14,092 matches
-
redeschidă anumite răni. De ce oare conversațiile cu sergentul nu decurgeau niciodată lin? — S-a dus acolo singură, răspunse el în cele din urmă, încercând să evite transformarea conversației într-un dezastru. — O doamnă s-a dus singură-ntr-un asemenea local? țipă sergentul. Ce doamnă mai e și aia? E tot o poamă bună și ea? Pleacă de aici, Mancuso, și adu-mi un individ suspect. N-ai venit până acum cu nici unu’. Nu-mi vinde mie ponturi de-astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Am și așa destule probleme. Darlene vrea să danseze. Tu vrei să-ți măresc salariul. Ba am și alte probleme mai rele pe deasupra. Lana se gândea la oamenii îmbrăcați în civil care începuseră dintr-o dată să-și facă apariția în local, seara târziu. Afacerile merg prost. — Aha. Și eu po’ spune asta. Mor de foame-n bordelu’ ăsta. — Spune, Jones, ai trecut în ultima vreme pe la secție? întrebă prudent Lana, întrebându-se dacă nu era posibil ca el să fi adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Afacerile merg prost. — Aha. Și eu po’ spune asta. Mor de foame-n bordelu’ ăsta. — Spune, Jones, ai trecut în ultima vreme pe la secție? întrebă prudent Lana, întrebându-se dacă nu era posibil ca el să fi adus curcanii la local. Jones ăsta se dovedea a-i da bătăi de cap, cu tot salariul lui mic. Nu, n-am mai fo’ să-i văd pe pretenii de la puliție. Aștept să am o probă serioasă. Jones suflă o formație de nimbuși. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
publice. După cum declară polițistul care le-a ridicat, incidentul a fost provocat de faptul că un bărbat neidentificat i-a făcut avansuri uneia dintre cele trei femei. Colegele ei au început atunci să-l lovească, iar bărbatul a fugit din local. Femeia numită Steele a aruncat cu un scaun în barman, iar celelalte două au început să-i amenințe pe consumatori cu scaune și sticle de bere sparte. Clienții din local au spus că bărbatul care a scăpat prin fugă purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
început atunci să-l lovească, iar bărbatul a fugit din local. Femeia numită Steele a aruncat cu un scaun în barman, iar celelalte două au început să-i amenințe pe consumatori cu scaune și sticle de bere sparte. Clienții din local au spus că bărbatul care a scăpat prin fugă purta pantofi de popice.“ Ce zici de chestia asta? Niște zănatice ca alea trei fac să se ducă de râpă întreg cartierul. Un tip cinstit încearcă să se distreze și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
scaunele alea, îi strigă Lana. — Ăău! Ți-e teamă să nu-mi scape cumva vreo pată? Hei! — Citește-n ziar, Lana, spuse Darlene. Mai toate celelalte baruri de pe stradă și-au luat un animal. Lana deschise ziarul la pagina cu localuri și prin ceața creată de Jones citi reclamele barurilor de noapte. — Ei da, mica noastră Darlene știe ce-i pe lume. Nu cumva ți-ar plăcea să fii tu directoarea clubului? — Da’ de unde! — Bine, ține minte asta, spuse Lana și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
s-a ales, căzând printre mesele de croit și mașinile de cusut. Dar n-am avut succes. Probabil sorbea pe îndelete un prânz lichid la una dintre numeroasele cârciumi din vecinătatea întreprinderii noastre. Pe lângă fabrica Levy Pants găsești câte un local la fiecare colț de stradă, un indiciu că salariile sunt extraordinar de mici. În cvartalele deosebit de sărace există câte trei sau patru baruri la fiecare intersecție. În inocența mea am presupus că muzica obscenă de jazz care ieșea din difuzoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
atunci Darlene, punctul vulnerabil în zidul de protecție ridicat de Lana împotriva polițiștilor în haine civile. Dar acum aceștia plecaseră în altă parte, la fel de brusc cum își făcuseră și apariția. Lana îi dibuise pe fiecare în parte, de îndată ce apăruseră în local și cât timp Darlene nu mai era înăuntru pe un scaun, ci exersa la loc sigur cu pasărea ei, nu aveau de ce să se lege. Lana avusese grijă să nu se ia nimeni de polițiști. Era nevoie de experiență ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
