5,029 matches
-
produs în această zonă în urma căruia s-au ivit mai multe izvoare pe ambele maluri ale pârâului Chiciora. Aceste izvoare au fost captate în mod rudimentar și folosite încă de pe vremea românilor, așa cum am menționat. Izvorul nr. 1, numit de localnici „Izvorul de ochi” se găsește pe versantul stâng al văii Chiciora, în dreptul fostului bazin acoperit, la circa 35-40 m de firul văii. Debitul izvorului era în anul 1977 de 0,18 l/s. Izvorul nr. 2 a fost captat tot
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
de 0,18 l/s. Izvorul nr. 2 a fost captat tot pe versantul stâng al văii la circa 20 m de acelasi bazin având un debit de 0,6 l/s în anul menționat. Izvorul nr. 3 denumit de localnici „Izvorul de iod” a fost captat pe versantul drept al văii Chiciora la circa 80 de m de fosta baraca. Apa era transportată printr-o conducta metalică și folosită înainte de săparea sondelor la dușurile pentru spălarea nămolului. Debitul izvorului era
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
lunii noiembrie, însă stratul de zăpadă nu depășește de obicei 60-70 cm. În regiune bat vânturile neregulate de sud-vest care uneori aduc seceta, alteori vin cu stropi binefăcători de ploaie. Printre cele mai frecvente vânturi se află Austrul numit de localnici Corneag sau Corneac, de la cornul caprei, un vânt secetos în special vara, și i se mai zice și Bărăcilă. Cosava este vântul care bate dinspre nord-est și se presupune că numele i se trage de la faptul că acest vânt pătrundea
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
lucrarea "Oltenia Romană", profesorul Tudor consemnează numai existența colțului de sus est al fortificației care măsura 50 x 70 m construit din zid de piatră și cărămidă. La apus era închisă cu un șanț lat de 10 m numit de localnici Hunia. Există documente care atestă existența primelor așezări omenești pe aceste locuri, a unor sate închegate. Așa de exemplu se face mențiune în legătură cu satul Batoți care conform unor documente aflate la Arhivele statului din București se poate afirma că a
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
dintre oieri (numiți tuțuieni și cu prezență sezonieră obișnuită), s-au stabilit aici atunci când situația politico-socială transilvăneană nu a mai fost pe placul lor. Se înregistrează un aflux mare de fugari - bine primiți de autorități dată fiind densitatea redusă a localnicilor - mai ales în secolul al XVIII-lea. Catagrafiile - cu începere din 1772 îi consemnează pe ardeleni (pe unii cu nume și pe alții cu poreclele: bârsan, ungurean, sălăgean, almășan, etc... Venirea transfugilor s-a desfășurat pe poteci, de cele mai multe ori
Comuna Grințieș, Neamț () [Corola-website/Science/301638_a_302967]
-
secolul al XVIII-lea. Catagrafiile - cu începere din 1772 îi consemnează pe ardeleni (pe unii cu nume și pe alții cu poreclele: bârsan, ungurean, sălăgean, almășan, etc... Venirea transfugilor s-a desfășurat pe poteci, de cele mai multe ori știute doar de localnici și care erau numite "vama cucului". Atestarea documentară datează din anii 1737 în scrierile lui Dimitrie Cantemir, 1771 în documentele lui B. Awer, completate de A. Vonw Enzely în „ General Karte Von Siebenburgen- 1789". Sunt menționate astfel așezările Grinziescul Vălenilor
Comuna Grințieș, Neamț () [Corola-website/Science/301638_a_302967]
-
Prahova al județului Prahova. Avea 3272 de locuitori, o școală datând de pe la jumătatea aceluiași secol, în care în 1892 învățau 81 de copii și două biserici: una aparținând mănăstirii Brebu și alta în satul Pietriceaua, construită în 1855 de către locuitori. Localnicii se ocupau cu agricultura (cultura porumbului și ovăzului, apicultura, cultura pomilor fructiferi - meri, peri, cireși, nuci), precum și cu croitoria și pietrăria, desfăcându-și produsele la Câmpina. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna cu o populație de 4995 de locuitori, în
Comuna Brebu, Prahova () [Corola-website/Science/301649_a_302978]
-
Călinești este un sat în comuna Florești din județul Prahova, Muntenia, România. În trecut aici a trăit o importantă comunitate de albanezi, care a fost însă asimilată de localnicii români. La 12/24 martie 1595, Giovanni de Marini Poli, trimisul în țările române al împăratului Rudolf II de Habsburg, într-un mesaj din Alba Iulia către Bartolomeu Pezen, consilier imperial la Curtea din Viena, înștiința că Mihai Viteazul a
Călinești, Prahova () [Corola-website/Science/301652_a_302981]
-
