alții vom putea relua marile motive ale tragediei clasice, reduse în Occident la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din totul se rețin unii psalmi, fără misticism adânc, care au totuși, prin rotația lor litanică, o remarcabilă suavitate verbală (amintind puțin umilitățile lui Péguy și ale lui Claudel): Pre Domnul lăudați-L, Câmpiile și munții Căci stăpânește cerul Și leagănul și groapa! Și visurile noastre Și strălucește-n soare Și viermele și fierul! Pre Domnul lăudați-L,z Căci stăpânește apa, Și risipește gheața! Pre Domnul lăudați-L, Căci stăpânește viața Poemele în proză ale lui Emil Isac, voit grandilocvente
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu operația deparazitării icoanelor, frânghia cu rufele copilului. În această poezie a micului sentiment poetul pune pasiuni de anticar, cultivând manufactura metalică, cu ceva din tehnica lui Heredia. Intimismul lui Bucuța s-a revărsat spontan în foarte imitatele Cântece de leagăn, concepute într-un spirit realist. Părintele își leagănă copilul cîntîndu-i, provocîndu-l cu false disprețuri, făcând apropieri între impotența lui caricaturală și lumea de basm a poeziei. Procedarea este a picturii, unde pruncul apare, ca la Perugino, în goliciuni naive și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tablou încărcat de colori și amănunte etnografice asupra turcimii din partea occidentală a țării. EMIL DORIAN Îl imită pe E. Bucuța, fără aparat artistic, dar câteodată cu o mai mare, tocmai de aceea, prospețime de sinceritate, Emil Dorian, în poezii de leagăn unde se cântă până și "pîntecuțul", buricul, dinții: Când deschizi gurița vie Și surâzi cu ochi nurlii, Parcă este o cutie Pentru mici bijuterii. Și sub buza ta frumoasă, Ispitindu-te să-i iei, Pe gingia de mătasă, Dinții mici
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
animalele se confundă cu vegetalele, fiind preferate acelea inerte, mimetice: șopârle, lăcuste, melci. Bacantele sunt verzi și sar ca lăcustele: Nouă preotese verzi Sar prin codri și livezi. Zamolxe însuși caută contactul rece cu șopîrlele: Altădată nopțile-mi erau un leagăn de odihnă, iar ziua lucrurile dimprejur se prefăceau în mine într-un vis atât de liniștit, că reci și jilave șopârlele veneau să caute soarele pe picioarele mele goale... Zamolxe e un "mister păgîn", un mit autohton, încadrat într-o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fundalul mișcărilor din 1968. Astfel, "deși nereușită, prin prisma obiectivelor proprii cel puțin, mișcarea din 1968 trebuie considerată, totuși, mesagerul cultural și politic al trecerii la postmodernism ce a urmat. Undeva între anii 1968 și 1972, deci, se naște din leagănul mișcării antimoderne a anilor 1960 postmodernismul ca o mișcare matură, deși încă incoerentă". (David Harvey, op. cit., p. 46) 47 O excelentă introducere în ceea ce înseamnă arhitectura postmodernă găsim în partea a cincea, "Architecture and Urbanicity", a lucrării editate de Thomas
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fost numit „de Brescia”, fiindcă acolo a fost epicentrul său, iar cetățenii locuiau în corturi în afara orașului pentru a nu se dărâma peste ei clădirile... . Mama obișnuia să-mi amintească că în timpul acelui mare cutremur eu eram copil încă în leagăn, iar ea le-a luat pe cele două surori ale mele (erau micuțe) și, lăsându-mă pe mine în leagăn, le-a adăpostit în casa rudelor sale. Într-adevăr se temea că s-ar fi prăbușit peste ea baptisteriul, deoarece
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
se dărâma peste ei clădirile... . Mama obișnuia să-mi amintească că în timpul acelui mare cutremur eu eram copil încă în leagăn, iar ea le-a luat pe cele două surori ale mele (erau micuțe) și, lăsându-mă pe mine în leagăn, le-a adăpostit în casa rudelor sale. Într-adevăr se temea că s-ar fi prăbușit peste ea baptisteriul, deoarece casa mea era aproape de el. Din acest motiv, eu nu o iubeam foarte mult, deoarece ar fi trebuit să se
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ar fi vrut. Opoziția lor, nu numai teoretică, ci și practică, față de regimul lui Augustus oricare ar fi poziția lor specială față de Livia 388 era totală și fără echivoc. Sărim peste unele versuri, care se referă la prietenia, încă din leagăn (v. 19-21), a poetului cu Maximus, la prietenia pe care i-o acorda lui Ovidiu tatăl lui Maximus, "elocvența limbii latine" [cum a fost numit în mai multe rânduri și locuri însuși Paulus Fabius Maximus], îndrumătorul spiritual al poetului (v.
