3,752 matches
-
și al ideologiei (conștiința politică, juridică, morală, filosofică, artistică, religioasă). Acest mod de organizare a societății, care, după cum se poate ușor observa, este caracterizat printr-o unitate organică, generată de un factor fundamental - modul de producție - este desemnat în filosofia marxistă printr-un termen special- formațiune socială. Conceptul de formațiune socială se referă deci la un tip de organizare socială construit în jurul unui anumit mod de producție. Țesătura specifică de relații economice, politice, juridice, morale, religioase, astfel determinată, influențează tipul personalității
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ca autor al istoriei? În fapt, sociologismul nu a reprezentat nici un moment caracteristica gândirii lui Marx, a lui Engels sau Lenin. El a apărut mai degrabă la unii autori mai noi, de orientare structurală, ca de pildă Althusser. În teoria marxistă se subliniază ca una dintre tezele fundamentale afirmația că oamenii își construiesc istoria. Ceea ce trebuie însă adăugat, după cum subliniază Marx, este faptul că acest act de producere a vieții sociale nu are loc într-o situație abstractă, de factură universală
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a secolului XX asupra stilului de analiză și interpretare sociologică din epocă; ruptură și/sau continuitate teoretico-metodologică Între sociologia antebelică și sociologia din perioada comunistă: statutul paradigmei marxist-leniniste; strategii defensive ale sociologilor; reluarea/reinventarea/redefinirea sociologiei după 1989: „căderea” paradigmei marxiste sau adaptarea ei la noile condiții socioistorice; pluralism teoretic sau sincretism teoretic; resuscitarea empirismului?; influența modelelor sociologice occidentale și/sau răsăritene asupra sociologiei românești În diferitele sale etape (perioada antebelică, comunistă și de tranziție postcomunistă): direcții de manifestare, intensitate a
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
limita la care pot fi descoperite adevăruri relative, dar utile. Sociologii importanți sunt sceptici În fața unui raționalism „militant”, preferând un pragmatism moderat, recurgând adesea la argumente generate printr-o perspectivă comparativă și ferindu-se de teorii generale atotcuprinzătoare. După „experimentul” marxist și după eșecul lui Talcot Parsons În elaborarea unei teorii sociologice generale, nimeni nu mai pare dispus să se aventureze Într-o abordare raționalistă exhaustivă. Tradițiile pot constitui, Într-adevăr, un factor de ponderare a entuziasmului raționalist, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
prezerva axiologia oficială livrată României o dată cu suprastructura unui sistem de ocupație. Suntem la câțiva ani după desființarea Facultății de Sociologieă La fel de bine e cunoscută și axiologia În cauză: limba sociologiei trebuia să fie unică, consonantă, bine acordată la sunetul teoriei marxiste sau al Programului Partidului. Și s-a scris și s-a gândit așa În sociologia românească. Dar nu numai așa. O concluzie care se impune chiar dacă nu-i cunoști producțiile. Căci nu-ți poți explica altfel rapida repliere a sociologiei
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Comșa). În consens cu ideile romanticii germane, narodnicismului rusesc, literaturii agrariene europene, această orientare reprezintă o critică a modernității liberale și neoliberale și o centrare pe solidarități specifice, culturale, etnice, naționale. Al patrulea tip de modernitate a fost de orientare marxistă, susținut de C.D. Gherea, Ș. Voinea, L. Pătrășcanu, L. Rădăceanu. A doua componentă fundamentală a tradițiilor sociologice românești o constituie sociologia teoretică clasică sau ,,sociologia de catedră”, dezvoltată de profesioniști Începând cu ultimul deceniu al secolului al XIX-lea și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Cercetări Economice. Influența vechii Școli monografice se va resimți, În intensități variabile, Întreaga perioadă comunistă, prin reluarea, la Început disimulată, ulterior, după anii 65, deschisă a cercetărilor directe ale comunităților locale, zonale, după metodologia Școlii monografice, drapată Însă În veșminte marxiste. Schema marxist-leninistă tradițională va fi lărgită, specificată, amendată prin includerea În proiectele de cercetare a unor dimensiuni de status ale comunităților studiate, precum și a unor ipoteze mai puțin ,,ortodoxe”, cum sunt: rolul și semnificația raționalității individuale și sociale a țăranilor
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
americane, reprezentată de O. Duncan, G. Lensky, J. Kasarda, A. Hawley (D. Abraham și S. Chelcea). Nu se poate vorbi de o disidență sociologică activă și manifestă În cadrul sistemului comunist, care să semnifice o ruptură oficială și efectivă cu ideologia marxistă. Cei care au reușit să iasă din cadrele marxismului au fost transfugii politici În Vest ce au devenit indezirabili și cenzurați În țară. Totuși, o anumită opoziție a Început să se resimtă, cu surdină, pe măsură ce iluziile reformiste ale sociologilor se