chioară ca să ia un amărât de comision. Ce zici? (Jones văzuse pasărea zburătăcind în jurul scenei în timp ce Darlene se străduia să danseze. Nu văzuse în viața lui un spectacol mai deplorabil. Darlene și papagalul aveau toate calitățile necesare pentru a sabota localul.) Mai trebe pro’ abil puțin retuș ici și colo, să se roteasc-un pic, să se legene, să alunece, să se bâțâie, să se fâțâie, da’ eu zic că număru-i foarte bun. Zău așa! — Vezi ce spune și el? o întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-a-ntâmplat? întrebă Darlene cu o voce jignită. — E un număr împuțit, asta e. Mai întâi, tu ești îmbrăcată ca o femeie de stradă. Eu vreau să prezint la mine-n club un număr nostim și rafinat. Ăsta-i un local serios, tâmpito. — Nu mai spune?! — Arăți ca o cocotă în rochia aia portocalie. Și ce-s gemetele alea de târfă pe care le scoți? Parc-ai fi o nimfomană beată care trece pe stradă. — Dar, Lana... — Pasărea-i bine. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să vin aci noaptea plătit, cum știi, sub salaru’ minim. — Vii în noaptea deschiderii, spuse liniștit Lana. Stai în fața ușii, pe trotuar. O să-ți închiriem o uniformă de portar adevărat din vechiu’ sud. Inviți oamenii înăuntru. Înțelegi? Vreau să văd localu’ plin pentru amica ta și papagalu’ ei. — Pe dracu’! Eu plec din baru’ ăsta-mpuțit. O să ai tu pe scenă o Scarla O’Horror cu vulturu’ ei isteț, da’ n-ai să mai ai pe deasupra ș-un rob în fața porții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cred. Jones știa că acesta este adevărul. În cele din urmă spuse: — Bine. Am să fiu aci-n noaptea cu deschiderea. Am s-aduc și niște oameni. Am s-aduc așa niște oameni, de-o să facă să ți se-nchidă localu’ de tot. Am s-aduc oameni ca mutra aia grasă cu șapcă verde. — Mă întreb pe unde o mai fi, spuse Darlene. — Taci din gură și s-aud cum spui cuvintele alea, strigă Lana la ea. Amicu’ ăsta a’ tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dagă rămân în glozet bot să și mor. — Mătușa ta? Un om în toată firea ca tine trebe s-asculte de mătușă-sa? Isuse Cristoase! Cu cine naiba ai tu de-a face, Mancuso? Cu bătrâne care merg singure-n localuri un’ se face striptease, cu mătuși? Faci cumva parte dintr-o asociație de femei, sau ceva de-alde astea? Vino-ți în fire. Sergentul privi cercetător trupul pirpiriu care tremura în urma unei tuse periculoase. Nu dorea să fie responsabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
scape un coș de pe fundu’ don’șoarei O’Horror. Jones îi făcu vânt lui Ignatius să treacă mai repede prin ușa capitonată. Ignatius intră atât de impetuos, încât halatul i se roti în jurul gleznelor. Chiar și în întuneric observă că localul părea ceva mai murdar decât fusese la vizita lui anterioară. Se adunase precis destulă murdărie pe podele ca să permită o cultură mai restrânsă de bumbac. Dar nu văzu nici un fel de bumbac. Fusese probabil doar o scorneală pentru atragerea clienților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
putut să-i șoptească ceva despre Boetius ca să-i atragă atenția. Va fi încântată când își va da seama că se afla printre spectatori un suflet înrudit. Ignatius se uită spre cei câțiva bărbați cu priviri goale care ședeau în local. Era limpede că domnișoara O’Hara trebuia să-și arunce perlele în fața unui grup sinistru de porci, asemenea acelor bătrâni ramoliți și libidinoși care se dau la copii în sălile de cinematograf la matinee. Într-o parte a micii scene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sunet cam leșinat de fanfară. Lana Lee apăru pe scenă în ceva ce părea să fie o salopetă de lame auriu. — Doamne Sfinte, se bâlbâi Ignatius. Tâmpitul de negru îl păcălise! Ar fi dorit să iasă ca din pușcă din local, dar își dădu seama că era mai înțelept să aștepte până când femeia termina ce avea de spus și ieșea din scenă. Cât ai clipi, se ghemui jos, lipindu-se de scenă. Deasupra capului său, patroana nazistă spunea: — Bine ați venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Când Ignatius urlă, pasărea zbură de pe brațul lui Darlene jos, pe scenă, apoi cârâind și săltând, se năpusti spre capul lui Ignatius. — Hei, strigă Darlene. E nebunu’ ăla! Tocmai când Ignatius era pe punctul de-a se năpusti afară din local, papagalul care sărise de pe scenă ajunse la el’pe umăr. Își înfipse ghearele în halat și apucă cu ciocul de cercel. — Doamne, ajută-mă! strigă Ignatius, sărind în sus și lovind în pasăre cu mâinile lui iritate care îl mâncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
