3,617 matches
-
era împroșcat de ticăloșii din formațiunile securist-iliesciene cu cele mai mîrșave scorneli? Boierescul palat se afla sub o continuă stare de asediu, mohorît și cotropit de întuneric. Acum, chipul celui care a modificat structural starea țării, chip îngîndurat, dar și lucid vizionar, e mîngîiat de cele două lampioane cu lumină caldă, băncile de sub el sînt gata oricînd să-i primească pe cei ce vor să se reculeagă întru vrednică istorie. Ne-a fost dat să trăim o minune. Sîntem privilegiați. Colț
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
azi vorbim ca mîine... Așa ne-a fost dat nouă, rumânilor: să trăim cum trăim aici, pe-un picior de plai, să dăinuim aici, de 2000 de ani... și să ne văicărim. E un dat. Mă și minunez cum un lucid Alexandru George găsește motiv de mirare în similitudinea frăsuielilor noastre de la începutul secolului cu cele de-acum. Ia să nu ne mai mirăm atîta! Mă arunc în iazul de la Horpaz. De abia la fund, îmi aduc aminte că știam cîndva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
matusalemul literelor germane pe la optzeci de ani! După care a mai trăit încă douăzeci, pînă de curînd, murind la 102. De revenit oricînd la cel care "a băut vin, a fumat, s-a drogat sub permanentul control al conștiinței". Mintea lucidă și curioasă a secolului. Acum, doar două flashuri jüngeriene despre... culoare. Ale celui căruia, în paradigmă goetheană, nimic din ce e omenesc (inclusiv științele exacte) nu i-a fost străin. Deci. Ocolind ponciful arhibătut, zice frumos: "Albul nu este lipsit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a fost o ediție revăzută a celei franceze, cu efecte monstruoase pe glob, dar mai ales în Europa răsăriteană, devenită un conglomerat de republici sovietice, atunci adeptul statului monarhic, armonios și nobil în esență, are măcar consolarea că mintea sa lucidă nu cauționează convulsiile întreținute premeditat de puterea care a importat o republică străină de fibra profundă românească. Și nu consumă pilula iliesciană a autenticității "revoluției" din '89. Îl întreb, odată, pe delicatul poet Florin Mihai Petrescu, mereu panicat de circulația
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în hățișurile istoriei vitrege normală, organic normală cealaltă, încercînd, convulsiv, să-și recapete identitatea, cea pierdută în chiar fumegoasele hățișuri și făcînd eforturi imense pentru a-și repune în ființă imensa pierdere. Sigur, dihotomia se face văzută doar de mințile lucide, cele care știu/ reușesc să vadă dincolo de convulsiile momentului. Atît de încă abil manipulate de formațiunile neocomuniste prime, secunde care s-au perindat după 1989. Și cu sporite haruri de cea prezentă acum la putere. Pentru că celelalte minți ale mulțimii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un penson în mînă. Nu și pentru frații noștri mult mai tineri, promotorii unei globalist-generalizate soluții alternative, greu a i se prevedea evoluția/involuția. Civilizația însăși, cea de ultimă oră, își modifică într-atît parametrii, încît pînă și titrații ei futurologi, lucizii, par a nu-i desluși finalități cît de cît raționale. Și cînd ne gîndim că iminentul război dură intervenție în peisaj care ar putea plasa omenirea într-o nouă, imprevizibilă eră bate la ușă. Cîtă liniște-i (deocamdată) aici, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
deci extragi numai și această gingășie cazonă, atunci coarda samariteană îți vibrează pînă la duioșie. Pledînd, de fapt, și ea, în favoarea aceleiași... normalități. Poți însă reveni, de ce nu, și chiar întreba: bine, dar ce fel de normalitate? E, ca să fim lucizi, cea decurgînd din tragedia postbelică a României, plătind cu vîrf și îndesat condiția ei de țară predestinată să-și aibă pe veci teritoriul în coasta unui imperiu endemic necivilizat și expansiv. Al cărui morb, în jumătatea de secol comunist, a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
riscuri pe măsură. Provocate de turmele migratoare ale unui Răsărit sălbăticit de bolșevism și dornic, de ce nu, să vadă cu ochii lor nu minciuna propagandei... antiimperialiste, ci chiar incredibil de frumoasa realitate. Revenind la proiectul domului Dieter să fim casant lucizi și să vedem în gestul său, al sanitarului său guvern, intenția de a respinge, elegant, corpul străin întrupat de conaționalii noștri (din același fost univers sălbăticit), avizi de drumeție occidentală. Dar și de matrapazlîcuri. Jenant, dar adevărat. Nu știm la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
