4,107 matches
-
sentimentul neliniștitor, insistent, că o mai văzusem undeva pe această femeie: că ar fi trebuit s-o recunosc și chiar să-mi amintesc numele ei. În mâna stângă ținea o coală de hârtie A4, îndoită pe mijloc; mâna dreaptă se legăna pe lângă corp, ca și cum căuta un buzunar în care s-o ascundă. — Bună, spuse ea. — Bună. Sper că nu vă deranjez. — Deloc. Mă uitam la televizor. — Am venit... Știu că nu ne cunoaștem foarte bine, dar m-am gândit că v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și venea din când în când câte o gâscă. Ori de câte ori ne duceam acolo nu uitam niciodată să aducem cu noi o pungă de hârtie maro plină cu pâine veche pe care o aruncam în apă sau, uneori, cutezam s-o legăn prin gardul de sârmă până când gâștele se apropiau și o ciuguleau dintre degetele mele întinse. — Asta trebuie să fie ferma care se vede din drum, a spus tata când am dat de ea prima oară. Cea pe lângă care trec cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
umedă a patului meu, în întunericul dormitorului meu cu perdelele trase, nu mai existam decât noi, care începeam să ne zvârcolim încet și fiecare mișcare, fiecare schimbare de poziție provoca noi valuri de plăcere, până când în cele din urmă ne legănam încoace și-ncolo ca într-un scrânciob și pe urmă n-am mai putut suporta și a trebuit să mă opresc. Și de îndată ce m-am oprit, m-am trezit, singur și trist. Este cea mai veche amintire a mea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
convingerea adânc înrădăcinată că o viață lipsită de dragoste fizică nu avea nici un rost. Mama lui fusese foarte generoasă cu asemenea manifestări: îl atingea, îl ținea în brațe, îl înfășa, îl corcolea, îi ciufulea părul, îi mângâia fundulețul și îl legăna pe genunchi. Nici tatăl lui nu pregeta să-i strângă tare mâna sau să-l îmbrățișeze bărbătește din când în când. George crescuse cu ideea că aceste încântătoare coliziuni, aceste accese de intimitate spontană, cu membre suple și flexibile, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a răspuns când am strigat-o. O presimțire bruscă m-a dus în dormitor. Fiona stătea pe pardoseală în fața șifonierului deschis. Era îmbrăcată cu o rochie lungă albastră de bumbac al cărei fermoar nu era încă tras la spate. Se legăna încet în spate și în față, luptându-se să respire. Am îngenuncheat lângă ea și am întrebat-o ce pățise. Mi-a spus că se simțise tot mai epuizată în timp ce încerca să se îmbrace, apoi își căutase o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și adormită și deși uneori nu făceau altceva decât să stea întinși, moțăind încolăciți, aceste pauze de nemișcare ghemuită făceau parte dintr-un singur moment, perpetuu și lipsie de efort, în timpul căruia se afundau și se trezeau din somn, se legănau încoace și-ncolo între vis și trezie și n-au fost conștienți de trecerea timpului până când Michael a auzit pendula din hol bătând de cinci și s-a întors să vadă ochii lui Pheobe zâmbindu-i în întuneric. — Kenneth, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
toată lumea e urmărită. Și-a trecut cardul prin cititorul de la ușa groasă de sticlă, care s-a deschis cu un declic. — Urmărită? Ce anume Înseamnă „urmărită“? Pășea cu iuțeală pe coridorul care ducea spre biroul nostru, iar șoldurile i se legănau dintr-o parte În alta În pantalonii reiați maro, foarte mulați, pe care Îi purta. Îmi spusese În ajun că ar trebui să mă gândesc serios să-mi cumpăr și eu o pereche, poate chiar zece, acesta fiind unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din josul scărilor. — Andy, mai dormi? a zbierat ea În direcția aproximativă a camerei mele. Am Întredeschis un ochi și m‑am uitat la ceas. Opt și un sfert dimineața. Doamne sfinte, ce‑și Închipuiau oamenii ăștia? M‑am mai legănat de pe o parte pe alta câteva clipe Înainte de a găsi puterea să mă ridic În capul oaselor și, când am reușit să o fac, Întreg trupul meu s‑a rugat să mai aibă parte de Încă puțin, numai puțin somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Părea la fel de plin de viață ca băieții - avea antebrațele goale și bronzate, iar părul lung Îi sălta pe frunte. Apoi se așeză la loc, zîmbind. Trase din nou din pipă, apoi aprinse un alt chibrit și-l