3,671 matches
-
află gaura mandibulei ("Foramen mandibulae"), prin care pătrunde mănunchiul vasculonervos alveolar inferior: artera și vena alveolară inferioară ("Arteria et vena alveolaris inferior") și nervul alveolar inferior ("Nervus alveolaris inferior"). Gaura mandibulei reprezintă orificiul posterior al canalului mandibular. Gaura mandibulei este mărginită anterior de o proeminență triunghiulară - lingula mandibulei ("Lingula mandibulae") care este un reper pentru anestezierea locală a nervului mandibular; lingula mandibulei acoperă parțial gaura mandibulei. Pe lingula mandibulei se inserează ligamentul sfenomandibular ("Ligamentum sphenomandibulare"). Gaura mandibulei este mărginită posterior, uneori
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
mandibulei este mărginită anterior de o proeminență triunghiulară - lingula mandibulei ("Lingula mandibulae") care este un reper pentru anestezierea locală a nervului mandibular; lingula mandibulei acoperă parțial gaura mandibulei. Pe lingula mandibulei se inserează ligamentul sfenomandibular ("Ligamentum sphenomandibulare"). Gaura mandibulei este mărginită posterior, uneori, de o altă proeminență - antilingula ("Antilingula"), aceasta fiind întâlnită în 50% de cazuri. De la marginea inferioară a găurii mandibulei, cu direcția în jos și anterior, spre corpul mandibulei, pleacă un șanț - șanțul milohioidian ("Sulcus mylohyoideus mandibulae") pe unde
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
coboară pe fața medială a procesului coronoidian de la vârful lui până la un punct aflat posterior de ultimul molar. Pe creasta temporală se inserează mușchiul temporal ("Musculus temporalis"). Posterior de ultimul molar se află o depresine rugoasă - fosa retromolară ("Fossa retromolaris"), mărginită medial de porțiunea inferioară a crestei temporale și lateral de linia oblică. Porțiunea orizontală infero-anterioară a fosei retromolare este numită triunghiul retromolar ("Trigonum retromolare"). În interiorul triunghiul retromolar se află o creastă - creasta buccinatorului ("Crista buccinatoria") ce se extinde de la baza
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
asociațiilor de turism înființate în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în statele Europei Centrale și de Vest, asociația și-a propus, încă de la început, construirea de cabane și refugii turistice în toate masivele muntoase ce mărgineau Transilvania. Activitatea asociației s-a orientat spre muntii Făgărașului, Cibinului, Sebeșului, lărgindu-se treptat și spre Piatra Craiului, Bucegi, Parâng, Căliman și Rodna. Una dintre principalele realizări ale S.K.V. a fost întemeierea, în anul 1894, a stațiunii Păltiniș (în ) din
Asociația Carpatină Transilvană () [Corola-website/Science/325688_a_327017]
-
cele din urmă, Oinos și-a luat inima în dinți și a întrebat umbra cum se numește și de unde vine. Umbra a răspuns: "„Sunt UMBRĂ, iar locuința mea se găsește în apropierea catacombelor din Ptolemais, chiar lângă întunecatele câmpii ce mărginesc apele necurate ale lui Caron!”". Toți șapte au sărit în sus, cuprinși de groază, căci sunetul glasului umbrei nu aparținea unei singure ființe, ci al unei mulțimi mari de persoane decedate. "" a fost publicată anonim în septembrie 1835 în revista
Umbră – O parabolă () [Corola-website/Science/325725_a_327054]
-
perioade al istoriei evreilor este în principal legat de Semiluna Fertilă. Acestă istorie începe cu acei oameni, care au ocupat zona situată între râurile Nil, Tigru și Eufrat. Înconjurat de vechi culturi în Egipt și Babilon, prin deșerturile Arabiei, și mărginit de dealurile Asiei Minor, Canaanul (aproximativ corespunzătoare Israelului modern, teritoriilor palestiniene, Iordaniei și Libanului), a fost un punct de întâlnire a civilizațiilor. Terenul a fost traversat de rute comerciale vechi, stabilite și porturi importante în Golful Akaba (Eilat) și coasta