situează la antipodul diagnosticului pus, local, de îngrijoratul Marius Chivu. Consistenta serie, administrată, magistral, de Editura Polirom dar și de alte case editoriale, îmi întrețin acum așa cum a făcut-o eroic altădată Univers un jubilant regim de lectură. Să fim lucizi: formidabilele strategii narative ale englezilor, americanilor (dar și, mai puțin, ale francezilor, spaniolilor, italienilor) înglobează situații extrem de paradoxale, unele în vecinătatea derapajelor psihice (aici, da, acești occidentali sînt postmoderniști!), dar... dar... capacitatea narativă ca atare e, fără exagerare, cea a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aerul unor reproșuri adresate factorilor de răspundere, desueta formulă a unui trecut încă păstrat. Se lasă impresia că de lipsa unei audiențe internaționale se fac vinovate nu știm ce ambasadă românească, nu știm ce departament ministerial, cînd pentru orice minte lucidă nu în aceste false diligențe ar sta rezolvarea. (Ba și ele, ar zice, calin, Magda Ursache.) De pomenit o proximitate statală extrem de probantă. În privința căreia așa-zisul handicap al limbii fără circulație internațională se arată total neoperativ. Kundera, Gombrowicz, Kadare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
români la începuturile statelor medievale a fost nu doar pentru religie sau pentru un model politic, ci și pentru un plan de organizare și de gestionare a structurilor sociale. Interesant este că această alegere a fost una, se pare, destul de lucidă și de pragmatică: istoria ne atestă o preferință pentru modelele funcționale, pentru soluțiile istorice imediate, adaptate la posibilitățile locale de rezolvare. Este evident că rolul politico-religios jucat de Țările Române după căderea Constantinopolului a fost important pentru soarta ortodoxiei și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
propus este ilustrat prin comentarea unor scrieri de Marin Preda, Al. Ivasiuc, Augustin Buzura sau E. Lovinescu. Criticului de la Sburătorul îi este consacrată și monografia E. Lovinescu. Critic și istoric literar (1998), care plasează opera cercetată sub semnul unei reevaluări lucide, având în vedere alt orizont de așteptare. Mai mult chiar, demersul se dovedește cu atât mai incitant, cu cât trimite la o reconsiderare a prezentului nostru cultural prin prisma teoriilor lovinesciene. E o mișcare dublu direcționată, care pune față în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
curgere, sfâșiere lăuntrică și dorința de geometrie raționalistă. Și volumele târzii, Cronică (1993; Premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor) și Abaddon (1995), sunt expresii ale aceluiași suflet bântuit alternativ de duhul paradisului și de cel al infernului, ale unei conștiințe lucide care trăiește, paroxistic, sentimentul alienării într-o lume dezaxată spiritual. Vibrațiile eului ultragiat consemnează cu acuitate apropierea „îngerului adâncului”, textele constituindu-se în adevărate „cărți ale infernului personal”. Efortul de izbăvire existențială, culturală și spirituală al poetului convertește glasul Apocalipsei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
aparținînd lui Constantin Popa, actor al teatrului și principal interpret în spectacol, refac o experiență în datele ei primordiale similară cu aceea a personajelor din Cui i-e frică de Virginia Woolf? Alternanța dintre imaginar și realitatea imediată, dintre visarea lucidă și euforia ieșirii din mediu nu sînt rău conduse în textul actorului-dramaturg. Din păcate, spectacolul seamănă cu o lectură abia urcată în scenă a piesei. [...] Ioan Lazăr ("România literară", 11 martie 1982) * * * Constantin Popa este o mai veche cunoștință a
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
homo canis, numit pe românește vecin" în viața unei familii, cu scopul declarat de a instaura ordinea (cuvînt dătător de coșmaruri, pentru că se referă la ordine impusă de Regulamentul de bloc, și nu la una firească, naturală) reprezintă pretextul unei lucide analize, la scară mult mai mare, a efectelor distrugătoare, mergînd pînă la anihilare, pe care le implică pierderea identității. Identitatea unui individ, a unei clase, a unui popor... Asistăm la un spectacol al alienării, trăit de unii cu demnitate sau
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
impact cu dintr-un afară mai apropiat sau mai îndepărtat), fie ale autoagresiunii (semnale revelatorii ce vin din noi înspre noi). Dar asta nu trebuie să ne facă să credem că sîntem victime. Dimpotrivă. Sîntem profitorii acestor necesare violențe. Treziți, lucizi, intrăm în ținuturile încă virgine ale ființei noastre, în zonele insalubre ale propriei noastre moralități și luăm parte la demolarea falselor și învechitelor echilibre, la sfîșierea ambalajului comercial al comportamentelor la toate nivelele etic, moral, intelectual -, la distrugerea trucatelor imagini
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
G. Enescu") va cunoaște emoția primului spectacol. MAȘINA DE VÎNT se constituie într-un mesaj al intelectualului sugrumat de regimul Ceaușescu, nevoit să se comporte conform "principiilor de clasă", dar care, de fapt, în universul său interior, e un răzvrătit, lucid și moral fiind. Actualitatea mesajului este dată de faptul că, în oricare sistem ne-am afla, omul de înaltă ținută, atât intelectuală, cît și etică, este marginalizat, trimis "pe tușă", ignorat sau persiflat. E un Neînțeles. Tocmai pentru că societatea din
