12,206 matches
-
el, la mică distanță, mergeau copiii din sat, cu gurile căscate și nu-și credeau ochilor cum ursul nu obosise de atâta țopăială. Mamaie știa că îmi era frică să ies din curte când treceau țiganii, așa că și-a continuat liniștită treaba în casă. Ursul trecuse de mult și noi nu văzuserăm încă nimic ieșit din comun în curtea noastră. Eram supărată, mă simțeam lipsită de importanță pentru că mamaie nu-mi observase lipsa și cu un aer mizerabil, am lăsat să
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
el se întorsese uimit către acela fiindcă nu era obișnuit ca cineva să-i fie împotrivă de față cu toți ceilalți: „Spui că nu e cinstită judecata stăpânului Baraba, dar noi oare suntem oameni cinstiți?” spusese acela pe un ton liniștit. Baraba se oprise încurcat fiindcă el era de fapt cel mai vehement apărător al omului cu talantul îngropat, și devenise un fel de avocat al lui în toată discuția purtată. Încurcat, spusese totuși că desigur, ei toți ocupându-se cu
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
lină / s-aducă Lumină.../ Lumina păstrată / în inima noastră / doar prin credință / și prin speranță” (Lumina inimii). Uneori e de ajuns doar un „fir de lumină” - ca să găsești cărarea. Se pare că autoarea l-a găsit și acum urmează drumul liniștită, pentru că nu mai orbecăie prin întuneric. Și nici cale de întors nu mai este. Multiplele valențe ale Luminii increate apar în câteva poeme care prevestesc și chiar proclamă Învierea. Ele sunt: „Lumina sfântă”; „Noaptea luminată” ș.a. Autoarea dedică și câteva
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
Diaconescu. -Nu-mi vorbi de acest om. A scris multe neadevăruri despre mine, cărțile mele și familia mea. -Are o scuză. Trebuia să încrimineze situația ta de burghez. O impuneau cenzorii comuniști. Să lăsăm asta... L-am privit cum își soarbe liniștit și gânditor vinul din cană de pământ ars pictată cu motive oltenești. Între noi se lașase o liniște adâncă lungă de aproape șaptezeci și cinci ani. -Dragă Gib, ce mai face Nelu-Onică? -Ce să facă și el!? A depus o cerere la
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
si simplu cel ce scrie aceste rânduri. Egoul lor.” * -La ce te gândești, Florin? Ți-am văzut privirea pierdută ... -La nimic! Răspunse-i tresărind. Mă duc să lucrez! M-am retras în camera mea. Calculatorul deschis de cum ma sculasem torcea liniștit. M-am apucat de scris. * „După ce polițiștii cercetară terenul, luară mică săgeată înfipta în zid cu mănuși și o introduseră într-o pungă de plastic. Făcură câteva mulaje după urmele cauciucurilor mașinii, fotografiară și plecară cu familia Ene la sediul
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
l-a tras și pe al doilea, încă puțin și termina sticla lângă noi. Tataie îl urmărea cu un ochi închis și cu sufletul la gură. Eu fierbeam de supărare că prostul de Gheorghe nu simțise diferența; numai mamaia mătura liniștită în fața grajdului. -Băi, nea Gofule! a îneput săracul Gheorghe, dar imediat mamaie l-a pus la punct. -Ia du-te, măi omule acasă, că noi avem treabă! Ce am deschis cârciumă în mijlocul bătăturii?! Gheorghe, supărat a pus dopul la sticlă
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
care ardeau cărbunii cumpărați în toamnă. Nu eram fericită că îmi salvasem noaptea, dar nu eram nici tristă că ratasem joacă. Pe furiș îmi pipăiam fundul, mulțumită totuși că o luasem mai ușor decât cu “Imnul”. De data aceasta eram liniștită până și în privința lui tăticu; nu avea să știe nimic. A doua zi, ne întorceam de la școală: eu, cu un “foarte bine” la aritmetică; Nuta cu câteva linii la palmă; Nini avea urechile înroșite și de frig, dar mai ales
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
in anul acesta am încercat să retrăim emoțiile primei croaziere în Caraibe... dar... cea de a doua n-a mai fost ca prima! După 50 de ani de activitate profesională mi-a venit timpul să mă dedic unei vieți mai liniștite. În primăvară voi iesi la pensie o dată cu împlinirea a 31 de ani de lucru pentru compania Navistar. Voi continua să predau „Motoare” la Universitate și voi reîncepe lecțiile de pian având ca țel să cânt la patru mâini cu Radu
CE ZI EXTRAORDINARA ESTE AZI! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357200_a_358529]
-
