4,160 matches
-
dacă veți asculta. Speranța mea este aceea ca, ajungând la sfârșitul vieții, să nu mă abat de la calea cea dreaptă. Acesta e întâiul meu principiu. Clanul Mori nu este nici mai bun și nici mai rău decât stăpânul dumneavoastră, în privința loialității față de Împărat. Cât sunt eu de nevrednic, servesc clanul Mori și, cu toate că am dus o viață de lenevie, am primit solda de la Mori ani în șir. Întregul meu clan a beneficiat de favoruri din partea lor, iar acum, în aceste vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
optzeci de dușmani, iar alți douăzeci au fost luați prizonieri, dar numai fiindcă erau grav răniți. — Era de așteptat, spuse Hideyoshi. Acest castel nu va cădea fără vărsare de sânge. Dar se pare că cei din Ukita au luptat bine. Loialitatea avangardei din Ukita fusese, într-adevăr, pusă la încercare. * * * Odată cu Luna a Cincea, vremea deveni însorită și uscată. Clanul Ukita, care suferise pierderi grele în luptele inițiale, săpă o tranșee în fața zidurilor Castelului Takamatsu, în timp de cinci nopți, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tăcere, îi dădu liber lui Shinshi. După plecarea lui Shinshi, Mitsuhide și Mitsuharu rămaseră singuri. Mitsuhide părea dornic să-și deschidă sufletul în fața vărului său, dar, în cele din urmă, Mitsuharu nu-i dădu ocazia. În schimb, îi vorbi despre loialitatea față de Nobunaga, îndemnându-l să se grăbească spre provinciile apusene pentru a nu-și supăra seniorul. Caracterul cinstit pe care-l vădea vărul său se distingea printr-o anumită putere și afecțiune pe care Mitsuhide se baza de patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
majorității oamenilor și ai ajuns la vârsta maturității în judecată. Mai există ceva ce nu înțelegi? îl imploră Mitsuharu. Eu sunt atât de neștiutor, încât nu-mi găsesc cuvintele. Însă chiar și un om ca mine a putut citi cuvântul „loialitate“ și a putut să mediteze la el, până când a devenit o parte din mine însumi. Deși ai citi zece mii de cărți, din toate se va alege praful dacă pierzi acum din vedere acel cuvânt. Stăpâne, mă asculți? Sângele nostru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cruțată, va însemna că nu au reușit să urmeze Calea Samuraiului. — Totuși, după ultima noastră întâlnire, nu i-ați întrebat ce intenții au? — N-a fost nevoie. Clanul Mori nu va fi niciodată de acord cu moartea lui Muneharu. Prețuiesc loialitatea mai presus de orice altceva și nimeni, de la Seniorul Terumoto până la cel mai de jos vasal al său, nu s-ar supăra pentru acest sacrificiu, chiar dacă înseamnă pierderea tuturor provinciilor de la apus. Cerul începea să pălească; în depărtare, se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
garantată pentru totdeauna. Pătruns de emoție, Kobayakawa întrebă: — Care sunt intențiile lui Hideyoshi? — Când a auzit oferta Generalului Muneharu, Seniorul Hideyoshi a fost adânc mișcat. A spus că ar însemna să fie lipsit de inimă să nu răsplătească o asemenea loialitate fără pereche. Prin urmare, deși dumneavoastră i-ați promis cedarea a cinci provincii, el va lua numai trei, renunțând la celelalte două, din considerație față de sacrificiul lui Muneharu. Dacă nu apare nici o neînțelegere, va trimite un angajament scris imediat ce va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dovedite de Hideyoshi în invazia provinciilor de la apus în ultimii cinci ani îi curățaseră adevărata valoare în ochii multora dintre ceilalți generali ai lui Nobunaga. Printre acești oameni se numărau Niwa Nagahide, Nakagawa Sebei, Takayama Ukon și Ikeda Shonyu. Simțeau loialitatea lui Hideyoshi după o atât de îndelungată adversitate față de el, precum și devotamentul neabătut față de fostul lor senior. Când auziră că Hideyoshi încheiase pace cu clanul Mori și venea cu toată viteza spre capitală, fură mulțumiți că așteptările lor nu fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aliații săi. Până și Hosokawa Fujitaka refuzase invitația lui Mitsuhide. În schimb, tocmai îi trimisese un vasal lui Hideyoshi, spunându-i că nu avea să-și unească forțele cu un rebel. Triumfător, Hideyoshi sublinie față de cei doi generali că acea loialitate nu reprezenta numai tendința firească a lumii, ci și un mare principiu moral al clasei războinicilor. În sfârșit, după ce discutară diverse subiecte, atât Sebei cât și Ukon îi predară oficial lui Hideyoshi pe ostaticii aduși cu ei, drept garanții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Junkei n-a fost zărit încă? își întreba Mitsuhide cercetașii, la intervale regulate, pe tot parcursul zilei. Întrucât Mitsuhide fusese