3,986 matches
-
cu cât chin și eroism intern. Naiv fiind și plângându-mă odată amicului meu Marin Sorescu de neajunsurile prin care treceam, de asprimea „forurilor”, de indiferența colegilor etc., Marin, cu aerul său hagard, cu acea „absență” În care-și ascundea luciditatea, mi-a spus simplu și franc: - Ce mai vrei! Ai noroc că nu ți-au rupt vreo mână!... Avea dreptate, nimeni nu mi-a rupt „vreo mână”, ba, am avut nesperatul noroc de a nu fi atins la modul fizic
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fi cel mai aprig, mai nemilos dușman al omului, răpindu-i-se astfel, acestui moment, acestor ceasuri, demnitatea lor firească. Spaima de moarte, În cazul meu, s-a instalat precoce, cam În jurul vârstei de treizeci de ani. Mai bine-zis „conștiența, luciditatea ei”, a „existenței” ei, care pe insul lucid și matur Îl Întovărășește pe tot parcursul existenței. Ca și eul său, acel spiriduș sau tovarăș ascuns care nu numai că Îi comentează, nu rareori răutăcios, faptele sau ideile și luând ca
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ei, care pe insul lucid și matur Îl Întovărășește pe tot parcursul existenței. Ca și eul său, acel spiriduș sau tovarăș ascuns care nu numai că Îi comentează, nu rareori răutăcios, faptele sau ideile și luând ca Proteus felurite chipuri, luciditatea morții, a realității ei, aș zice a necesității ei!, Îl urmărește aproape În toate posturile și ceasurile. Și dacă, uneori, acest „spiriduș” ascuns și „vorbăreț”, impenitent și ubicuu, care este Eul sau sunt eurile noastre, dintr-o poziție subalternă și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
uneori, acest „spiriduș” ascuns și „vorbăreț”, impenitent și ubicuu, care este Eul sau sunt eurile noastre, dintr-o poziție subalternă și fals umilă, ia proporții formidabile, uneori postându-se În forma unei zeități, judecătoare și ultime, tot astfel și această luciditate a morții se instalează la unii În postura de adevărată zeitate. Și nu putem să nu invidiem, noi, europenii, acele popoare și culturi În care Moartea apare nu sub forma unui bărbat cu coasa - ca la Nemți! - sau a unei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai mult: cea care ne permite, ne intermediază, ne Îndrumă și ne ajută de „a fi”, În sensul percepției realității, realului și chiar În percepția, realitatea, propriei noastre ființe. Cum o spuneam mai sus: prin acea apăsare pe care existența, luciditatea ei o exercită asupra psihicului nostru. Prin limitarea timpului nostru existențial, Ea este cea care ne obligă să fim lucizi, conștienți de fiecare ceas sau clipă de viață, ea ne conferă de fapt geniu, capacitatea de a vedea, de a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o aprofunda mai bine zis, de a deveni cu adevărat lucid de teatrul fastuos și miraculos În care și În fața căruia se află, ca și de miracolul propriei sale existențe, depășind prin aceasta toate milioanele de specii vii, doar prin „luciditatea morții”. O luciditate, o conștiință pe care filosoful clujean D.D. Roșca - dar și alții! - o numește tragică; și ea este astfel, dacă definim tragicul ca o condiție a unei reacții ce se abate de la normalitate și care contrazice instinctele care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bine zis, de a deveni cu adevărat lucid de teatrul fastuos și miraculos În care și În fața căruia se află, ca și de miracolul propriei sale existențe, depășind prin aceasta toate milioanele de specii vii, doar prin „luciditatea morții”. O luciditate, o conștiință pe care filosoful clujean D.D. Roșca - dar și alții! - o numește tragică; și ea este astfel, dacă definim tragicul ca o condiție a unei reacții ce se abate de la normalitate și care contrazice instinctele care ne poartă și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acea reacție ab-normală care Îi face pe unii indivizi să afirme sau să apere puncte de vedere sau situații ce desfid bunul simț sau regulile comunitare; periclitând chiar și propria lor bunăstare sau supraviețuire. Tragică, ar fi, În optica mea, luciditatea morții, Întrucât ea ne propulsează dincolo de sensibilitatea și reacțiile curente, făcându-ne apți de a deveni cu adevărat lucizi de fenomenalitatea existenței și a propriei noastre ființe. Cu condiția, bineînțeles, de a nu șovăi În fața „gândului”, de a nu ezita