apropie de pipă, legănînd flacăra. Dar În timp ce făcea toate astea Îl urmărea pe Duncan pe sub sprîncenele ușor aplecate, și, imediat după ce tutunul se reaprinse cum trebuie și stinse chibritul, Își luă pipa de la gură. — Nu-i așa c-a fost ciudat să dau peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și două căni emailate. Nu pot fierbe apa, zise ea, soba s-a dus, și n-au avut timp s-o aprindă din nou, dar o să iau de la fata de alături. Ieși cu ceainicul, iar Kay se așeză. Ambarcațiunea se legăna, lovindu-se cu un sunet gol de țărm, pentru că treceau cîteva barje. Auzea vocile bărbaților cu o claritate enervantă: ...pe calea Dalston. Jur pe Sfîntul Dumnezeu! Mergînd de colo-colo, ca un maimuțoi afurisit pe o... Mickey se Întoarse cu apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Square, pe care i-o descrisese lui Viv, azi, pe scara de incendiu. Își aminti cu stătea Întinsă pe divan În timp ce Julia lucra la o masă delabrată la lumina unei singure lumînări - mîna ei odihnindu-se pe pagină părea că leagănă flacăra, palma - o oglindă, iar fața ei frumoasă - luminată... Apoi, În cele din urmă, venea În pat, după ore de scris, și se Întindea obosită, dar fără somn, distrasă și distantă. Uneori Helen Îi punea mîna pe frunte și i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai precis de ce era nevoie și unde trebuiau să se ducă. Veni repede, sărind pe treaptă și urcîndu-se În cabină În timp ce Kay o pornise. — Unde mergem? — Hugh Street. Kay dădu aprobator din cap, ieșind din garaj cu dubița care se legăna și luînd-o pe panta străzii, mergînd Încet la Început, așa Încît Patridge, aflată În mașina din spate, să le prindă din urmă; apoi apăsă piciorul pe accelerație. Dubița era una folosită În comerț și a cărei destinație fusese schimbată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
iad, ori de cîte ori venea. Dacă tu crezi că sînt fericită acum, Îi spunea ea acum, că vine o femeie de teapa aia la mine În casă... La masa de lîngă ea, era o tînără cu un copil. Îl legăna În sus și-n jos, Încercînd să-l facă să-i zîmbească tatălui. Dar copilul plîngea, urlînd cu gura deschisă, ca o sirenă, apoi respira convulsiv și urla din nou. Încăperea era una mică și obișnuită, de Închisoare, cu ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
uită la ea: — Ce s-a Întîmplat? — Nu știu. M-au trecut fiorii, asta-i tot. Isuse, e groaznic! Ajută-mă, poți? N-are rost doar s-o ridici, mai e și sîrma ghimpată, probabil că s-a prins acolo. Legănînd corpul femeii Înainte și-napoi, reușiră să-l elibereze, dar era oribil să auzi și să simți cum fierul se freca de coastele ei și cum se Împiedicau tijele pe sub pielea spatelui. Ieși fleșcăită. Nu o Întoarseră și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
naiba pe amîndouă! O să fiți date afară de la serviciu pentru asta. O să... Kay Îi dădu un pumn. Îl lovi orbește și-l prinse de obraz sub ochelari, și după ce căzu, ea coborî frîna de mînă și o porni. Ușa se legănă, dar ea apucă mînerul și o trînti. Cascheta Îi căzuse pe frunte: trase de curea și și-o dădu jos de pe cap, și se simți dintr-odată mai bine. Se uită În oglindă și Îl văzu pe Hughes stînd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și burți pline Cătun părăsit - încă mai cad cireșe pe banca de lemn După amiază - rămasă pe o creangă doar o cireașă Somn de-amiază - vântul răsfoiește-un ziar prin geamul deschis Nici un nor pe cer - doar cumpăna fântânii se leagănă rar Vacanța mare - alergând după fluturi cu plasa goală Noapte senină - doi copii își dispută un licurici Îndemnându-se cu roua în picioare - copii după fragi Ciripit în zori - nepotul nu găsește nici o frăguță Nici un greier în noaptea fără lună
VACAN?A MARE by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83876_a_85201]
-
dor îi era de trandafirașul, rămas captiv în spatele zidului cenușiu. Ce se întâmplase cu el? Oare l-au rapus spinii si cucutele sau arsita verii lungi? Cine știe dacă mai trăia.. Inima i se strânse de durere. Floarea soarelui își leagănă amintirile, cu privirile ațintite pe flăcările jucăușe, de la gura sobei. O lacrima stingheră, îi alunecă pe sub gene. Oftează adânc. Vara e tare departe! Iubita soarelui Dacă ar fi să am un blazon aș folosi bineînțeles imaginea ei, a Florii Soarelui