un total de 2568 de locuitori (inclusiv câteva familii de bulgari și greci), o școală, funcțională din 1887, în care în 1894 învățau 35 de elevi (din care 9 fete) și două biserici în satele Cerașu și Slon, înființate de localnici în anii 1887, respectiv 1879. În 1925, anuarul Socec consemnează doar satele Slon și Cerașu, în aceeași plasă Teleajen. În 1931, satele Slon și Cerașu s-au separat, fiecare dintre ele formând o comună de sine stătătoare. În 1950, ele
Comuna Cerașu, Prahova () [Corola-website/Science/301656_a_302985]
-
Satul Dițești era reședința unei comune de sine stătătoare, fondată, conform legendei, în vremea lui Mihai Viteazul, fiind formată din cătunele Dițești și Roșioara, totalizând 1466 de locuitori și aflată tot în plasa Filipești. Comuna avea o biserică fondată de localnici în 1882 și o școală frecventată de 113 copii (din care 6 fete). În 1925, Anuarul Socec consemnează cele două comune în aceeași plasă, având respectiv 2512 locuitori (Filipeștii de Pădure) și 1924 de locuitori (Dițești). În 1950, comunele au
Comuna Filipeștii de Pădure, Prahova () [Corola-website/Science/301672_a_303001]
-
Jos, Făgetul, Podurile și Chirițești), Drajna de Sus, Cătunul (cu satele Cătunu și Poiana Mierlei) și Ogretinul. Comuna Cătunu se desprinsese din comun Drajna de Sus în 1864; ea avea 932 de locuitori și nu avea nici școală, nici biserică, localnicii folosindu-le pe cele din Ogretin. Comuna Ogretin se desprinsese din comuna Râncezi la 1877 și avea 720 de locuitori, o școală înființată în 1886 în care învățau 87 de elevi, o biserică zidită la 1817 și două mori de
Comuna Drajna, Prahova () [Corola-website/Science/301666_a_302995]
-
din județul Prahova. Trecând vremea, în secolul al XIII-lea, în codrii din aceste părți încep să se stabilească călugări. Astfel aducem la cunoștință existența schitului Doroftei, unde existau chili din piatră. Acest schit a dispărut, nemaipăstrându-se urme, dar localnicii susțin faptul că acest Sfânt Părinte (Doroftei) este întemeietorul comunei. Singurul lucru ce se păstrează până în zilele noastre este o curce ridicată în amintirea părintelui, cu înscrisuri în chirilică. Se spune că în jurul acestui schit au început să se stabilească
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
care își păstrează structura originală, a fost amenajat un muzeu sătesc — un obiectiv de atracție pentru vizitatori. În timpul sărbătorilor de iarnă aici se desfășoară numeroase obiceiuri vechi, printre care caii — dans care mimează pasul, trapul și galopul calului, executat de către localnici; și harapii, asemănător cu dansul mocănașii, jocuri specifice teatrului folcloric traditional al acestor meleaguri moldovene.
Comuna Țibucani, Neamț () [Corola-website/Science/301692_a_303021]
-
Oprea Cârțișoara. În cursul secolului al XVII-lea satele Streza și Oprea vor fi donate familiei nobiliare maghiare Teleki. În anul 1964 părțile sale componente, Oprea și Streza, vor fi reunite sub aspect administrativ în localitatea Cârțișoara. Ocupația predominantă a localnicilor constă în creșterea animalelor. Clima Țării Făgărașului, puțin prielnică practicării agriculturii, i-a obligat pe săteni să se rezume la cultivarea doar a unor soiuri de plante cerealiere printre care se numără orzul, ovăzul și porumbul. Date relativ complete cu privire la
Cârțișoara, Sibiu () [Corola-website/Science/301702_a_303031]
-
era donată mănăstirii cisterciene de la Cârța de către Magister Goulinus. Săpăturile arheologice vorbesc însă despre o așezare mult mai veche, din perioada La Tène, aflată pe același deal. Satul aflat la mică distanță față de Cisnădie este influențat de viața orașului, unii localnici având acolo locul de muncă. În sat există mai multe magazine alimentare, cu sau fără autoservire; se pot achiziționa și produse cosmetice, mici jucării ș.a. În centrul localității se află restaurantul și pensiunea „Sub Cetate”, iar în apropiere de pensiunea
Cisnădioara, Sibiu () [Corola-website/Science/301703_a_303032]
-
în afara satului este oferit de autobuze care sosesc de câteva ori în zi. De asemenea de la restaurantul „Sub Cetate” pot fi comandate taximetre din Sibiu; o altă modalitate adesea practicată este autostopul, în special în direcția Cisnădie. Numită „cetate” de către localnici, biserica fortificată a Sfântului Mihail (de unde și denumirea în germană a așezării, Michelsberg) este situată în vârful unui deal stâncos care mărginește satul la sud, pe un platou foarte îngust. Monumentul se prezintă ca o bazilică scurtă cu trei nave
Cisnădioara, Sibiu () [Corola-website/Science/301703_a_303032]
-
Tilișca din județul Sibiu, Transilvania, România. A fost înființată în secolul XV de către oamenii ce locuiau în satele ce la ora actuală poartă denumirile de Apoldul de Jos și Apoldul de Sus. In urma expansiunii colonialiste a sașilor în Transilvania localnicii români au fost izgoniți spre zonele muntoase și așa s-a format zona de sate și comune care astăzi se numește Mărginimea Sibiului. Satul Rod face parte din zona respectivă. Localitate atestată documentar în 1488, dar cu origini mult mai
