122,821 matches
-
o paradigmă științifică. Cea de-a doua, aducând cu ea un întreg inventar de concepte slabe, de deprinderi constructive, hedoniste și vivificante. Rămâne de discutat unde se plasează, statistic, opțiunea publicului. Nu trebuie uitat că, dacă ignoranța le este - în linii generale - proprie cititorilor inocenți, nevoia de certitudini nu e numaidecât un blazon al celor avizați. Cred că repartiția celor două atitudini e cu atât mai dificilă cu cât una dintre necunoscutele ecuației se plasează, în permanență, de cealaltă parte a
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
judecăm drept. Pentru fărădelegile lor, unele abominabile, legionarii au primit o triplă pedeapsă, din partea lui Carol al II-lea, a lui Antonescu și a comuniștilor, multe mii dintre ei pierind pe frontul de Est unde au fost trimiși intenționat în linia întîi. Au fost sancționați cu vîrf și îndesat. Pentru fiecare crimă pe care au săvîrșit-o cămășile verzi, au pierit măcar cîteva zeci din rîndul lor. Comparativ, căpeteniile, torționarii, propagandiștii totalitarismului comunist n-au primit nici 0,1 la sută din
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
Încurajat de lipsa cronică de cadre din PNL, nu mai miră pe nimeni că individul are tupeul să se laude singur, afirmând c-ar fi soluția cea mai bună ca "intermimar" la externe. Dar tot el a pus, blajin, o linie de demarcație: Nu le pot face pe toate. Cu modestie, recunosc..." O perioadă, pe vremea celor doi președinți ai regimului Iliescu, Ion Iliescu și Emil Constantinescu, s-a pedalat puternic pe ideea "diplomaților de carieră", pretinzându-se ca funcțiile și
Ați vrea să fiți ministru de externe? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8547_a_9872]
-
de mântuire. După ce muribundul căruia îi ținea locul pe scena operei își revine pe neașteptate, tânărul aspirant își expectorează, din pricini de supărare și alcool, corzile vocale. Apoi, pierzându-și ochiul în urma unei încăierări pricinuite de un simplu falset în linia melodică a unui colind, convalescentul Hariton Remus se alege cu vocea impecabil refăcută. În continuare, dominatorul Manase Hamburda începe să se viseze președinte al unui comitet al intelectualilor din oraș, pe care-l falimentează - moralmente - în doi timpi. De fapt
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
aș fi înclinat sa cred că scurtcircuitul inspirațional i se datoreaza. Oricum, scenaristul a mixat talentuos cele două proze ale lui Cărtărescu, Ruletistul și Zaraza, am apreciat că în cazul celei de-a doua se păstrează prin multe detalii în linia textului cărtărescian; apar Borilă, povestea cu rivalitatea dintre Zavaidoc și Cristian Vasile explicată mai pe larg, istoria retragerii din circulație a cîntărețului, dar și a frumoasei vedete interbelice interpretată cu o pasionalitate catastrofal-telenovelistica, mi amor, de către frumoasa Ileana Lazariuc unde
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
suprapuse, să spun că modalitatea critică a lui Dan Cristea, viziunea și metodologia cu care parcurge și resemantizează operele, îmi sunt extrem de familiare. Sunt și ale mele, într-o bună măsură, această examinare atentă a temelor și motivelor recurente, urmărirea liniilor de convergență, descoperirea figurilor de profunzime și rearticularea - din unghi tematist - a universului poetic văzut în elementele constitutive, cu locurile lui simbolice și sintaxa discursivă. Aplicată pe opere poetice coagulate, dense, această grilă interpretativă mi se pare cea mai adecvată
Eul care tot scrie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8575_a_9900]
-
aceste condiții ne-critice, o formă deviată de statistică. Ar fi fost de așteptat, de asemenea, ca Dan Cristea să pună în relație poeții pe care îi analizează, ampla-sându-i în diversele contexte, distribuindu-i în tendințe și trasând, cu acestea, liniile directoare ale poeziei românești postbelice. De la Gellu Naum și Ștefan Aug. Doinaș la Ioan Es. Pop, putea fi făcută măcar schița evoluției, dacă nu harta ei topometrică. Dar raportarea la un anumit moment din "desfășurătorul" istoric, la diferitele etape din
Eul care tot scrie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8575_a_9900]
-
are o acută conștiință a marginalității și ca și Luchian se simte, ca artist, parte acestei lumi a exclușilor. Imaginile din lumea circului, dar și cele de copii completează un repertoriu iconografic profund semnificativ. Tonitza se înscrie astfel pe o linie pregnant ilustrată la sfârșit de secol XIX de Van Gogh, solidar cu "dezrădăcinații" și "victimele vieții", pentru care "dezlegarea problemei vieții" nu era în nici un fel desprinsă de vocația sa artistică. Nu întâmplător atât Tonitza cât și van Gogh admirau
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
