3,623 matches
-
el a preferat să se ocupe cu pictură. Părinții i-au creat în acest scop un studio într-una din odăile locuinței. El a rămas în casa părinteasca încă patru ani, vreme în care s-a străduit să -și cizeleze meșteșugul de pictor, imitând mai ales picturi și desene din secolul al XIX-lea, si s-a întreținut din picturi comerciale și din ilustrații tehnice pentru mai multe companii din Manhattan. A devenit curând și un mare admirator al artei contemporane
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
Bar Kohba, în care evreii din Tzipori, o mare parte din ei loiali stăpânirii romane, nu au fost implicați direct, au sosit noi locuitori în oraș. Din punct de vedere economic, s-a dezvoltat mai ales ramura alimentară, mai târziu meșteșugurile textile. Între personalitățile orașului în secolul al II-lea-al III-lea s-au distins tanaimii Abba Halafta și fiul său, Rabi Yossi, rabi Shimon ben Gamliel și fiul acestuia, Rabi Yehuda Hanassi numit pe scurt Rabi. Talmudul povestește că
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
iar evreilor libertatea practicării cultului. Tot ele a hotărât ca germana să înlocuiască latina ca limbă oficială, a acordat țăranilor dreptul să-și părăsească pământurile, să se căsătorească după dorință și să-și trimită copii la învățătură pentru deprinderea diferitelor meșteșuguri. Ungaria, Slavonia, Croația, Granița Militară și Transilvania au fost transformate într-un teritoriu imperial unic, administrat central, sub numele de „Teritoriile Coroanei Sfântului Ștefan” sau „Regatul Ungariei”. Când noblii maghiari au refuzat să renunțe la privilegiul exceptării de la plata impozitelor
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
1965), Mama din "Mutter Courage" de Brecht (regia lui Tzvi Stolper, 1975 ),"Filumena Marturano" de Eduardo De Filippo (regia: Miki Gurevich), Liubov Andreevna în "Livadă de vișini" de Cehov,(în regia lui Tzvi Stolper) (1988), Leviva Popocz în "Mlehet Hahaiym" (Meșteșugul vieții) de Hanoch Levin (1989),Clăire Zachanessian din "Vizită bătrânei doamne" de Dürrenmatt, Bernarda din "Casă Bernardei Albă" (regia: Ilan Ronen) și Mama din "Nuntă însângerata" de Federico Garcia Lorca, Gertrud din "Hamlet" de Shakespeare, Magda din "Ghid pentru vizitatori
Lia Koenig () [Corola-website/Science/327321_a_328650]
-
cel Bătrân, atât în Polonia și Lituania, în timp ce relațiile politice au tras cele două state mai aproape unul de celălalt. Cultura din secolul al XV-lea a fost în mare parte medievală în Polonia. În condiții sociale și economice favorabile, meșteșugurile și industriile externe deja existente în secolele precedente, au devenit mult mai dezvoltate iar produsele erau mult mai răspândite. Producția de hârtie a fost una dintre noile industrii, iar imprimarea a fost dezvoltată în ultimul sfert al secolului. În 1473
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
sale la punctul terminal în Vistula, a influenților navigabili și a rolului său comercial ca port maritim, a devenit mai bogată, cea mai bine dezvoltată și cel mai autonom oraș polonez. Acesta era de departe cel mai mare centru de meșteșuguri și fabricație. Alte orașe au fost afectate negativ în activitățile de tranzit și de export. Cel mai mare dintre ele a fost Cracovia, Poznań, Lviv și Varșovia, iar în afara Coroanei, Breslau. Thorn și Elbing au fost principalii, după Danzig. În timpul
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
sau mecanismului de instalație) dar și câmpuri comune necesare identificării monumentului respectiv. Aceasta cuprinde de asemenea varietatea stilurilor arhitectonice reprezentate în muzeele în aer liber, prin construcțiile din diferite zone etnografice, varietatea instalațiilor tehnice care însumează aproape toate ocupațiile și meșteșugurile practicate pe întreg teritoriul României (mori de apă și de vânt, șteampuri aurifere, oloinițe, vâltori, stâne sau sălașuri temporare de oier, teascuri de stors strugurii, ateliere de fierărie, de olărie, rotărit, glăjării, ateliere de cojocari, țesători, etc) și construcții sociale