Rod, Sibiu () [Corola-website/Science/301731_a_303060]
-
Străoști este un sat în comuna Iordăcheanu din județul Prahova, Muntenia, România. Localitatea, cunoscută de localnici sub denumirea de Pisc, face parte din comuna Iordăcheanu. Străoști este un sat de deal, așezat pe malul drept al râului Cricovul Sărat, la 3 km distanță de orașul Urlați. Denumirea localității cu rezonanta arhaică își trage seva din primitivul
Străoști, Prahova () [Corola-website/Science/301734_a_303063]
-
689 de locuitori și o școală mixtă în care în 1899 învățau 42 de elevi. Comuna Puchenii Moșneni avea 746 de locuitori, o școală frecventată de 46 de elevi în 1899 și o biserică ortodoxă construită în 1884 de de localnicii din comună și din Puchenii Miroslăvești; locuitorii se ocupau cu agricultură și cu fabricarea de rogojini, pe care le vindeau în Ploiești și în București. În secolul al XX-lea, a început un proces de comasare a acestor comune, incluse
Comuna Puchenii Mari, Prahova () [Corola-website/Science/301719_a_303048]
-
de apă pe Teleajen și două biserici ortodoxe — una construită în 1870 pe locul alteia vechi în satul Știubeiu; și alta în Olteni, datând din 1805. Satul Bughea de Sus aparținea comunei Bughiile, și avea o biserică ortodoxă fondată de localnici la 1837. În perioada interbelică, situația administrativă s-a păstrat. Astfel, în 1925, după cum consemnează Anuarul Socec, comuna Teișani avea 1538 de locuitori, în vreme ce comuna Olteni avea 1485. În 1950, comunele Teișani, Olteni și Bughiile au fost arondate raionului Teleajen
Comuna Teișani, Prahova () [Corola-website/Science/301742_a_303071]
-
malul Oltului, în apropierea defileului cu același nume. Altitudinea medie este de 450 metri. Locul unde se află vatra comunei a fost fundul unei mari care se numea Marea Eocenica. Pe înălțimile din jurul comunei, săpând pentru extragerea pietrei de văr, localnicii din vechime au descoperit pietrificate viețuitoare marine. Locul,denumit de localnici „Lunca lui Cercel”, este rezervație geologică de calcare eocene. "Turnu Roșu" este, la origine, o construcție militară defensivă, ridicată de sași în 1360, lîngă Boita, județul Sibiu. A fost
Turnu Roșu, Sibiu () [Corola-website/Science/301749_a_303078]
-
de 450 metri. Locul unde se află vatra comunei a fost fundul unei mari care se numea Marea Eocenica. Pe înălțimile din jurul comunei, săpând pentru extragerea pietrei de văr, localnicii din vechime au descoperit pietrificate viețuitoare marine. Locul,denumit de localnici „Lunca lui Cercel”, este rezervație geologică de calcare eocene. "Turnu Roșu" este, la origine, o construcție militară defensivă, ridicată de sași în 1360, lîngă Boita, județul Sibiu. A fost terminată în 1370 sub regele Ludovic I al Ungariei, în scopul
Turnu Roșu, Sibiu () [Corola-website/Science/301749_a_303078]
-
au fost datate începând din epoca bronzului timpuriu (cultura: Coțofeni) pînă în epoca romană. De asemenea au fost găsite urme de așezări (la "Cetatea Veche", la "Schelzental") fiind datate în epoca fierului (cultura geto-dacică respectiv cultura dacică). Așezarea romană, de localnici mumită "Șarba-Stempen", este datată la secolul I î.e.n.; "Șarba - La Saivane" fiind datată la sfîrșitul secolului al II-lea. Prin stabilirea coloniștilor sași pe teritoriul Slimnicului în a două jumătate a secolului al XII-lea, atestată pentru prima dată în
Slimnic, Sibiu () [Corola-website/Science/301739_a_303068]
-
innoata doar în față și în spate. Acesta l-a prins și i-a mâncat pe amândoi. Se zice că oamenii au găsit dupan un timp lucruri pe care peștele gigant le-a eliminat neputând să le digere. Există numeroși localnici care spun că l-au văzut pe monstru și că povestea este reală. De atunci, în acel loc dacă, cineva merge la pescuit în acel loc pot observa deseori două siluete ale celor doi îndrăgostiți în cristalinul apei.
Decebal, Satu Mare () [Corola-website/Science/301761_a_303090]
-
Răscoalele țărănești din Transilvania medievală au cuprins inevitabil și zona de Codru. De asemenea, în anul 1848 zona Țării Codrului a fost zguduită de mișcările țărănimii pentru redobândirea pământurilor și drepturilor vechi. După 1918 satul a trecut sub administrație românească, localnicii din zonă aducându-și și ei contribuția prin participarea la Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Reforma agrară din 1921 a adus o dezvoltare importantă, prin împroprietăririle păturilor mai sărace. În 1940 satul a reintrat sub administrație
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]