4,910 matches
-
reproșezi asta! Cât despre declarația dumitale că-ți fac cinste, asta o știe Toțki. Iar tu, Ganecika, ai lăsat-o pe Aglaia Epancina să-ți scape; n-ai știut? Dacă nu te-ai fi târguit cu ea, s-ar fi măritat negreșit cu tine! Așa sunteți voi toți: e totuna pentru voi dacă aveți de-a face cu femei cinstite sau necinstite! Nu sunteți în stare să le deosebiți... Ia uitați-vă cum se uită generalul cu gura căscată! — Aici e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-ți fiu după toate astea? Afanasi Ivanovici, să știți că chiar am zvârlit milionul pe fereastră! Cum v-ați putut închipui că, pentru cele șaptezeci și cinci de mii ale dumneavoastră, voi crede că a dat norocul peste mine și mă voi mărita cu Ganecika? Cele șaptezeci și cinci de mii păstrați-le dumneavoastră (nici măcar n-ați ridicat prețul la o sută de mii; Rogojin a fost mai galant!); iar pe Ganecika o să-l consolez chiar eu, mi-a venit o idee. Iar acum vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de exactă; știrea se referea la faptul că Nastasia Filippovna, dispărută mai întâi la Moscova, descoperită tot la Moscova de Rogojin, dispărută din nou undeva și iar găsită de acesta, își dăduse în cele din urmă cuvântul că se va mărita cu el. Și, iată, peste numai două săptămâni, Excelența Sa primi informația că Nastasia Filippovna a evadat pentru a treia oară, mai că nu din fața altarului, și că a dispărut de data aceasta undeva în gubernie și că, tot atunci, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
timpul cu „distracții deșarte“. Hotărârea fu luată la insistențele repetate și perseverente ale fetelor, care se convinseseră pe deplin că nu sunt duse în străinătate pentru că părinții lor stau cu grija permanentă de a le găsi logodnici și a le mărita. Poate că și părinții se convinseseră, în sfârșit, că logodnicii pot fi întâlniți și în străinătate și că o călătorie de o vară nu poate dăuna cu nimic, ci, într-un fel, ar fi chiar în măsură „să facă posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
după aventura din casa Nastasiei Filippovna, nu se mai întoarse, așa că foarte repede i se pierdu orice urmă; se zicea că bea undeva, însă știrea nu era sigură. Prințul plecase la Moscova: se terminase cu chiriașii. Ulterior, când Varia se mărită, Nina Alexandrovna și Ganea se mutară împreună cu ea la Ptițân, în cartierul Izmailovski Polk; cât despre generalul Ivolghin, acesta nimeri aproape concomitent într-o situație cu desăvârșire neprevăzută: fu băgat la închisoarea datornicilor. Ajunse acolo din pricina amicei lui, căpităneasa, căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
potrivește asta.“ Și cum a zis, așa a făcut, camera n-a încuiat-o. Dimineața a ieșit, râde: „Ți-ai ieșit din minți? zice. Vrei să mori de foame?“ „Iartă-mă“, îi zic. „Nu vreau să te iert, nu mă mărit cu tine, doar ți-am spus. Chiar ai stat toată noaptea pe fotoliul ăsta, n-ai dormit?“ „Nu, îi zic, n-am dormit.“ „Ce deștept ești! Nici ceai nu bei, nici prânzul n-o să-l iei mai încolo?“ „Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tot jurat să se răzbune pe papă. „Oare, zice, chiar nu-ți place asta, Parfion Semionâci?“ „Tot ce-ai citit, zic eu, e adevărat.“ „Aha, zice, spui că-i adevărat, deci și tu, poate, juri în sinea ta că: se mărită ea cu mine și atunci o să-i aduc eu aminte de toate, atunci o să-mi bat eu joc de ea după pofta inimii.“ „Nu știu, îi zic, poate că mă gândesc la asta.“ „Cum adică nu știi?“ „Așa, zic, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ori...“ „Văd că tu, zice ea râzând, nici nu te gândești că m-ai bătut, nici nu-ți mai aduci aminte, nu-i așa?“ „Poate, zic, că-mi aduc aminte, nu știu.“ „Și dacă nu te iert și nu mă mărit cu tine?“ „Ți-am spus că mă înec.“ „Cred că m-ai omorî înainte de asta...“ Așa a spus și a căzut pe gânduri. Apoi s-a supărat și a ieșit. Peste un ceas se întoarce la mine, posomorâtă. „Mă mărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mărit cu tine?“ „Ți-am spus că mă înec.“ „Cred că m-ai omorî înainte de asta...