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
fost zilele petrecute acolo, alături de prietenii care prețuiau natura și peregrinările. Pentru unii era de mirare cum puteau să ne crească aripile tinereții, într-un loc unde până și pietrele plângeau, împletind griul lor postum cu verdele speranței ce se legăna pe crengile arborilor bătrâni. Zilele trecute am primit vești despre Mama Senciuc. A îmbătrânit, dar așteaptă ca în fiecare an, să-i deschidem ușa, ori să mai sărim gardul de piatră cenușiu care, dacă ar putea vorbi, ce multe ar
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Poate pentru că simt că e mai bine să intervin eu prima Înainte să i le spulbere bărbații.) Vizavi de noi, o brunetă tracasată Îmbrăcată cu un pulover larg, roz, Încearcă să-și potolească bebelușul care urlă. Se ridică și Îl leagănă. Se așază la loc și Încearcă să-l facă pe bebeluș să-și pună capul pe umărul ei. Într-un final, Își ridică puloverul și-i oferă un sân. Costumul care ocupă scaunul de lângă ea aruncă o privire la bulgărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-i ia locul fratelui meu. 4 Un incident În parcare Estrella de Mar ieșea la joacă. Din balconul apartamentului lui Frank, trei etaje deasupra piscinei, Îi urmăream pe membrii Clubului Nautico ocupîndu-și locurile În plin soare. Jucătorii de tenis Își legănau rachetele În drum spre terenuri, Încălzindu-se pentru cele trei seturi de luptă grea. Pe marginea piscinei, femeile care stăteau la soare Își dezlegau sutienele costumelor de baie și se dădeau cu ulei de plajă, lăsîndu-și glossul de pe buze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să-mi spui ceva, iar apoi ai dispărut. Nu știu cum, dar am înțeles de îndată ce-ai vrut să-mi spui. Dintr-odată mi-a devenit totul nespus de clar. Cum de nu mi-am dat seama până acum? M-am legănat mult timp - la propriu - în fericirea de a te fi descoperit, ascultând iar muzică. Tot Genesis. I’ve got sunshine in my stomach... La prânz am intrat în bucătărie cu atenție, să nu-i tulbur li niștea, imaginându-mi cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
într-o stare proastă, sunt convinsă că Eduard nu mă va aștepta la ieșirea din liceu și sunt convinsă că nici tu, Edo, nu vei mai veni lângă mine, îți vorbesc în van! în mintea mea obosită se rotesc, parcă legănate de valuri, crâmpeie de la petrecerea de aseară și de la întâlnirea cu Eduard, suprapuse peste crâmpeie din întâlnirile mele din altă lume, cu tine, Edo, și cu visul pe care l-am avut după plecarea lui Eduard, în cele câteva minute
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
venise. Bobo o urmărise pe Clara, șontâcăind după ea, așa cum o mai urmărise de câteva ori și înainte. în celelalte dăți, Clara mer gea într-un ritm al ei, total imprevizibil: uneori aproape că fugea, alteori se oprea brusc locului, legănându-și invariabil ser vieta în mână, cu privirea în sus. Se uita și el în sus, dar în afara unor nori pe cer nu vedea nimic, nici măcar păsări ciripitoare zburând în aer. Clara rămânea așa minute în șir, ca și cum ar fi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ochii din tablou și abia atunci văzu că în pupile se oglindeau o parte din fantasmele care apăreau în frunte, ca și cum ochii imenși cuprindeau doar ceea ce era în mintea fetei din tablou. Tabloul o tulbură peste măsură. Rămase în fața lui, legănându-și geanta fără să-și dea seama. Se învârti apoi mult timp prin hol, privind cu atenție toate tablourile și oprindu-se iar și iar în dreptul acelui portret. — Vă plac portretele noastre? se auzi brusc interpelată și tresări. Se întoarse
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Cât despre noi, stăruind în nerăbdare, urmăream Apa, pe nimică pe ceas, ca să vedem dacă nu cumva scade, iar timpul nostru, al celor aflați în restriște, se scurgea, negru și greu, ca un iaz de păcură și de clei Care legănați în funii, care pe geamblac, visam fără să dormim și ne împărtășeam visele între noi, încurajându-ne cu spusele, ba încă unii, ne mai rugam la cel Atotputernic și la Maica Domnului nostru, Iisus Hristos Iar la noi, la clubul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]