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În domeniul sociologiei. Ștefan Buzărnescu: Cât privește marxismul, consider că marxismul și neomarxismul nu aparțin sociologiei, ci doar economiei, filosofiei, politologiei, unde trebuie studiate În registrul comparativ. Ca om care a studiat marxismul, care a parcurs și o consistentă literatură marxistă și marxologică, consider că nici marxismul, nici Încercările de dezvoltare a acestuia nu pot fi asimilate În sistemul conceptual al sociologiei ca disciplină de studiu, instituție și profesie. Faptul că Situația clasei muncitoare din Anglia a fost citată ca „prima
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fi asimilate În sistemul conceptual al sociologiei ca disciplină de studiu, instituție și profesie. Faptul că Situația clasei muncitoare din Anglia a fost citată ca „prima lucrare de sociologie”, după opinia noastră, se datorează unei superficialități În raportarea la textul marxist propriu-zis. După cum de știe, o cercetare de teren, cum pretinde a fi cea invocată anterior, trebuie să aibă la bază un eșantion reprezentativ care să cuprindă/acopere sociologic universul anchetei. Situația În speță nu se bazează pe un eșantion reprezentativ
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
științific să mai corijeze acest nefericit slogan stalinist care le-a fost „injectat” În timpul școlarizării. Acest aspect explică paradoxul: oameni fără o cultură socială sistematică fac reforma socială a structurilor societății românești! Reluarea/reinventarea/redefinirea sociologiei după 1989: „căderea” paradigmei marxiste sau adaptarea ei la noile condiții socioistorice; pluralism teoretic sau sincretism teoretic; resuscitarea empirismului? Septimiu Chelcea: Evenimentele din decembrie ’89 au deschis și pentru sociologie, ca și pentru alte științe socioumane, calea trecerii de la paradigma marxistă, În varianta ei ceaușistă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
după 1989: „căderea” paradigmei marxiste sau adaptarea ei la noile condiții socioistorice; pluralism teoretic sau sincretism teoretic; resuscitarea empirismului? Septimiu Chelcea: Evenimentele din decembrie ’89 au deschis și pentru sociologie, ca și pentru alte științe socioumane, calea trecerii de la paradigma marxistă, În varianta ei ceaușistă - singura acceptată oficial până la acea dată -, la situația ei „normală”, de „știință multiparadigmatică”. Michel Lallement parcă spunea În Histoire des idées sociologiques, de Parsons aux contemporains (1993), apărută În traducere românească În 1998, că situația „normală
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fost găsită În caracterul multiparadigmatic al disciplinei și În afinitățile mai vechi ale sociologilor față de diferitele orientări teoretice. În locul paradigmei marxist-leniniste, care a dominat scena sociologiei peste cinci decenii, au apărut o multitudine de paradigme sociologice. Absența formală a perspectivei marxiste din sociologia ultimului deceniu nu coincide, desigur, cu dispariția sa totală. Din punct de vedere informal, perspectiva marxistă se va resimți În analiza fenomenelor sociale, mai ales În combinație cu alte perspective teoretice, după cum va rezulta din investigația unor domenii
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În locul paradigmei marxist-leniniste, care a dominat scena sociologiei peste cinci decenii, au apărut o multitudine de paradigme sociologice. Absența formală a perspectivei marxiste din sociologia ultimului deceniu nu coincide, desigur, cu dispariția sa totală. Din punct de vedere informal, perspectiva marxistă se va resimți În analiza fenomenelor sociale, mai ales În combinație cu alte perspective teoretice, după cum va rezulta din investigația unor domenii tematice („societate de supraviețuire”, ,,subeconomii redistributive”, capitalism parazitar, probleme sociale etc.). Atunci când nu e omisă cu desăvârșire, paradigma
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
se va resimți În analiza fenomenelor sociale, mai ales În combinație cu alte perspective teoretice, după cum va rezulta din investigația unor domenii tematice („societate de supraviețuire”, ,,subeconomii redistributive”, capitalism parazitar, probleme sociale etc.). Atunci când nu e omisă cu desăvârșire, paradigma marxistă este Însă relativizată, fiind tratată ca o orientare alături de și printre celelalte orientări teoretice, Îndeosebi În unele manuale editate, majoritatea autorilor evitând de-a dreptul menționarea marxism-leninismului. Nevoia presantă a unei alternative teoretice la marxism a fost satisfăcută, În multe
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
au afectat categorii diferite de sociologi. În primul rând, este vorba despre acumulările teoretice nemarxiste, Înfăptuite până În 1989 de sociologii mai vârstnici, care au favorizat structurarea unor opțiuni alternative la marxism. În al doilea rând, este vorba despre absența educației marxiste la generațiile de sociologi formate după 1989, care și-au conturat atitudinile teoretice În contextul multiparadigmatic al disciplinei, fără traume și crize ideologice majore. Dacă În perioada comunistă sociologii au Încercat să salveze disciplina de imixtiunea ideologiei prin conservarea ei