vorbea cu un om cunoscut ce-l învăța de bine. A văzut un lemn mai scurt, de aproape un metru, pe jos, între copaci. L-a ridicat de acolo și s-a întors cât a putut de repede. - Să stai liniștită, Bătrâna! Te voi elibera imediat, căluțul meu drag, i-a promis el cu hotărâre, ridicând lemnul cu ambele brațe. S-a chinuit puțin până a reușit să-l introducă între cele două crengi. L-a fixat atent apoi a tras
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
i-am spus că mi-a dispărut untură. -Aoleu, taică, i-a răspuns acesta fâstâcit, nu eu l-am pus; asta este vina Susanei. Ne-am zăpăcit de cap cu atâtea probleme la țară. Am respirat și a doua oară liniștită. Dosarul cu untura era închis; scăpasem ușor de data aceasta, numai că, într-o seară, din vorbă în vorbă, la masa din curte, tata-mare a auzit povestea cu borcanul gol de untură adus de tataie de la țară. Din ce mami
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
nu-mi spună că a venit tata să mă ia. -Sunt de la regiune sau este Ionel? l-a întrebat mamaie emoționată. -Nu sunt, fa, ăia cu partidul! Cred că este Ionel, i-a răspuns tataie cu o voce ceva mai liniștită. -Eu nu plec! am țipat cu disperare și m-am ascuns sub plapumă. Nu vreau la București să mă certe proprietăreasa în fiecare zi și să mă facă țărancă, pentru că nu-i spun sărut-mâna de câte ori o văd! Eu nu plec
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
decât cu o pană în mână. Atunci se repezea la altul și mai să cadă în nas, îl pierdea și pe acesta. -Ăștia sunt ai lui ăla „rău”, bre! țipa Fane mai să-și dea sufletul. Dacă înainte găinile stăteau liniștite, acum, speriate alergau și ele de nebune, derutându-l și mai mult pe bietul om. -L-am prins! a țipat acesta când era pe burtă și ținea un nenorocit de cocoș sub el. -Fane, îmi omori cocoșul!țipa mamaia. Ăsta este
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
să-i fac, dar trebuia să mă răzbun. Până spre seară, când s-a întors tataie mi s-a părut cea mai lungă zi. Când a intrat în curte eram pe scaun în bucătăria de vară și îmi sorbeam laptele liniștită. Mă uitam la el cum alerga de la căruță la grajd, transpirat și ars de soare, avusese o zi grea. Înainte să se spele și să mănânce, se ocupa de vite, întâi caii și pe urmă vaca. De restul se îngrijea
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
nu o certe Marioara! i-a răspuns cu un aer plictisit, dar cu vocea înceată ca și cum i-ar divulga secretul nostru. -Nu a pierdut-o, am găsit-o lângă puț. Cred că a lăsat-o acolo Cartuș! ne-a spus liniștită în privința motivului care ne coborâse în pivniță. Mă uitam la tata-mare cu un aer mulțumit. Am intrat la ei și până când a venit mami să mă ia, am stat în brațele lui, i-am mângâiat mustața, l-am pieptănat cu
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
în pivniță și spre satisfacția mea, iepurașul se chinuia să roadă un morcov destul de mare și de gros pentru dințișorii lui de lapte. “Este deștept, se descurcă singur!” mi-am spus mulțumită cel puțin în privința lui. Am respirat ușurată și liniștită mi-am copiat tot caietul de data aceasta spre satisfacția mamei, care, deja supărată pe mine, reușea cu greu să-și ascundă nemulțumirea. A doua zi la școală, l-am anunțat pe Matei că iepurașul era în perfectă stare și
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
rupe mai repede decât ne puteam imagina. Dansul nostru începuse bine: ne învârteam grațioase, în vârful degetelor în cipicii negri din saten, confecționați tot “acasă”. După ce ne-am terminat piruetele, ne-am oprit grațioase așteptându-ne fiecare “bondarul”. Eram foarte liniștită în privința lui Matei; era primul rol din viața lui pe care îl luase în serios. Când a ajuns lângă mine, în vârful degetelor și mi-a zâmbit, i-am văzut fața roșie de emoție, ochii strălucindi de bucurie și transpirația
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
ulterior pueril dacă nu absurd, până una alta întârzierea întâlnirii înlesnindu-mi prilejul cunoașterii unei părți a orașului și oamenilor ei. A doua zi de la sosire am făcut câțiva pași în jurul apartamentului din acest cvartal de pe Coffee Road. O zonă liniștită cât cuprinde, peluze bine îngrijite, arbori străjuind străzile care se întretăiau cu o precizie geometrică dej� vu și care se “vărsau” mai toate în artera principală, dotări comerciale specifice zonelor mai depărtate de centru, case de locuit întinse la sol
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (5) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357302_a_358631]
-