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
am obișnuit să mergem șchiopătând și nu ne miră deloc că nu mai putem alerga. În cele din urmă, am ajuns în ipostaza anihilantă în care verdictul asupra delațiunii să nu mai aibă semnificație. Cred cu tărie în judecata morală. Lucidă, asumată, rațională. Fără călăi și fără victime. Aceasta ne-ar duce de unde am plecat. Dar cu vinovați capabili să-și recunoască ticăloșiile mai mici sau mai mari și să-și trăiască rușinați insomniile. Dacă le au. Acest spectacol nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
redactată În spiritul vremii, a promovat un stil propriu și o voce care a singularizat o mare personalitate În cultura și sociologia timpului său. Mai mult, legea Învățământului care Îi poartă numele demonstrează ce efecte benefice poate aduce o implicare lucidă În reformarea și modernizarea normativă ale spațiului social când Își aliază o perspectivă sociologică de abordare. Dacă mai adăugăm și lucrările lui D. Drăghicescu despre ontologia socială și determinismul social, avem alți parametri de signifianță ai aportului românesc la constituirea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
metastază structurală și grăbindu-i intrarea În cimitirul istoriei ca un experiment social gestionat incompetent și triumfalist. Un sistem care a asasinat, epistemic vorbind, sociologia a sfârșit prin suicid politic; iată lecția amară din care toți trebuie să tragem concluzii lucide și să ne asumăm responsabilitățile corespunzătoare locului deținut În societateă Dincolo de diversitatea opțiunilor noastre metodologice, avem un obiectiv testamentar de Îndeplinit de la patriarhul sociologiei românești, D. Gusti: redactarea hărții sociologice a României. Inventariind natura problemelor sociale, aria de manifestare și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
natura problemelor sociale, aria de manifestare și profunzimea lor pentru fiecare județ, devine posibilă articularea unei ierarhii de priorități naționale care să nu vină În contradicție cu prioritățile zonale și locale. Iată cum sociologia se poate implica pragmatic În reformarea lucidă și responsabilă a spațiului social românesc. Hai să fim NOI spre profitul fiecărui EU. Septimiu Chelcea: În decembrie ’89, televiziunea lansa chemarea către populație să vină să o apere - acest lucru Îl știe toată lumea. O diversiune. Puțini Își mai amintesc
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
nu se mai află în corespondență cu o cetate divină, cu o societate perfectă, cu un model ceresc. Poate că această atitudine implică un scepticism zdravăn instalat în instituțiile și în conștiința omului tîrziu modern. Dar e un scepticism sănătos, lucid, căci el înseamnă refuzul de a obiectiva politic suveranitatea absolută, de a asocia transcendența cu categoria de putere implicată de politic. Dacă inversăm perspectiva, obținem de aici un beneficiu spiritual important. Laicitatea ne ferește să gîndim divinul potrivit regimului mundan
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fi considerat un manifest al revistei, rămâne relevant pentru opțiunea lirica personală; spre deosebire de violență negatoare a altor programe avangardiste, textul afirmă valorile mișcărilor moderniste anterioare, care se vor potenta în sinteză integralista. Că eseist, S. se remarcă printr-o viziune lucida, echilibrând șocul paradoxurilor aparente și percutanta asocierilor cu totul insolite. Temperamental, poetul este un spirit neliniștit, sedus și totodată înspăimântat de modernitate, câștigat de poezia marilor orașe, de elanurile și ritmurile constructiviste, de spectacolul eclatant al tehnicii, în care vede
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
selectate preponderent din rândul criticilor tineri, lipsiți de influență politică și deci de posibilitatea de a reacționa pe linie socială sau administrativă. Cică niște cronicari... mai conține un dialog cu Toma Pavel despre „călinescianism” ca fenomen epigonic: deși perspectiva este lucidă și echilibrată, epoca l-a receptat fie drept scandalos, fie plin de curaj. Următoarele volume de cronici - Colocvial (1976; Premiul Uniunii Scriitorilor), Explorări în actualitatea imediată (1978), Noi explorări critice (1982), De la imperfect la mai puțin ca perfect (1987), Nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
crește în apă și se înalță deasupra ei rămânând nepătată, așa și eu născut în lume, crescut în lume și biruind-o, trăiesc nepătat de lume” (Aṅguttara-Nikăya). Buddha a fost un mare melancolic, ca și Solomon, un înțelept, o persoană lucidă, mult diferită de noi ceilalți, visătorii,care trăim acest lung vis numit viață. Dar în același timp, spune Cioran, a fost și un mare orgolios, cel mai mare dintre toți: „Să renunți la lume și să predici apoi renunțarea fiindcă
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]