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Întotdeauna dreptate. Astfel, trebuie să acceptăm, spre dezolarea, mereu, a unor spirite pedante, că adevărul este duplice, intratabil și, aș zice, creator duplice! Și, din această neostenită, eternă duplicitate Își trage el ceea ce numim adevărul, vigoarea sa inextinguibilă. Da, moartea, luciditatea ei trăită cu un anume calm curajos, nu ne face vii, dar, e drept, Într-un fel ne Învie, pentru a folosi un termen pompos pe care-l folosesc rareori; ca pe niște copii, superficiali și grăbiți, preocupați mereu de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lumii. Apt, cum o spuneam mai sus, de a susține chiar și firmamentul aprins și bombat, enorm, rotindu-se deasupra capetelor noastre. 6 Nu, Încă o dată: conștiința umană nu este, nu devine tragică deoarece sesizează dramatic „nepotrivirea” ineluctabilă, fatală, Între luciditatea misterului ființei și al existenței și distrugerea, topirea În neant a acestor date, a acestor revelații. Tragică, cred eu, este și trebuie să devină luciditatea faptului că suntem născuți nu pentru a fi victime, ci eroi! În genialul eseu al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o dată: conștiința umană nu este, nu devine tragică deoarece sesizează dramatic „nepotrivirea” ineluctabilă, fatală, Între luciditatea misterului ființei și al existenței și distrugerea, topirea În neant a acestor date, a acestor revelații. Tragică, cred eu, este și trebuie să devină luciditatea faptului că suntem născuți nu pentru a fi victime, ci eroi! În genialul eseu al profesorului de la Salamanca, Miguel de Unamuno, Sentimentul tragic al vieții, autorul aruncă o frază care ne luminează asupra noțiunii de tragic existențial, văzut de un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
criteriile estetice și psihologice clasice; iar cât despre „abisalitate”, ea, această mare descoperire a spiritului modern, decelată chiar și la „Întemeietorii”, dacă vreți, ai spiritului modern, un Cervantes sau Shakespeare ( În piesele sale majore!Ă, dar mai ales afirmată cu luciditate de marii creatori ai secolului al XIX-lea, cărora li se alătură clinicianul C.G. Jung - abisalitatea, În arta literară, pe care eu nu numai că o detașez de „psihologism”, dar o și opun acestuia!, după ce că nu a reușit să se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tragic, la drept vorbind, nu este sfârșitul existenței, moartea, ci Întreruperea unui real și major efort creator, moartea cuiva care ar fi adus un plus de Înțelegere și de trăire, de existență, deci, lumii. Tragică ar fi În consecință obnubilarea lucidității creatoare la treizeci și trei de ani la junele, Încă, Eminescu, ca și la nu puțini creatori morți tineri, În plin avânt și entuziasm creator. Tragice - neevident și etern tragice! - morțile atâtor tineri pe diversele fronturi de luptă, tineri dintre care unii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
realele privilegii și „revelații”, oferă totul o singură dată! Pentru cel care „nu are frică de ea” sau pentru cel care nu se lasă Înșelat de suprafețele ei „lucioase, comode, fals ademenitoare”, pentru cel care, de la o anume vârstă a lucidității, știe, are cumințenia și curajul de a privi În „adâncul ei”. Or, cum spuneam la Începutul acestui capitol, bătrânețea este una dintre vârstele capabile - poate chiar privilegiate - de a o contempla În „adâncul ei”, ce devine, deodată, mai mult sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
eternitate” pe care o conține individul uman ca o potență aproape niciodată actualizată. Poate doar În momentele de uriașă tensiune, apoi „uitate”, de parcă unele mecanisme ale inhibiției creierului ne „apără” de o conștientizare prea acută și prea durabilă a unei lucidități „de fond”. De parcă, da-da, de parcă am fi fost „trimiși” pe această lume pentru a-i culege roadele miraculoase, acele mere de aur din grădina Hesperidelor, dar am fost „dotați” În același corp și În aceeași minte cu reflexe de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
potrivită semănării și strângerii recoltei, sănătatea animalelor și a familiei, copii harnici, bisericoși, și, poate nu În ultimul rând, un anume prestigiu În sânul comunității. Un nume. O viață lungă. Strămoși onorabili. Noroc pentru mine a Însemnat Încă de la Început luciditatea faptului de a mă fi născut din „părinți vizibili”, În sânul unei familii „clasice”. Este probabil prima și cea mai concretă față a norocului omenesc; de a te naște Într-un „cuib” uman și, poate, mai ales, de a nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
eu până acum - am cercetat alt caz mai vechi, încă nesoluționat, cel al Victoriei Bell, o femeie mai în vârstă care locuia pe Outer Circle Drive. Kimball făcu o pauză. A fost decapitată. Numele îmi era cunoscut. Un fulger de luciditate îmi lumină mintea în momentul în care am realizat unde țintea Kimball. - Există o Victoria Bell în American Psycho... - O clipă, o clipă, o clipă... însă cea în cauză a fost găsită într-un motel din apropiere de Route 50