copilul acesta îmi e un străin, dar ne găsim în Sfânta zi de Duminică, la prânz, și ne rugăm, bucurându-ne că suntem sănătoși. Îi mulțumim Celui de Sus pentru că ne ocrotește de temeri și ne întărește în singurătate. Mâncăm liniștiți. La radio cântă ceva frumos. După masă, el spală vasele, eu îi pregătesc „porția de alimente” pentru prima săptămână. “Sărut mâna, Doamnă!” zice și-mi sărută mâna, ca-n filmele lui Sergiu Nicolaescu. Închid ușa și mă așez...la o
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
deosebită. Paradis alb pe timp de iarnă și adevărat puzzle de peisaje feerice, cu păduri seculare și pajiști pline de flori în verile însorite, acest colț de rai te izbăvește de umbrele gândurilor și te transpune într-o lume pură, liniștită, patriarhală, care parcă este făurită de mâna lui Dumnezeu anume ca să dăruiască curățime pentru suflet și minte. Stațiunea de azi, recunoscută ca fiind ținta celebrităților - actori, scriitori, oameni politici - un loc ideal pentru petrecerea concediilor, vine cu un plus de
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
acasă 14 sticle de șampanie. Își ținuse promisiunea și timp de șapte zile au băut șampanie în fiecare zi. Venise vremea promisă soției sale dragi și se bucurau acum alături de copiii lor de o altfel de viață, mai sigură, mai liniștită și mai bună. Dar cum și de prea mult bine se satură omul, după primele șapte sticle de șampanie au considerat că restul trebuie puse la păstrare și le-au savurat, una câte una, atunci când primeau în vizită prieteni dragi
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > FAGUL MONUMENTAL Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 319 din 15 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului FAGUL MONUMENTAL Trăiești pe malul apei line Când timpul liniștit domnește Și totul în natură se odihnește, Iar zările-s curate și senine. Te clatini În fața vântului puternic, Iar fruntea-ți înfrântă parcă plânge, Dar niciodată trupul nu-ți va frânge, Vântul ăsta cât e de nemernic. Alături de tine sălbatice
FAGUL MONUMENTAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357368_a_358697]
-
a dorit, ba mai mult, a reușit să își răzbune tatăl și să facă ordine în teritoriile prădate de bande lacome. Doar că, forțele răului nu și-au isprăvit misiunile, pătrund în fiica mai mică, Ana, intervenind așa în viața liniștită a lui Mortes pe care Destinul îl îmbrăcase în Cămașa purpurie. Din nou ne trezim în mijlocul unui conflict alături de ființele umane, spiriduși și vrăjitoare, magii și alte forțe necunoscute. Cartea Elenei Cesar von Sachse te ține cu sufletul la gură
ELENA CESAR VON SACHSE ŞI „CĂMAŞA PURPURIE” A TALENTULUI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357348_a_358677]
-
amenințătoare, rămâneau o fracțiune de secundă sus , parcă doar pentru a fi luminate de fulgerele cerului în toată grozăvia zbuciumului lor, ca apoi să se scufunde mugind a jale în imensitatea întunecată a mării...nimic nu mai amintea de asfințitul liniștit și feeric de acum câteva ore...natura , parcă împrumutase din sufletul ei zbuciumat de vestea ce căzuse ca un trăsnet peste viața ei... -Nu te mai iubesc! vorbele simple căzuseră ca un trăsnet; sângele se dezintegra, scurgându-se într-un
DIN TAINELE MĂRII- PROZĂ SCURTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357393_a_358722]
-
valuri se tânguiau obosite după frământarea aceea amestecată cu durere și moarte; lumina lunii descoperea pe rând porțiuni din țărmul mării răvășit de coșmarul furtunii; dincolo de dig, într-o mică lagună între stabilopozi, un voal verde-albastru plutea în dansul valurilor liniștite, împăcate cu soarta, aceeași de nesfârșite vremi...Dintre valuri, din adâncuri, din tainice ascunzișuri un murmur de note neobișnuite, înlănțuite întrun lanț de sunete astrale, apăsau pe clape nevăzute silabe răzlețe: i-lo-na,le-an-dru... Referință Bibliografică: Din tainele mării- proză scurtă
DIN TAINELE MĂRII- PROZĂ SCURTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357393_a_358722]
-
din 18 iunie 2012 Toate Articolele Autorului TĂLMĂCIREA UNUI VIS De la o vreme, seara când mă culc, nu prea am griji. Știu bolile de care sufăr. Pat unde să dorm am. Căldură în soba de teracotă am. Astfel că adorm liniștit. Totuși mai zilele trecute, tocmai când dragul nostru președinte, ( fiindcă am văzut că a primit un premiu de simpatie populară) anunțase că vom avea premier pe domnul Stolojan, am adormit liniștit, căci -fiind finanțist- Stolo va manevra banii așa cum trebuie
TĂLMĂCIREA UNUI VIS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357419_a_358748]