“ Așa a spus și a căzut pe gânduri. Apoi s-a supărat și a ieșit. Peste un ceas se întoarce la mine, posomorâtă. „Mă mărit cu tine, zice, Parfion Semionâci, și nu pentru că mi-e frică de tine, ci pentru că mi-e indiferent cum o să mă prăpădesc. Nu s-ar putea doar să fie pe undeva mai bine? Șezi, zice, acum o să ți se servească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Semionâci, și nu pentru că mi-e frică de tine, ci pentru că mi-e indiferent cum o să mă prăpădesc. Nu s-ar putea doar să fie pe undeva mai bine? Șezi, zice, acum o să ți se servească prânzul. Și dacă mă mărit cu tine, a adăugat, o să-ți fiu soție credincioasă, să nu te îndoiești de asta și să nu-ți faci griji.“ Apoi a tăcut puțin și zice: „Totuși, nu ești lacheu; mai înainte am crezut că ești un lacheu desăvârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Că o s-o înjunghii? Prințul tresări. — O s-o urăști mult pentru dragostea ta de acum, pentru tot chinul pe care îl ai acum de pe urma ei. Pe mine mă miră cel mai mult că e în stare din nou să se mărite cu tine. Când am auzit ieri, de-abia de-am reușit să cred și mi s-a făcut foarte greu. Doar s-a lepădat deja de tine de două ori și a fugit din fața altarului, deci, are o presimțire!... Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
strigă impulsiv Rogojin. — Ascultă, Parfion, dacă o iubești atât de mult, oare chiar n-o să vrei să meriți respectul ei? Și, dacă vrei, chiar nu speri? Uite, mai înainte ți-am spus că pentru mine e o enigmă: de ce se mărită cu tine? Și, cu toate că nu-mi pot răspunde, totuși nu mă îndoiesc că trebuie să existe neapărat un motiv suficient, rațional. E convinsă de dragostea ta; însă e cu siguranță convinsă și de unele calități ale tale. Doar altfel e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai înainte. Ești suspicios și gelos și de aceea ai exagerat tot ce ai observat că e rău. Fii sigur că ea nu are despre tine o părere chiar atât de proastă cum spui tu. Doar altfel ar însemna că, măritându-se cu tine, se-aruncă în mod conștient în apă sau se bagă singură sub cuțit. Crezi că e posibil așa ceva? Cine se-aruncă în apă cu bună știință sau se bagă sub cuțit? Parfion ascultă cu un zâmbet posac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un zâmbet posac vorbele înflăcărate ale prințului. Convingerea lui părea de nezdruncinat. — Cu ce privire grea mă fixezi acum, Parfion! lăsă prințul să-i scape, cu un sentiment apăsător. — În apă sau sub cuțit! rosti, în sfârșit, acesta. He! Se mărită cu mine tocmai pentru că se așteaptă să-mi înfig cuțitul în ea! Prințe, chiar nu ți-ai dat seama până acum despre ce-i vorba aici? Nu te înțeleg. — Bine, poate că chiar nu înțelegi, he-he! Doar se zice despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o iubesc acum pe ea, și ea iubește pe altul. Și știi cine-i acest altcineva? Tu ești! Ce, n-ai știut? — Eu! — Tu. Te-a îndrăgit de-atunci, chiar de la aniversare. Numai că se gândește că nu se poate mărita cu tine, că te-ar face de rușine și ți-ar distruge viața. „Eu, zice, se știe cum sunt.“ Și acum tot așa o ține. Toate astea mi le-a spus de-a dreptul în obraz. Se teme să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cum sunt.“ Și acum tot așa o ține. Toate astea mi le-a spus de-a dreptul în obraz. Se teme să nu te nenorocească și să te facă de rușine, însă cu mine, deci, nu-i nimic, se poate mărita - iată drept cine mă ia, ține minte și asta! Păi cum a fugit la mine de la tine și... de la mine... — Și de la tine la mine! He! Parcă puține îi trec deodată prin cap: acum parcă-i cuprinsă toată de febră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ține minte și asta! Păi cum a fugit la mine de la tine și... de la mine... — Și de la tine la mine! He! Parcă puține îi trec deodată prin cap: acum parcă-i cuprinsă toată de febră. Ba strigă la mine: „Mă mărit cu tine ca și cum m-aș îneca. Pune nunta cât mai curând!“ Apoi singură mă grăbește, fixează ziua, iar când se-apropie sorocul, se sperie sau îi vin alte gânduri; Dumnezeu s-o mai știe, doar ai văzut și tu: plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