nici mai mult nici mai puțin decât un soi de anecdotă, repetată până la saturație de toți pictorii noștri - anecdotă cu turci, cu case turcești, cu corăbioare și "atmosferă orientală", " a monopolizat în mod ciudat tot picturalalul, anecdotizând, cu subiectul și linia și culoarea." O cercetare atentă a picturii inspirate de Balcic, dincolo de inevitabilul moment al decadenței, te obligă însă, și acesta e sensul interesului actual pentru artiștii Balcicului, să traversezi mai toate dilemele și aspirațiile artei românesti dintr-un interval de
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
de Crăciun, când unele se mai întorceau în vizită la rude, săpun Fa verde și cât mai multe pungi de plastic colorate. Abia după ce au început să apară și pungile românești, albe, albastre sau gri, cu modele simple, din câteva linii și cu un scris urât, s-a văzut clar că pungile nemțești nu mai puteau fi detronate: erau reginele absolute, de care aveam grijă ca de ochii din cap. După orice purtat, băbuța le ștergea cu grijă, le netezea și
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
proliferare a variantelor. Un autor mare este devotat, după cum știm, unei teme, care îl ține în mrejele ei, dar îl și călăuzește, nu-l lasă să rătăcească. Din acest motiv, constanța lui Nicolae Breban în expunerea unei pledoarii, previzibilă în linii mari, dar uluitoare și captivantă în aplicările ei, e un indiciu al artei autentice. Pe parcurs, în cariera sa literară, prozatorul a avut de întâmpinat o piedică de receptare: o îndărătnică neîncredere a unor critici. Ei i-au reproșat de la
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
narează căutarea obsesivă a lui Faulques analizând imaginile fotografiilor și pictura circulară din interiorul turnului său. Ce țintește căutarea disperată a lui Faulques, fotograf de război și pictor de bătălii, dacă nu ordinea ascunsă a lucrurilor, geometria secretă a haosului, liniile ascunse care explică de ce bătăile de aripi ale unui fluture într-un punct al globului produc o tornadă într-un alt punct. Ce urmărește Olvido care fotografiază obiecte și susține idei stranii: "Adevărul stă în lucruri, nu în noi. Dar
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
fotografiază obiecte și susține idei stranii: "Adevărul stă în lucruri, nu în noi. Dar ele au nevoie de noi ca să se manifeste"; Lucrurile sângerează ca oamenii". Olvido are intuiția experienței pe care o traversează iubitul ei: "Fotografiezi persoane care caută liniile drepte și curbe ce le vor ucide. (...) Fotografiezi lucrurile căutând unghiurile de unde vor începe să se prăbușească. Pleci la vânătoare de cadavre și de ruine ghicite. Uneori cred că mă iubești cu o deznădejde dezolată și violentă, fiindcă, atunci când mă
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
aur, Vântul cutreieră apele. Măcar ceva din ce se pierduse în poezie prin dispariția lui Labiș părea că va fi recuperat. Timpul a confirmat valoarea celor trei poeți șaizeciști, ajunși repede, în anii dezmorțirii ideologice care au urmat, în prima linie a liricii noastre, dar a făcut-o, aș spune, în pofida amintitelor plachete din colecția "Luceafărul". Citite cu ochii de azi nu pot decât să dezamăgească, năpădite cum sunt de clișeele proletcultiste remanente, de poncifele tematice strivitoare. La tot pasul macarale
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
și Normandia, un "vest" neguros, unde legendele despre rezistența șuanilor sunt încă vii și unde patimile ard mocnit, dar nu mai puțin amenințător. François Vallejo nu face risipă de mijloace, schițează trăsături fizice și de caracter, peisaje, stări sufletești, dar liniile sale transmit esențialul, conturează contextul istoric din aluzii bine plasate care se acumulează până la urmă într-o imagine edificatoare, susținând conflictul psihologic. Versiunea românească a romanului Vest. Lambert și baronul nebun, în curs de apariție la Editura Historia, va fi
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
Aug. Doinaș, considerând-o o relicvă a poeticii tradiționale, grevate de prestigiul eminescian, și nu-l deranjează la Ion Barbu, de pildă. Sunt contradicțiile unor valorizări care privilegiază alte criterii. Dacă ar fi fost pe deplin consecvent cu sine, pe linia textualismului și a experimentalismului, a criteriului autonomizării eului poetic purificat de biografic, Marin Mincu ar fi lăsat deoparte cel puțin un sfert din poezia pe care a antologat-o și așa cu destulă exigență. Opțiunea lui Marin Mincu din antologia
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
voi de la mine care urc pe scara circulară de lemn până în podul plin de șobolani și mă gândesc la cei 5 oameni înecați de lacrima dureroasă a șoferului de autobuz 5 oameni cu sânge obosit zăceau livizi pe autostrada cu linii galbene reflectorizante Se lasă ceața peste camioanele mari și roșii care vin din Austria și la zero bătăi pe minut copilul fantomă își ridică mâinile disperat către soarele negru. Copilul fantomă O fantomă lividă trece printre morminte și își face