în cârdășie cu Tsutsui Junkei încă dinaintea atacului asupra Templului Honno, nu avusese nici nu motiv să se îndoiască de loialitatea aliatului său - până acum. La căderea nopții, încă nu se vedea nici urmă din armata lui Tsutsui. Și nu numai atât, dar cei trei vasali ai clanului Oda pe care sperase să-i câștige de partea lui - Nakagaba Sebei, Takayama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un stăvilar abia după ce auziseră tumultul valurilor. Poate că singurul lucru pe care Mitsuhide nu-l regreta, în acel moment, era faptul că un număr de generali și soldați îi rămăseseră credincioși și luptau cu furie, demonstrându-și pe deplin loialitatea. Într-un sens, era paradoxal că, în clanul Akechi - clanul care-și ucisese propriul stăpân - mai existau oameni care nici acum nu rupeau legătura dintre senior și vasal. Negreșit, Mitsuhide era un om virtuos, iar acei oameni arătau legea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și începu să-și dezlege cordonul, Mitsuhide își scutură mâna, cu o forță surprinzătoare. Apoi, cu mâna stângă, se săltă de la pământ. Întinzând mâna dreaptă, apucă penelul strâns, mai-mai să-l frângă, și începu să scrie: Nu există două porți: loialitatea și trădarea. Dar mâna îi tremura atât de tare, încât păru incapabil să scrie versul următor. Mitsuhide îi dădu pensula lui Shigemoto: — Scrie tu restul. Rezemându-se de poala lui Shigemoto, întoarse capul spre cer, privind, câtva timp, luna. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sări, cu violență, spre cal. În momentul când apucă în mâini capul lui Mitsuhide, scoase un țipăt prelung, tânguitor. După un timp, întrebă: Care au fost ultimele lui cuvinte? — A recitat o strofă care începea astfel: „Nu există două porți: loialitatea și trădarea.“ — Așa a spus? — Chiar dacă l-a atacat pe Nobunaga, fapta lui nu poate fi discutată ca o problemă de loialitate sau trădare. Atât el, cât și Nobunaga erau samurai și au servit același Împărat. Când, în sfârșit, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întrebă: Care au fost ultimele lui cuvinte? — A recitat o strofă care începea astfel: „Nu există două porți: loialitatea și trădarea.“ — Așa a spus? — Chiar dacă l-a atacat pe Nobunaga, fapta lui nu poate fi discutată ca o problemă de loialitate sau trădare. Atât el, cât și Nobunaga erau samurai și au servit același Împărat. Când, în sfârșit, s-a trezit, după cincizeci și cinci de ani de vis, a constatat că nici chiar el nu putea scăpa de acuzațiile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prin rândurile armatei, Nobutaka îi saluta pe oameni dând din cap cu o expresie prietenoasă. Era aproape peste măsură de politicos cu generalii, salutându-i cuviincios și exprimându-și recunoștința. Luând mâna lui Sebei, spuse, cu o afecțiune deosebită: — Datorită loialității și curajului tău, clanul Akechi a fost zdrobit într-o singură zi de lupte. Sufletul tatălui meu e împăcat și nu voi uita acest lucru. Îi lăudă la fel pe Takayama Ukon și Ikeda Shonyu. Hideyoshi, însă, ajungând puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
după ce-și aduse mama, în siguranță, la Nagahama, Hideyoshi plecă spre Mino. În Mino fusese agitație dar, de îndată ce armata lui începu să avanseze, regiunea fu potolită. Dându-i mai întâi lui Nobutaka în dar Castelul Inabayama, Hideyoshi își demonstră loialitatea față de clanul fostului său stăpân. Apoi, așteptă calm consfătuirea de la Kiyosu, care urma să înceapă în cea de-a douăzeci și șaptea zi din lună. RĂZBOIUL CUVINTELOR În anul acela, Shibata Katsuie împlinise cincizeci și doi de ani. În calitate de comandant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
s-a încredințat chiar și poziția importantă de guvernator-general al Japoniei de răsărit, așa că acum de ce întârzie atât de mult, în criza asta? E rușinos din partea lui. Alții îl criticau cu și mai multă îndrăzneală: — E un politician abil și loialitatea sa nu e de nezdruncinat. Probabil că de-asta încă nu s-a clintit. Asemenea bârfe se auzeau prin toate cârciumile. Nu peste mult, ici și colo începură să se audă și critici cu privire la întârzierea lui Katsuie în a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
articole, mai era problema structurii administrative. Katsuie, Hideyoshi, Niwa și Shonyu urmau să aibă responsabilitatea de a trimite generali la Kyoto, ca reprezentanți ai clanului Oda. Lucrurile s-au decis rapid. La ceremonia de închidere, au fost semnate angajamente de loialitate față de noul senior și pecetluite, prin jurământ, în fața altarului închinat lui Nobunaga. Era a treia zi din Luna a Șaptea. Ceremonia care marca prima comemorare a morții lui Nobunaga ar fi trebuit să se țină în ajun. Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