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de a construi poemele sale pe un ax al verticalității. În elegia La moartea lui CÎrlova dăm peste această definiție: poetul este „strein și călător” pe pămînt, mersul lui este prin văzduhuri, locul lui este În cer: „Pămîntul mi-este leagăn, dar lăcuiesc În cer.” În altă parte (Destăinuirea), Heliade scrie: „Cerul e al meu templu și singur-nchinare, Seninul lui e semnul prin care Îl slăvesc...” O definiție, evident, banal poetică, reluînd o veche sugestie despre natura sacră a talentului. Heliade
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu mare fantezie, unirea și „profumul” fecundării; „Se scoală-Adam; și Eva În brațele-amoroase Îl strînge cu ardoare; el mai ardent o strînge, Și sîn la sîn ferice se-mparadisă mirii Ținîndu-se de mînă În mutuali afecții, Adam duce pe Eva În leagănul d-aproape De flori și de verdeață. Nici un talam vreodată Din stanțele regale augustelor mirese N-avu atîta artă, nici adornare simplă Cu-atîta maiestate, decor mai admirabil Flori, vițe În festoane, cum nu produce arta, În toată abondanța În toată frumusețea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ani veseli, ani de pace, ani mulți, ani fericiți.” Într-un Imn la dragoste (1838), scris după un cutremur teribil, poetul substituie sentimentului erotic evlavia creștină, zicînd că „dragostea e Domnul”. Heliade e cel dintîi la noi care scrie poema leagănului și a neliniștii paterne În fața pruncului bolnav. Erosul este aici copleșit de simțul datoriei morale: „Copilul se deșteaptă; l-amenință răceala Și mama Îl lipește de chiar inima sa...”. O dedicație din 1839, La Elvira, este mai Întunecat romantică, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
siguranței. Lunca reprezintă natura domesticită, simpatică: un veritabil tranchilizant pentru spirit. Ea ne Învață limba coexistenței pașnice În universul material: „Sus, paingul pe un frasin, urzind pînza-i diafană, Cu-al său fir de-argint subțire face-o punte-aeriană, Iar În leagăn de matasă gangurul misterios Cu privighetoarea dulce se Îngînă-armonios. Jos pe la tulpini, la umbră, fluturii, flori zburătoare, Se-ndrăgesc În părechere pe sîn alb de lăcrimioare, Și, ca roi de petre scumpe, gîndăceii smălțuiți Strălucesc, vie comoară, pe sub ierburi tăinuiți
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tandrețe. CÎmpia (spațiul unei reverii amoroase) este acum favorabilă. Motoarele retoricii se pun În mișcare: dulcea taină a umbrelor, lumina mîngîioasă a făcliei de pe cer, glasul de Îngeri, sfinte armonii, plăceri Încîntătoare etc. O agresiune, o irepresibilă ofensivă a suavității. Leagănul acestei divine muzici de șoapte este, Încă o dată, cîmpia: „Frumoasă e cîmpia cu dulcea-i liniștire Pentru acel ce fuge de-a lumei amăgire, Pentru acel ce caută un trai neînsemnat! Plăcut, plăcut e ceasul de griji nentunecat, Și dulce
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Liviu Dumitru Am intrebat pe mama mea: Și chipul mamei mi-a zâmbit. Ce-nseamnă mama, patria? La câte oare s a gândit? Aud mereu acest cuvânt Privește tot ce te-nconjoară E casa, cer, este pământ? E patrie, e leagăn, este țara! ¾ FRĂMÂNTĂRI DE LIMBĂ A, a, a Multe vorbe încep cu a Apă, ață, alun, ac, Albinita și abac. La birt motanul încălțat Că bucătar s-a angajat Cuțit are pentru fripturi Și barda pentru tocături. Hi, căluț cu
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
și Petru Vintilă Își dramatizează poemul, ridică oamenii din popor la nivelul lui și-i pun să vorbească În limba lor. Iată de ce sună atât de firesc „blestemele” proferate de eroii lui Tăutu Împotriva boierilor, ca și frumoasele cântece de leagăn cuprinse În poem: «Din lemn Își durau docare duce-i-ar la-nmormântare! Fagule, tu nu uita, că i-ai tras și-n țepi cândva. Nani, nani țânc peltic n-ai mindir de borangic, dar ți-aducem azi altoi, de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de pildă, izbucnesc la fiece pas «fanfare de lumini», cresc «holde de bucurii», flutură pretutindeni steaguri, Înlocuindu-se astfel prin șabloane convenționale bogăția vieții. (Ă). Eugen Frunză repetă inutil epitetul vag și inexpresiv «bun» În versuri consecutive din Cântec de leagăn. Dan Deșliu afirmă că toate lucrurile pe care le descrie sunt „mari, mărețe, uriașe” etc; problema oficială de a Înfățișa viu măreția reală a faptelor, el o ocolește prin repetarea declarativă a aceluiași cuvânt sau sinonim lui. Sărăcia vocabularului apare
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
privind existența unor izvoare de păcură datează din 1440 și 1442. Ele semnalează existența păcurii în zona satului Lucăcești, fiind cele mai vechi documente din țara noastră care atestă existența acestei bogății. Așadar, putem afirma faptul că satul Lucăcești este leagănul industriei de petrol din România. Trebuie să menționăm faptul că în zona Moldovei, în perioada secolelor XVII-XVIII, acest zăcământ era cunoscut doar în zona Moinești, după cum ne demonstrează izvoarele acelor timpuri: scrierile misionarului Marcus Bandinus (1646), informațiile lui D. Cantemir
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]