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8617_a_9942]
-
alt personaj emblematic, Mailat (Dorel Vișan). Mailat joacă rolul nebunului înțelept, capacitatea sa de predicție tratată cu amuzament de copii funcționează impecabil. Gabrea separă apele astfel încît să nu rămînă vreo umbră de îndoială, drepții cu drepții, răii cu răii, linia de demarcație îi va separa pe cei doi prieteni, Hans Adolf devenind un fervent nazist, uniforma conferindu-i o iluzorie demnitate și amortizînd un puternic complex de inferioritate. Exagerările fac să se piardă savoarea multora dintre scene, unele rămase suspendate
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
pe care războiul a spulberat-o definitiv. Lecția de civilitate, de împăciuitorism, cu contraexemplele ei exagerate și ele în scop didactic, dăunează filmului care pierde profunzimea complicatelor relații umane, astfel că uneori chiar defectele aduc nota de relativism necesar, unei linii clar trasate fiindu-i de preferat linia ce se pierde în necunoscut. Regizorului îi ies mai bine o serie de interludii familiale, precum discuția dintre bunic și nepot la un borcan de compot din care bătrînul soarbe cu un pai
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
Lecția de civilitate, de împăciuitorism, cu contraexemplele ei exagerate și ele în scop didactic, dăunează filmului care pierde profunzimea complicatelor relații umane, astfel că uneori chiar defectele aduc nota de relativism necesar, unei linii clar trasate fiindu-i de preferat linia ce se pierde în necunoscut. Regizorului îi ies mai bine o serie de interludii familiale, precum discuția dintre bunic și nepot la un borcan de compot din care bătrînul soarbe cu un pai, scenă cu o dulceață medeleniană fără a
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
clivaj de valorizare. În plus, etanșeitățile de grup ale avangardiștilor riscă, printr-o asemenea stabilire de afinități, să se relaxeze mai mult decât respectul pentru adevăr o permite. Noblețea intenției nu o salvează de un aer, totuși, discutabil. În aceeași linie a textului ce respectă în formă ceea ce afirmă în conținut, Ion Pop aruncă, aparent din întâmplare, un comentariu subtil la o afirmație a aceluiași Bogza: "...Ťposedăm cu îndârjire o puternică dorință de altceva, de o apariție care să nu fie
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
unor inși împovărați mai mult de gențile doldora de hârtii decât de idei benefice pentru popor, grăbiți, încuiați, incapabili să privească drept în față pe omul de rând, preocupați parcă numai de gândul de a nu se abate cumva de la "linia partidului": "Niște domni totdeauna posomorâți, purtând sub braț genți grele de hârtii, scurți la vorbă cu toți cei care formează simplul public, cu pasul tare și grăbit, cu privirea încărcată de gânduri negre" (Aristocrațime sovietică - 1928). Paul Zarifopol a fost
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
mai reușită - în nici un caz! -, dar cea mai fidelă. Fiindcă se ferește de tezaurizare și de expresivitățile căutate, fiindcă naratorul își cesionează, onest, biografia, fiindcă nici alegoria, nici broderia stilistică, nici conspiraționismul nu devin tehnici. Adică nu se profesionalizează pe liniile de forță impuse de temă. În limitele convenției cu care operează - și care e una a cine-verité-ului și a sacrificiului, după tiparul epocii - naratorul incert al acestui roman obține tot ce ar fi putut spera să obțină. Ne place sau
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
copleșitoare, care să te proiecteze într-o altă lume. Ne aflam în preajma paradisului, dar nu în inima lui. Revenind la călătoria cu trenul, mi-am dat seama, dintr-o dată, că vreme de șase ore nu văzusem nici o pasăre. Probabil că liniile electrificate de cale ferată nu sunt cel mai îmbietor teren pentru sensibilele zburătoare. Probabil că nici anotimpul nu era întru totul prielnic. Pe de altă parte, nici n-am studiat cu dinadinsul peisajul. Dar nici după ce-am devenit atent
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
siberian E., care se varsă în Oceanul Înghețat, totul era mai vesel. Citea mult, scria versuri, își petrecea zorii tinereții ei cețoase pe strada Fundătura Comunistă, fostă Lagărului, fostă August Bebel. Era fiica muncitoarei orfane Katia, din gara F. de pe linia est-siberiană, unde mica -burghezie a orașului își păștea vacile chiar sub privirea lui Lenin, cel din beton armat, și fiică a lui Vovik, fante de oraș, care la rândul său era odrasla lui Lifantiev, șef de partid în administrația locală
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]