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Doar scoate-i pe copii din casă. E în regulă. Vreau numai să verific ceva. Spunând asta, m-am simțit mai puternic, ca și cum aș fi fost stăpân pe o situație pe care probabil nu o controlam. Teama se transformase în luciditatea și calmul care, retrospectiv, îmi dau seama că se trăgeau din iarba fumată. Altfel n-aș fi acționat atât de nesăbuit și nici nu m-aș fi gândit să mă confrunt cu ceea ce puteam surprinde în dormitorul nostru. Ce simțeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
asta, iar atunci când l-am întrebat, pur și simplu a urlat la mine că îi violez intimitatea... și acum, ultima oară când m-am uitat, fișierele și mesajele nu mai erau acolo... Și chiar atunci când se părea că își recăpătase luciditatea, Nadine își pierdu cumpătul și izbucni în hohote de plâns. Cred că încă mă ținea de încheietura mâinii. Mi-am amintit fața plânsă a lui Ashton din seara trecută și cum Nadine se scuza mereu ca să meargă să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
coroborată de o adevărată și serioasă cultură. Acest tonus, această coloratură a inteligenții sale i-a permis Lucreției Andriu, după ce am făcut cunoștință și În ultimii ani ai vieții, să evolueze spre o viziune a lumii, În care taina și luciditatea sunt cele două capete de Janus ale aceluiaș fenomen de cunoaștere. Contimporanii noștri le consideră incompatibile, ceiace nu dă o idee faimoasă despre inteligența lor. Dar Dante spunea: și, peste secole, l’altissimo poeta are dreptate. Tangența cu această disciplină
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
am internat-o În spitalul de neurologie, cu diagnostic de hemoragie cerebrală (...) traumatism cranian. După o seară de ședere În spital, dimineața, speram că va trece și peste această Încercare, dar după o scurtă revenire, când ne-a vorbit cu luciditate, a intervenit paralizia generală. În această situație s-a chinuit aproape trei săptămâni, fără a avea altceva viu decât ochii. Nu a mai vorbit, și a fost hrănită artificial deoarece nu mai putea Înghiți nimic. În ziua de 9 iunie
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
am zărit figura D lui Ciurea. Mi s-a părut foarte Îmbătrânit, totuși distins În grupa În care se găsea. După scris, Îmi pare tot atât de trecut; are un scris foarte tremurat și aproape indescifrabil. În asemenea situație, mă miră Însă luciditatea minții, a judecății actuale! E Încă capabil, cel puțin cu mintea sa, să mai muncească! Nu-i cunosc părerea asupra detaliilor din viața mea, În special asupra „părților romanțate”?! Nu cunosc părerea Dvs. În ce privește dosarul care va rămâne la Muzeu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
fără să o fi grefat pe o cunoaștere anterioară, pe niște întâlniri mai vechi la Chișinău, de pildă, unde abia dacă ne-am intersectat accidental de două-trei ori la Uniunea Scriitorilor. Corectitudinea și setea sa de comuniune spirituală, ironia și luciditatea judecăților lui ne-au impresionat. Erau firești, dar nu neapărat și obligatorii, aceste calități pentru un intelectual basarabean rezident la Moscova (vezi cazul diferit al lui Druță). Cu ceilalți convivi, evident, nu puteam împărtăși decât o sumă redusă de link
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mine, avea deja Wartburg!” - dânsa, deși în Capitală de câțiva ani, păstra încă riguros baremele micului orășel, iar mie, mie nu-mi era frică, deloc... frică? Nu, nu mi-era frică, decât uneori, în scurte momente prindeam un fel de luciditate socială și hotăram, într-o jumătate de oră, planuri de redresare a situației, măcar de salvare a aparențelor, deoarece, o „carieră”, mai ales în provincie - ori, România în acei ani și, mi se pare mult după aceea (poate și azi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
biblioteci sau ocultate, în cel mai bun caz, de regim?! Această complicitate, această solidaritate cu „masa tăcută”, cu publicul larg al unei țări, era nu numai recompensa pentru curățenia și radicalitatea textelor mele, dar și semnul major al „împotrivirii”, al lucidității luptei și gravității ceasului de încordare națională, luciditatea pe care adevăratele mari națiuni o au în momentele de real pericol! Da, în acei ani, în acele decenii, am luptat - ca și la revoluție, dar altfel! -, atunci am învins, orice ar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]