4,645 matches
-
nu i-ai dat înapoi? - Ha! făcu moș Costache, mirat ca de o ipoteză absurdă. Otilia aruncă șervetul și merse spre locul lui moș Costache, pe marginea scaunului căruia se așeză, înconjurînd capul chel al bătrânului cu cele mai subtile mângâieri. - Papa dragă, dacă mă iubești, trebuie să-i înapoiezi banii!Cum ai putut face una ca asta? Papa dragă, scoate banii. Și începu să vâre degetele prin buzunarele de la vestă ale bătrânului, ale cărui sprâncene erau lăsate în jos de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lună. Însă ar vorbi lumea pe seama ta. Tu trebuie să fii liber, să muncești. Altfel, îți ratezi cariera. Am să-l rog pe papa să se mute de aici. Otilia se ținu de cuvânt și, copleșind pe moș Costache cu mângâieri, începu să-l roage: - Papa, să ne mutăm de aici, te rog, ai unde. Felix e preadeparte de Universitate, și ar avea nevoie de o cameră mai bună, să-și primească colegii. Și eu mă duc greu la Conservator. Ai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ea și-l mângâie ușor pe obraz,dezvăluind în zâmbet un șirag de dinți de o strălucire de sidef. Felix își aminti de Otilia și avu brusc sentimentul unei mari culpe. Duse instinctiv mâna înspre obraz ca spre a îndepărta mângâierea, ceea ce atinse puțin amorul propriu al Georgetei. Aceasta se osândi în gând de bănuiala că Felix venise cu intenții frivole, în vreme ce Felix însuși era nedumerit asupra atitudinii ce trebuia să ia. Fata îi plăcea, dar, cu toată purtarea ei liberă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
jos, din felurite motive, și Aglae nu mai îndrăzni să afirme că Otilia nu era fata lui Costache. Preotul, luând tăcerea drept întristare, zise: - Tinerețea învinge toate. Nu mă îndoiesc că vei găsi la mătușa dumitale și la toate rudele mângâierea de care are trebuință cel orfan. La aceste vorbe impresionante nu plânse Otilia, care privea mereu în farfuria din care nu lua nimic, ci Aurica, spre surprinderea tuturor. Otilia putu crede că, înduioșată de soarta ei, pe care o socotea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Casa Oștirii. Tot pe dreapta, lăfăindu-se ca o imensă pasăre Rock, deasupra pivnițelor arse ale banului Racoviță, Miliția Capitalei. - Hai că te-am filmat, scămoșatule, că la sânul tău, inima de la nici-un cur de miere nu găsește vreo mângâiere... O vezi p-aia cu țâțele cât doi hectolitri de lipici că ce boală vede pe tine?... - Și dac-aș vedea-o?... - Oi fi bolnav la vreo paralizie, jerpelitule. Ți-o fi plăcând să te joci doar de-a scăpatul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
varice, dar să se uite bine, eu nu sânt încă un gunoier, mai am de muncit, de trudit, mai am de băut cel puțin două mari vagoane de spirt și-apoi gata. M-am uitat insistent. Ușa se ondula sub mângâierea unei mâini despre care-ți dădeai imediat seama că trebuie să fie călduță. Administratorul blocului nostru n-avea mâna călduță și, chiar dacă ar fi avut-o, ușa mea s-ar fi priceput să nu-i pese de asta. Acum însă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
curbeze, precum niște sâni de rășină, în vecinătatea rețelelor de plumb, peste pieptul planturos al imitațiilor de vitralii. După ce-și interpretară pasajul de reculegere și tăcere la patru mâini, surorile se mai smiorcăiră puțin, dădură ochilor și nasurilor lor mângâieri de batiste, scotociră în cufărul aducând cu o ladă de zestre și îi vrăfuiră lui în brațe o casetă. Apoi încă o casetă. Un colier, cu fason medieval. O mapă burdușită cu acte (ca și cum și nobilimea britanică și-ar fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
măturile cu care erau obligați să facă ordine, în curtea atelierului de producție, pe vremea liceului. - "Cicăleala n-a făcut nicicând parte dintre punctele mele forte. Chiar dacă ar face, ce-aș avea eu să te învăț pe dumneata?!... Singura mea mângâiere ar fi ca micile mele economii să te elibereze de eventualele dumitale disconforturi pecuniare. Dorința și rugămintea mea cea arzătoare sunt să accepți să devii moștenitorul meu!!... 252 DANIEL BĂNULESCU Francis Macomber"), tabachera lui Lenin, fotograful lui Alva, cartea de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
privind-o în față, familiari pierzaniei, să fim ispitiți de cel Bun. Morala e pierdută de lipsa ei de mister. Să n-ascundă binele nici o taină? Decolorarea pasiunilor, îndulcirea instinctelor și întreaga diluare a sufletului modern ne-au dezvățat de mângâierile furiei și ne-au slăbit vitalitatea gândirii, din care emană arta de a blestema. Shakespeare și Vechiul Testament ne prezintă oameni față de care sîntem maimuțe înfumurate sau domnișori discreți, ce nu știu să-și urle în spațiu durerile și bucuriile, să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