senior și veniseră mult mai mulți oameni decât în ajun. Principalul subiect de conversație printre oaspeți era comportamentul jignitor al lui Hideyoshi. Prefăcătoria cu boala și absența în ziua acelui important eveniment erau scandaloase, iar unii spuneau că lipsa de loialitate și de sinceritate a lui Hideyoshi erau cât se poate de clare. Katsuie știa foarte bine că aceste critici la adresa lui Hideyoshi erau generate intenționat de partizanii lui Takigawa Kazumasu și ai lui Sakuma Genba, dar se complăcea în satisfacția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acționa cu prudență pe dinafară și a evita pericolul dinăuntru fusese, neîndoielnic, peste măsură de chinuitor. O salvase pe soția lui Tadaoki, dar acest lucru iscase tensiuni în sânul clanului. De-acum, Hideyoshi îl absolvise de orice vină și recunoscuse loialitatea dovedită de clanul Hosokawa. Prin urmare, se bucurau de ospitalitatea lui. Privindu-l pe Fujitaka, Hideyoshi observă că, în ultima jumătate de an, părul său de la tâmple căpătase culoarea chiciurei. „A, omul acesta e un stăpân,“ își spuse el, recunoscând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
comunice cu Nobutaka și să se revolte, reprezentase un motiv de neliniște pentru Hideyoshi. Pentru a preîntâmpina trădarea, îi ordonase lui Horio Mosuke să stea, și el, cu Ujiie. Ujiie era copleșit nu numai de gândul că i se pusese loialitatea la îndoială, ci și de înțelegerea faptului că Mosuke rămânea în afara celei mai importante bătălii din viața sa, tocmai din cauza lui. Ca reacție la aceste profunde emoții, Ujiie se agăța acum de frâul calului lui Hideyoshi. — Chiar dacă nu se cuvine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi urcase atât de rapid într-o poziție extrem de importantă încât până și el însuși era surprins. Învinsese clanurile Akechi și Shibata; Takigawa și Sassa stăteau în genunchi în fața lui; Niwa îi acorda o încredere deosebită; iar Inuchiyo își demonstrase loialitatea față de vechea lor prietenie. Hideyoshi controla acum aproape toate provinciile pe care le cucerise Nobunaga. Până și relația sa cu provinciile din afara sferei de influență a lui Nobunaga suferise o schimbare completă. Clanul Mori, care ani de zile rezistase hegemoniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
va pleca în fața mea ca să-și salveze viața. Are un uluitor simț al onoarei. Regret că pierd un om cu o asemenea probitate și hotărâre. Dacă s-ar fi lăsat convins de tine și ar fi ajuns să-și schimbe loialitatea, numai acest lucru în sine m-ar fi putut face să-mi pierd respectul față de el. După un moment, adăugă: Ești samurai și ai știut-o, în adâncul inimii, așa că, e firesc că nu l-am putut face să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dormitoare din Muswell Hill, în nordul Londrei. Cam pe atunci și-a dat Carol seama că în preajma lui Dan se simte mai puțin femeie. Incapacitatea de a articula această senzație se datora orgasmului simultan din momentul acela de beție și loialității ciudate pe care o generase. Incapacitatea de a formula situația în termeni abstracți și cu o mai mare forță se datora, așa cum am spus, influenței eșuate a lui Beverley. Însă la Londra, îmbrăcat corect, cu un bluzon din denim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
poreclei feminine și a adoptat acest supranume imediat. El va fi prietenul și confidentul lui Stani. Nu trebuiau să-și vorbească, doar își amestecau gândurile și mai făcea o năzdrăvănie când vedea supărare pe chipul amicului său, astfel îi arăta loialitate fără interes. Până când Stani a plecat în lume a avut multe pățanii și aventuri la care erau amândoi părtași; Tamba avea o înțelepciune ieșită din comun, deși nu a urmat școli înalte. Diriginta trebuia să își supravegheze elevii, intra în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mea. Și știți de ce? Pentru că suntem puternici și încrezători, așa cum ne învață dascălii noștri. Această culoare care combină stabilitatea cu energia, ne stimulează creativitatea. Culoarea cerului și a mării, albastrul, ne determină să fim profunzi și stabili. Calități ca încrederea, loialitatea, credința și onestitatea ne caracterizează, de la cel mai mic, până la cel mai mare membru al acestei adevărate familii. Culoarea verde, în care și este îmbrăcată școala pe dinafară, ne asigură siguranța, stabilitatea și rezistența. Un asemenea climat de liniște, de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]