gata! Adă șampanie! Să mergem la țigani!“... Păi, dacă n-aș fi existat eu, de mult s-ar fi aruncat în apă; îți spun adevărul. Și nu se-aruncă pentru că eu, poate, sunt mai înspăimântător decât apa. De necaz se mărită cu mine. Dacă se mărită, ăsta-i adevărul: se mărită de necaz... Dar cum poți... cum poți!... strigă prințul și nu încheie fraza. Îl privea îngrozit pe Rogojin. — De ce nu termini? adăugă acesta, zâmbind. Dacă vrei, îți spun ce gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la țigani!“... Păi, dacă n-aș fi existat eu, de mult s-ar fi aruncat în apă; îți spun adevărul. Și nu se-aruncă pentru că eu, poate, sunt mai înspăimântător decât apa. De necaz se mărită cu mine. Dacă se mărită, ăsta-i adevărul: se mărită de necaz... Dar cum poți... cum poți!... strigă prințul și nu încheie fraza. Îl privea îngrozit pe Rogojin. — De ce nu termini? adăugă acesta, zâmbind. Dacă vrei, îți spun ce gândești tu în sinea ta, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aș fi existat eu, de mult s-ar fi aruncat în apă; îți spun adevărul. Și nu se-aruncă pentru că eu, poate, sunt mai înspăimântător decât apa. De necaz se mărită cu mine. Dacă se mărită, ăsta-i adevărul: se mărită de necaz... Dar cum poți... cum poți!... strigă prințul și nu încheie fraza. Îl privea îngrozit pe Rogojin. — De ce nu termini? adăugă acesta, zâmbind. Dacă vrei, îți spun ce gândești tu în sinea ta, chiar în momentul ăsta: „Ah, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
slujea la curtea lui boierească, dar care fusese educată în stil european (se înțelege, s-au amestecat aici și drepturile baronului din fosta orânduire iobăgistă), și dându-și seama de consecința inevitabilă, dar foarte apropiată a relației dintre ei, a măritat-o iute cu un meșteșugar sau chiar funcționar, care o iubea de mult pe fata respectivă. La început i-a ajutat pe tinerii căsătoriți; curând însă ajutorul i-a fost refuzat datorită caracterului onest al soțului. A trecut câtva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și că toată această atitudine grijulie a dat naștere la zvonuri extrem de alarmante printre numeroasele rubedenii ale lui Pavlișcev; se credea chiar că el se va însura cu pupila, dar totul s-a terminat prin faptul că aceasta s-a măritat din dragoste (și aș putea demonstra acest lucru cu cea mai mare precizie) cu un funcționar hotarnic, domnul Burdovski, la vârsta de douăzeci de ani. În această privință, am adunat câteva date precise, pentru demonstrație: cum tatăl dumneavoastră, domnule Burdovski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nobilei disperări“ sau „negare“, sau naiba mai știe ce-o fi!... Ptiu! Totu-i pe dos, toate merg cu picioarele în sus. Crește fata în casa omului, deodată, chiar în mijlocul străzii, țop! în trăsură 48: „Mămică, zilele astea m-am măritat cu cutare Karlâci sau Ivanâci, rămâi cu bine!“. E bine să procedezi așa, ce ziceți? Merită tot respectul, firește? Problema feminină? Chiar și băiețandrul ăsta (arătă spre Kolea) mai adineaori se contrazicea cu cineva, spunând că tocmai asta-i „problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe lume? — Am. — Jură-mi că n-ai venit ca să te însori cu aceea. — Jur pe ce vreți! Te cred; sărută-mă. În sfârșit, am răsuflat ușurată; dar să știi: Aglaia nu te iubește, ia măsuri, și n-o să se mărite cu tine atâta timp cât mai trăiesc și eu pe lume! Ai auzit? — Am auzit. Prințul roși într-un asemenea hal, încât nici nu se putea uita în ochii Lizavetei Prokofievna. — Asta să-ți intre în cap. Te-am așteptat ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ți-o spun precis! Chiar dacă-i om bun, rămâne cum vreau eu. Aveam și mai înainte îndoieli, dar acum am hotărât cu tărie: „Mai întâi puneți-mă în sicriu, îngropați-mă în pământ și pe urmă n-aveți decât să măritați fata!“ -, asta i-am spus-o azi, răspicat, lui Ivan Feodorovici. Vezi că am încredere în tine, vezi? — Văd și înțeleg. Lizaveta Prokofievna îl sfredelea din ochi pe prinț; poate că ținea foarte mult să afle ce impresie îi lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]