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
fantastic înaripat, Buraq. Sub numele de „Zidul de apus” sau „Zidul plângerii” este cunoscută o porțiune vizibilă de 57 de metri din Zidul antic de vest în sensul larg, situată în flancul de apus al Muntelui Templului. Această porțiune este mărginită actualmente de esplanada Zidului care este în mare parte, un loc de rugăciune și reculegere. Totuși, cea mai mare parte din Zidul de apus (lungă de 488 metri) este îngropată și se întinde în spatele structurilor rezidențiale construite de-a lungul
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
cupru și aurul. Zimbabwe a devenit celebru pentru Marele Zimbabwe, cetatea palatului, împrejmuit de ziduri. Benin din pădurile tropicale din vestul Africii, era un centru de extragere al aurului din savanele de pe podișurile înalte. Capitala să, Benin, avea străzi largi, mărginite de case de lemn și împrejmuit de un zid lung de 40 de km. Palatul regelui oba era bogat ornamentat cu plăci de bronz și sculpturi. Negustorii din oraș făceau comerț cu țesături, fildeș, metale, ulei de palmier și piper
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
său atingând altitudinea de 743 metri deasupra nivelului mării.. Muntele este mai înalt doar față de ramificația Orașului lui David, aflată la sud. La est muntele este delimitat de râul Kidron, care îl separă de lanțul Muntelui Măslinilor. La vest este mărginit de Valea Centrală (Hagay Hamerkazí), iar la nord de râul Nahal Beit Zeta. La marginea de sud se află o prelungire a Dealului Ofel, din care se ramifică colina Orașului lui David. Ca urmare a construcției esplanadei Muntelui Templului în
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
constituie numele care, în Evul Mediu timpuriu, a fost conferit stăpânirilor pe care Regatul longobard le deținea în Italia de nord. cuprindea Lombardia propriu-zisă cu capitala la Pavia, ducatele de Friuli și Trento, alături de regiunea Toscanei. În sud, ea era mărginită de Statul papal ("Patrimonium Sancti Petri") instaurat după Donația pepiniană din 754, întinzându-se de la Marea Tireniană la Marea Adriatică. Teritoriile longobarde situate dincolo de Statul papal purtau denumirea de "Langobardia Minor" și constau din ducatele de Spoleto și Benevento. În interiorul său
Langobardia Major () [Corola-website/Science/324603_a_325932]
-
se intersectează de trei ori în ascensiunea lor. Originea celor două vițe de vie nu este relevată privitorului, dar ea poate fi bănuită în registrul inferior al ușorului, în care este reprezentată o frumoasă rozetă, cu șase petale, aceasta fiind mărginită spre exterior de mici triunghiuri, dispuse sub forma unor raze. Registrul inferior, ce are aproximativ 0,37 m înălțime, puțin mai ieșit în afară, este delimitat de un șir de denticuli. Registrul superior, în care se află reprezentate cele două
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]
-
Marca (sau markgrafatul sau marchizatul) de Toscana sau Tuscia a fost un teritoriu de frontieră (marcă) din Italia centrală medievală, care se mărginea cu Statul papal la sud și la răsărit, cu Marea Ligurică la apus și cu formațiunile desprinse din Regatul Italiei medievale la nord. Statul a constituit o creație a carolingienilor, ca succesoare a Ducatului de Tuscia al longobarzilor. includea o
Marca de Toscana () [Corola-website/Science/324747_a_326076]
-