calea lui Ignatius, care înainta anevoie printre măsuțe urlând ca un bivol și lovind în grămada de pene trandafirii sudată de urechea și umărul lui. — Cum dracu’ a ajuns individu’ ăsta aici? îi întreba Lana Lee pe septuagenarii uluiți din local. Unde-i Jones? Cineva să mi-l cheme pe Jones! — Vino încoa’, matahală nebună, țipa Darlene. Tocma’ în noaptea premierei! De ce-a trebuit să vii chiar în noaptea premierei? — Doamne Dumnezeule, se văita Ignatius, încercând să ajungă la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
yo-yo-ul în raniță. Se pare că ai trecut netulburată prin sud. — De fapt nu m-am oprit în drum nici un moment. Am condus aproape treizeci și șase de ore, am condus și am tot condus. M-am oprit la un local pentru negri ieri seara, dar n-au vrut să mă servească. Cred că chitara i-a descumpănit. — Asta trebuie să fie. Te-au luat drept o cântăreață bigotă și convențională de la țară. Am o oarecare experiență cu oamenii aceștia. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe o scîndură scoasă în afara corabiei, legat la ochi (n. tr.). * Zi de carnaval, care corespunde sărbătorii ortodoxe. „Lăsata Secului“, ajunul începerii Postului mare al Paștilor (n. tr.). * Destrăbălat (lb. franceză în orig.) (n. tr.). * (Joc de cuvinte) cutie sau local de noapte (lb. franceză în orig.) (n. tr.). FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\conjuratia imbecililor.doc PAGE 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Cappuccino-ul nu era prea bun și nu-i plăcea nici biscuitul cu vanilie pe care i-l aduseseră la el, Însă comandase curând altul și chiar scrisese ceva fiindcă nimeni nu-l deranja sau măcar recunoștea. În ziua aceea, localul a fost botezat cu numele lui. O altă teorie pretindea Însă că proprietarul cafenelei era un cititor pasionat al lui Kundera; după ce devorase toate cărțile sale și făcuse rost de un autograf pe fiecare din ele, hotărâse să dedice localul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
localul a fost botezat cu numele lui. O altă teorie pretindea Însă că proprietarul cafenelei era un cititor pasionat al lui Kundera; după ce devorase toate cărțile sale și făcuse rost de un autograf pe fiecare din ele, hotărâse să dedice localul scriitorului său preferat. Aceasta ar fi putut fi cea mai plauzibilă ipoteză, dacă proprietarul cafenelei nu ar fi fost un muzician și cântăreț Între două vârste, care afișa Întotdeauna o alură atletică și un bronz de invidiat și care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Armanoush se Întreba ce ar scoate Jean Genet din ea. Cola aia dietetică cu aromă de cireșe și vanilie, brățările cu mărgele, mirosul acru de spermă și bucuria copilărească puteau coexista pe o stradă ordinară din Istanbul? Cârciuma era un local stilat, dar vesel În apropierea Pasajului Florilor. De Îndată ce s-au așezat, au apărut doi chelneri cu un cărucior cu mezes. — Armanoush, ce-ar fi să ne surprinzi din nou cu vocabularul tău culinar? i-a cerut mătușa Zeliha. — Păi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
avîndu-se În vedere starea mea, nervozitatea, barba nerasă de opt zile. Îmi va dicta el Începutul: — Sărută-mă, nemernico! — Nu. Mașina mare și verde gonește În bezna străzilor New York-ului. Lumina tulbure a zorilor Începe să Învăluie firmele luminoase ale localurilor de noapte care se pregătesc să Închidă. Probabil că și-a găsit inspirația Într-una din cărțile care zac pe culoar. Voi fi nevoit să mă descurc fără el. Unde a dispărut? Ce neserios, taman cînd ai treabă cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la Avignon, aproape de colțul cu strada Buffon, tatăl meu a deschis prima sa librărie, librăria Platanilor, În cealaltă parte a orașului, iar eu nu mă duceam prea des acolo, eram prea mic. CÎnd am Împlinit nouă ani, a Închiriat un local mai mare și mai bine situat, În rue de la République, unde mă duceam să-l văd de Îndată ce puteam. Prea nervos ca să stea Închis cu orele Într-un magazin, s-a hotărît În cele din urmă să instaleze librăria acasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]