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mai pregnant nuclee puternice de cercetare ce utilizează teorii sociologice sprijinite pe baze de date construite În chip riguros. Ștefan Buzărnescu: După 1989, datorită Îndelungatului său concubinaj epistemic cu toate segmentele spațiului social românesc și subordonării experimentului politic comunist, paradigma marxistă a fost excomunicată nu doar din practica politică, ci și din sfera de reflexie teoretico-metodologică. Culpabilizarea, latentă sau manifestă, a celor care au participat, ca universitari, la „Întemeierea teoretică” sau la „diseminarea” imperativelor „dezvoltării multilaterale” este o tristă răfuială politicianistă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
manifestă, a celor care au participat, ca universitari, la „Întemeierea teoretică” sau la „diseminarea” imperativelor „dezvoltării multilaterale” este o tristă răfuială politicianistă de sorginte stalinistă ce dă un ton contraproductiv tinerei generații. Cel puțin pentru prezent, este clar că paradigma marxistă aparține istoriei României și viitorul apropiat nu o poate resuscita deoarece studiul ei se găsește sub embargou moral, iar cel puțin două generații o vor percepe ca sursă teoretică a unui faliment istoric. Comunitatea sociologilor (și a celor care cochetează
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
metodologice ale științelor sociale aplicate din lumea contemporană. Virgil Măgureanu: După 1989, deși cu oarecare ezitări, cercetarea sociologică din România s-a integrat firesc În câmpul normal al disciplinei, contactele imediate și diversificate cu Occidentul având un rol important. Paradigma marxistă a fost abandonată - de altfel, recursul la această paradigmă nu a fost niciodată complet și niciodată fertil. Ea a fost impusă, iar Încercările interbelice - singurele autentice - au fost repudiate. Nu putem vorbi În România de sociologi marxiști importanți, iar cercetările
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
rol important. Paradigma marxistă a fost abandonată - de altfel, recursul la această paradigmă nu a fost niciodată complet și niciodată fertil. Ea a fost impusă, iar Încercările interbelice - singurele autentice - au fost repudiate. Nu putem vorbi În România de sociologi marxiști importanți, iar cercetările „marxiste” au fost mai mult mimate decât abordate serios. De aceea, sociologii români au fost disponibili pentru a se angaja În grupuri de cercetare comparativă inițiate de mult În Vest sau În dezvoltarea cercetărilor sociologice imediat aplicative
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a fost abandonată - de altfel, recursul la această paradigmă nu a fost niciodată complet și niciodată fertil. Ea a fost impusă, iar Încercările interbelice - singurele autentice - au fost repudiate. Nu putem vorbi În România de sociologi marxiști importanți, iar cercetările „marxiste” au fost mai mult mimate decât abordate serios. De aceea, sociologii români au fost disponibili pentru a se angaja În grupuri de cercetare comparativă inițiate de mult În Vest sau În dezvoltarea cercetărilor sociologice imediat aplicative, În special a sondajelor
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
duplicitară. Însă este de semnalat și o ciudățenie după 1989, și anume dispariția din programele unor facultăți de sociologie a unor discipline: sociologia artei, sociologia muncii, sociologia educației, sociologia vârstelor și a generațiilor. Întrucât marxismul a fost deformat de ideologia marxistă, devenită ideologie oficială a unui partid-stat, el a cunoscut după 1989 stigmatul sau a căzut Într-o uitare totală. Ceea ce este justificat, dar numai până la un punct. Paradoxul culturii românești din perioada comunistă este evoluția ei dincolo de ideologia marxistă, pe cât
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ideologia marxistă, devenită ideologie oficială a unui partid-stat, el a cunoscut după 1989 stigmatul sau a căzut Într-o uitare totală. Ceea ce este justificat, dar numai până la un punct. Paradoxul culturii românești din perioada comunistă este evoluția ei dincolo de ideologia marxistă, pe cât a fost posibil, dacă nu cumva ea a fost și un element de disoluție a marxismului și, În general, a sistemului, cu toate că instituțional era obligată să se raporteze la marxism. O situație specială o prezintă cercetarea sociologică, nu de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Fără a ne raporta numaidecât la marile școli occidentale de marxologie, nu putem nega lipsa unei analize românești științifice a marxismului. Suntem Într-o situație stranie: aproape o jumătate de veac societatea românească a fost nevoită să evolueze după proiectul marxist de construcție socială, dar nu putem reține nici măcar un nume de referință În exegeza marxistă. Elita intelectuală românească a căutat pe toate căile să estompeze sau să ocolească răspunsurile la provocările societății din perspectiva marxistă. Nu este nimic insolent În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
unei analize românești științifice a marxismului. Suntem Într-o situație stranie: aproape o jumătate de veac societatea românească a fost nevoită să evolueze după proiectul marxist de construcție socială, dar nu putem reține nici măcar un nume de referință În exegeza marxistă. Elita intelectuală românească a căutat pe toate căile să estompeze sau să ocolească răspunsurile la provocările societății din perspectiva marxistă. Nu este nimic insolent În afirmația noastră dacă susținem că singurul analist marxist de valoare rămâne tot C. Dobrogeanu-Gherea. Cincizeci
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]