delicat și învăluitor al existenței? Ce l-o fi aruncat în situația de criminal al erorilor indispensabile vieții? Nu-i datorăm lui un minus de iluzie de care ne fălim, îndurerați? Ce consolare i-o fi lipsit sau în mijlocul căror mângâieri a fost întrerupt, dezbinîndu-se fericirea la care a trebuit să fie sensibil, chiar de s-a născut cu vocație de osîndit? Și un monstru se naște cu înclinări spre fericire, ce nu le poate pierde chiar dacă ea l-a abandonat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
putea zdrobi... Este atâta onomatopee în Wagner! Natura fiind inima. Marea răsfrânge mai repede lenevia noastră decât cerul. Ce plăcut ne lăsăm lingușiți de întinderile ei! Nimic nu-i mai penibil unui om harnic decât infinitul. Unui leneș e singura mângâiere. Dacă lumea ar avea margini, cum m-aș consola că n-am fost primar? Introspecțiile sânt exerciții provizorii la un necrolog. "Inima" devine simbol pentru univers în mistică și în nefericire. Frecvența ei în vocabularul cuiva indică până unde acea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lumina destinul? Sîntem atât de singuri în viață, încît te întrebi dacă singurătatea agoniei nu este un simbol al existenței umane. Este un semn de mare deficiență în voința de a trăi și a muri în societate. Mai pot exista mângâieri în momentele din urmă? De o mie de ori este mai preferabil să mori undeva singur și părăsit, când nevăzîndu-te nimeni poți să te stingi fără teatru și poză. Mi-e scârbă de oamenii care în agonie se stăpânesc și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-și are o justificare mai adâncă, deoarece atât cât este un eu moartea nu există, iar când ești mort eul a dispărut, uită de fenomenul atât de ciudat al agoniei treptate. Unui om care are sentimentul puternic al morții, ce mângâiere poate să-i ofere separația artificială între eu și moarte? Ce sens poate avea pentru cineva pătruns adânc de senzația iremediabilului o subtilitate sau o argumentare logică? Sânt nule toate încercările de a devia pe un plan logic probleme de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înțelegere și bunăvoință - întreagă această perspectivă revelează o grație melancolică și ușoară. Într-un astfel de cadru, omul pare a zice cu regret și cu resemnare: Ce vreți, dacă nu e mai mult?" La capătul oricărei melancolii există posibilitatea unei mângâieri sau a unei resemnări. Elementele estetice din ea includ virtualități de armonie viitoare, care niciodată nu există într-o tristețe profundă și organică. Din acest motiv, o fenomenologie a tristeții ajunge la ireparabil, pe când una a melancoliei la vis și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-l acoperă seninătăți de azur și transcendențe de nori. Cui să mă închin prin aceste deșerturi și cui să întind mâna prin aceste singurătăți, la cine să mă opresc în aceste evoluții cosmice și unde să privesc ca la o mîngîiere? Cum se destramă azurul în fantastica mea viziune și cum nu mai rămâne decât un alb cu misterioase chemări! Și în acest drum cosmic, asemenea unei supreme aventuri, parcă-l caut pe Dumnezeu. Dar în infinit nu există popas. Și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
marilor culturi și conflictul ireparabil dintre ele. În fața tragediei lor, desfășurată pe fondul tuturor umbrelor și luminilor vieții, se consumă, într-un clarobscur minor, tragedia culturilor mici, lupta lor dureroasă de a-și învinge anonimatul, pentru a se desfăta în mângâierile devenirii. Fiind subistorice, adică sub treapta și nivelul marilor culturi, ele nu-și pot ridica nivelul decât înfrîngîndu-și legea. Discontinuitatea față de propria lor soartă este condiția afirmării lor. Singura obsesie trebuie să fie: saltul istoric. Căci salvarea lor e că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mama? Pieptul său se îmflă cumplit, el mă luă în brațe, mă strânse cu foc nespus și-mi înecă fața rece c-un noian de sărutări fierbinți. - Mama ta, sărace, șopti încet, mama ta?! Nu mai ai mamă... Rămăsesem singura mângâiere a tatălui meu celui amărât. Eram lumina ochilor săi, cugetul minței, speranța bătrânețelor sale. Când eram mic mă duceam la preotul cel bătrân al satului, care, țiindu-mă pe genunchi, îmi dete primele lecțiuni în citire. O dorință nemărginită, o sete