sudul județului Argeș, cam la jumătatea drumului județean Popești-Căldăraru (Miroși), pe partea dreaptă a Pârâului Bucov, pe dealurile aceluiași pârâu. Relieful este alcătuit din partea nordică a câmpiei Găvanu -Burdea și este format din dealuri și văi înguste. La sud se mărginește cu comuna Siliștea-Gumești, din județul Teleorman, la nord, cu comunele Ungheni și Izvorul de Jos, la estare ca limită râul Teleorman, satele Palanga, Popești, Slobozia-Trăznitu și Tătărăștii de Sus. Iar la vest, comunele Miroși și Căldăraru, având ca limită linia
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
continua înaintarea în Italia bizantină, Alboin a plasat guvernarea acestui district în sarcina nepotului său de frate Gisulf I, căruia i s-a permis să își stabilească familiile nobile cărora să li se aloce pământuri. La originea sa, ducatul era mărginit de ramurile Alpilor din regiunea Carniolia și de Alpii Iulieni la nord și la răsărit și era greu accesibil dinspre acele direcții . El se mărginea la sud cu Exarhatul de Ravenna (centrul puterii bizantine în Italia la acea dată), neajungînd
Ducatul de Friuli () [Corola-website/Science/324827_a_326156]
-
își stabilească familiile nobile cărora să li se aloce pământuri. La originea sa, ducatul era mărginit de ramurile Alpilor din regiunea Carniolia și de Alpii Iulieni la nord și la răsărit și era greu accesibil dinspre acele direcții . El se mărginea la sud cu Exarhatul de Ravenna (centrul puterii bizantine în Italia la acea dată), neajungînd deocamdată la coasta Adriatică, și cu o câmpie care ducea către Pannonia, un perfect punct de acces pentru invadatorii croați, avari, iar mai târziu maghiari
Ducatul de Friuli () [Corola-website/Science/324827_a_326156]
-
negre (atribuite jurasicului superior) în culmile Vârfului Farcău și în bazinele superioare ale văilor Vaserului și Ruscovei. Apele de suprafață ale parcului natural aparțin bazinelor hidrografice ale mai multor râuri, astfel: Râul Vișeu (afluent de stânga al Tisei) cel care mărginește la sud parcul natural, cel care adună apele celor mai multe pâraie de dreapta care străbat aria naturală (Vaser, Ruscova, Frumușeaua, Vișeuț, Valea Vinului, Valea Morii, Bistra); Râul Vaser cu afluenții: Coman, Valea Babei, Puru, Lostun, Făină, Botiz, Valea Peștilor, Cataramă, Micislău
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
de circa 86 locuitori /km². Egiptul (Herodot îl denumea „un dar al\ darul Nilului") este situat în partea de nord-est a continentului african, în fertila vale a Nilului („pământ negru”), lungă de circa 1000 km și lată de 10-20 km, mărginită la vest și la est de pustiuri („pământ roșu”). Suprafața pământului cultivabil în valea Nilului varia între 25-50 km lățime, în regiunea dinspre Marea Mediterană, iar spre sud-est era mult mai îngustă. La est și vest munți stâncoși și deșerturi imense
Geografia Egiptului () [Corola-website/Science/324854_a_326183]
-
la vest și la est de pustiuri („pământ roșu”). Suprafața pământului cultivabil în valea Nilului varia între 25-50 km lățime, în regiunea dinspre Marea Mediterană, iar spre sud-est era mult mai îngustă. La est și vest munți stâncoși și deșerturi imense mărginesc Egiptul și, de fapt, îl și izolează de restul lumii antice. Spre deosebire de aceste deșerturi, pământul din valea Nilului este extrem de bogat, datorită aluviunilor aduse în timpul revărsărilor periodice ale marelui râu. Începând din luna iunie, fluviul Nil se umflă datorită zăpezilor
Geografia Egiptului () [Corola-website/Science/324854_a_326183]
-
Bavaria fără întrerupere până în 1918. În plus, familia Wittelsbach a achiziționat în 1214 și Palatinatul Elector. Când Otto I de Wittelsbach a obținut Bavaria prin decizia din septembrie 1180 de la Altenburg, hotarele ducatului cuprindeau Munții Pădurea Boemiei (Böhmerwald) și regiunile mărginite de Alpi și de râurile Inn și Lech. Ducele exercita puterea efectivă și asupra domeniilor private din jurul regiunilor Wittelsbach, Kelheim și Straubing. Otto I de Wittelsbach (al III-lea de Bavaria) s-a aflat la conducerea ducatului timp de trei