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
batjocureau... femeile-l găseau urât și prost... Întunerecul cuprinse sufletul lui... "Părere, părere... Gândeam a căpăta cu aur un lucru adevărat... o... recunoștință... o... iubire... Nimic, decât părerea acestora... Cerșitorul se va bucura c-am căzut... găsește o satisfacere, o mângâiere pentru durerea lui văzând un om avut căzând alături cu el... Cei bogați se vor bucura că văd rivalul ce li cumpără plăcerile că le-a lăsat câmp liber... că femeile și vinurile s-au ieftinit... pentru că nimeni nu le
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să plângă... - Mamă! strigă el... - O, trăiește! trăiește! auzi acum tare. Mamă-sa s-apropie de el și-i acoperi fața de sărutări... - Copilul meu... dulcele meu copil... - Trăiesc, murmură el dezolat. Va să zică n-am murit... Nimicul cel plin de mângâiere n-a cuprins ființa mea chinuită. - Taci, taci! Vorba ta e un blestem... Vei trăi... pentru mine... Vei însenina fruntea ta etern întunecată de cugetări aspre... vei fi om între oameni... - Bună sară, fată mare, zise ea zâmbind. Atât de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu i-ar fi trecut pin minte că acest om ar putea fi nefericit. Atât de firesc era traiul lui, cu toată originalitatea. Când vorbea, gura lui era aceea a înțelepciunii. Pildele lui biblice și dulceața limbei sale erau o mângâiere pentru orșicine, și încă cu atât mai mare dacă cineva-l cunoștea. Cine se mai putea îndoi asupra prețului adevărat a lucrurilor lumești dorite sau pierdute când vedea cum un om într-adevăr înțelept se lepădase atât de ușor de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
întotdeuna adevărate - nu trebuie să uităm un moment că avea o privire clară, cu care precalcula ușor mersul lucrurilor lumești. În fond, el nu da nimic pe visuri, și tâlcuirile le-ntrebuința numai ca un mijloc - ademenitor pentru ca supranatural - pentru mângâierea și liniștirea sufletelor omenești. Și totuși erau vise în cari {EminescuOpVII 309} el credea cu evlavie - visele copiilor. În naiva sa religiozitate el credea că, pe când visele oamenilor vrâstnici erau născute din dorințele lor egoistice, visele copiilor care nu cunosc
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aflăm ce înseamnă conversația. Ce înseamnă a sporovăi? se întreba Maupassant. Mister! E arta de a nu părea niciodată plictisitor, de a spune totul cu interes, de a place oricui, de a seduce cu mai nimic. Cum să definești această mîngîiere a lucrurilor prin cuvinte, acest joc de tenis cu cuvinte suple, acest delicat zîmbet al ideilor care înseamnă conversația?"280 Un lucru e cert: a vorbi nu înseamnă a face conversație, și nici invers. Pentru că cel care susține o conversație
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
împrejur la inimă și la urechi” (Fapte 7,51). Primindu-L pe Hristos, apostolii căutau recolta tuturor semințelor semănate în pământul făgăduinței. „Căci toate câte s-au scris mai înainte, s-au scris spre învățătura noastră, ca prin răbdarea și mângâierea, care vin din Scripturi, să avem nădejde” (Rom. 15,4). În locul metaforei agrare a recoltei, Sfântul Irineu folosește imaginea recapitulării (anakephalaiosis) de către Hristos și ucenicii Săi teologi a „Legii și a profeților”1. Teologia creștină descoperă profunzimile și densitățile limpezi
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
strategiile pe care le utilizezi în activitatea de predare. 36. Fii consecvent. 37. Fii drept, fără discriminări și favoritisme. 38. Concentrează-te pe ascultarea activă. 39. Manifestă atenție pentru ca elevii și părinții acestora să nu înțeleagă greșit apropierea ta fizică, mângâierile, atingerea pe umăr și îmbrățișările. 40. Dă-ți toată silința pentru a nu nutri antipatie față de unii dintre elevi pentru faptele lor. 41. Nu da dovadă de mânie. 42. Nu-i umili pe elevii tăi și nu folosi sarcasmul în
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
două fețe ale senzațiilor: latura subiectivă și cea obiectivă. Latura subiectivă ține de descrierile variate, dar deseori imprecise pe care le facem; fiecare dintre noi își amintește de faimoasa distincție făcută de doctorul Knock al lui Jules Romains: „gâdilarea” și „mângâierea”. Cercetările au început la jumătatea secolului al XIX-lea cu o tehnică originală, inventată de Max von Frey (1852-1932), care constă în explorarea pielii cu ajutorul unor ace cu greutăți graduale, de la 1 la 10 grame, și tocite pentru a nu
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]