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
cu valuri de pământ din pantă, în cornișa dealului în partea de vest fiind ridicată pe vremuri o palisadă. Prima atestare documentară a cetății este în anul 1319, prima cercetare arheologică a fost făcuta între anii 1967 - 1969. Situl este mărginit în sud și est de apele pârâului Cernavodă, spre nord-vest aflându-se două șanțuri cu val. S-au descoperit materiale și urme ceramice atribuite așa-numitei culturi de Ciugud fapt ce a permis datarea întregii fortificații în secolul al XII
Cetatea Scurtă (Orlat) () [Corola-website/Science/326079_a_327408]
-
membrii acestei încrengături sumt foarte abundenți. Chaetognathele sunt animale transparente sau translucente, acoperite de o cuticulă. Corpul este împărțit vizibil în cap, corp și coadă. Există între 4 și 14 spini ușor îndoiți (vezi poza) pe fiecare parte a capului, mărginind un vestibul gol în care se află gura. Spinii sunt folosiți la vânătoare. Toți membrii acestei încrengături sunt carnivore, vânând alte organisme planctonice. Pe corp se află una sau două perechi de înotătoare, similare cu cele ale actinopterigienilor. Totuși, similaritatea
Chaetognatha () [Corola-website/Science/326302_a_327631]
-
drept cel mai bun oraș din Statele Unite pentru a lansa un nou business. Denumirea orașului înseamnă „priveliște frumoasă” în franceză. Bellevue este limitat de Lacul Washington în vest și de lacul Sammamish în est. În partea de nord Bellevue se mărginește cu orașul Kirkland, în nord-est - Redmond. În nord-vest, între Bellevue și malul lacului Washington, sunt suburbiile orașelor Medina, Clyde Hill, Yarrow Point și Hunts Point. În sud deasemenea se mărginește cu orașele Renton și Newcastle, iar în sud-est - cu Issaquah
Bellevue, Washington () [Corola-website/Science/326291_a_327620]
-
lacul Sammamish în est. În partea de nord Bellevue se mărginește cu orașul Kirkland, în nord-est - Redmond. În nord-vest, între Bellevue și malul lacului Washington, sunt suburbiile orașelor Medina, Clyde Hill, Yarrow Point și Hunts Point. În sud deasemenea se mărginește cu orașele Renton și Newcastle, iar în sud-est - cu Issaquah. Populația totală a orașului în 2010: 122,363 Structura rasială în conformitate cu recensământul din 2010:
Bellevue, Washington () [Corola-website/Science/326291_a_327620]
-
în anul 1474 celor care apărau fortificația. Inițial biserica prezenta trei nave inegale în înălțime care au fost modificate pe parcursul timpului astfel încât în prezent ele sunt aduse toate la același nivel. Navele laterale sunt lungi de 38 metri fiecare și mărginesc turnul de vest de o parte și de alta, acestea fiind mai lungi decât nava centrală cu circa 10 metri. Construcția inițială avea în capetele de est ale navelor laterale două turnuri deschise spre nava centrală și cele laterale prin intermediul
Biserica fortificată din Cincu () [Corola-website/Science/326305_a_327634]
-
prin: unde formula 2 și formula 3 sunt numere reale. Este atribuită matematicianului francez Joseph Bertrand. Exemple de serii Bertrand: Pentru a studia convergența acestei serii, mai întâi se va ține cont de faptul că dacă formula 5 atunci șirul formula 6 nu este mărginit deci nu tinde la zero. Înseamnă că seria: este divergentă. De aceea se presupune că formula 8 Se vor considera cazurile: Fie formula 10 Atunci formula 11 Se remarcă faptul că: Deoarece formula 13 avem: Astfel, pentru formula 15 avem: ceea ce implică: Deoarece formula 18 rezultă
Seria lui Bertrand () [Corola-website/Science/326348_a_327677]