ETNOMON () [Corola-website/Science/330295_a_331624]
-
copiii. Costumația și înfățișarea fizică din societățile premoderne n-au fost niciodată o chestiune de alegere pur personală. În Occident, până de curând îmbrăcămintea era principalul indiciu extern al statutului, clasei și profesiei. În societățile musulmane, în care meseriile și meșteșugurile reprezentau adesea apanajul unor grupuri etnice particulare, îmbrăcămintea și înfățișarea fizică mergeau împreună. Spre exemplu, diferitele ordine sufite puteau fi identificate după stilul turbanelor și cutele veșmintelor lor. Autocrații reformatori din secolele al XIX-lea și al XX-lea au
Condiția femeii în islam () [Corola-website/Science/329070_a_330399]
-
și Panieńska au fost ridicate în aceeași perioadă. Oamenii au trăit pe Dealul Wawel în locul unde acum se află Castelul încă cincizeci de mii de ani în urmă, în epoca paleoliticului. Așezarea a fost aparent plină de viață datorită comerțului, meșteșugurilor asortate și agriculturei locale. Când mai multe persoane au început să se stabilească în josul dealului Wawel și când comerțul a devenit mai eficient, conducătorii Poloniei și-au stabilit reședința lor pe Deal. La începutul anilor secolul al XVI-lea, Regele
Castelul Wawel () [Corola-website/Science/329161_a_330490]
-
războiului, dar salariile au crescut chiar mai repede. Cu toate acestea, sindicatele au fost slabe în industria grea, cum ar fi în cele de automobile și oțel. Puterea lor principala a fost în construcție, de imprimare, căi ferate, precum și alte meșteșuguri unde AFL a avut un sistem puternic. Membru al Uniunii, a crescut de la 2,7 milioane membri în 1914 la 5 milioane în 1919. Un spirit agresiv a apărut în 1919, așa cum s-a demonstrat prin grevă generală în Seattle
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
pornit împreună cu un băiat mai mare pe nume Culai într-o expediție către bălțile Șoldăneștilor de pe râul Șomuzul Mare (în partea de est a orașului), descoperind un tărâm pitoresc cunoscut sub numele de Nada Florilor unde a fost instruit în meșteșugul pescuitului de către bătrânii Moș-Hau și Moș-Spânu. Nada Florilor era o plavie (insuliță plutitoare (sau fixată la malul apei) formată din stuf, ierburi, rizomi, rădăcini de arbori etc. intrate în putrefacție și amestecate cu nămol) existentă în bălțile Șoldăneștilor la care
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
agonisească hrana. Cu pește de undiță și cu mămăligă de râșniță nu te îngrași, cum foarte potrivit observă dictonul popular. Pământul și animalele domestice răspund îndestulător nevoilor lui de harnă; munca se cheltuiește în alte direcții, în domenii diverse cu meșteșuguri nouă; vânatul și pescuitul au rămas o patimă, cum spun țăranii noștri”". Mihail Sadoveanu a scris câteva povestiri pescărești în anii '20 ai secolului al XX-lea, pe care le-a adunat într-un volum intitulat "Împărăția apelor" și tipărit
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
a născut în peninsula Iberică, provenea dintr-o familie din al-Andalus, astfel încât opera sa cea mai proeminentă - "Introducere" ("al-Muqqadima"), poate fi asociată cu literatura andaluză. În "Introducere", „părintele sociologiei și istoriografiei”, cum este supranumit, descrie științele, precum și aspecte precum tribalismul, meșteșugurile sau diferite arte. Aria religioasă și mistică este dominată, în principiu, de Ibn al-‘Arabī. Și-a îndreptat atenția către teologie și sufism, semnând opere precum "Cuceririle meccane" ("Futūḥăt al-makkīyya") sau "Nestematele înțelepciunii" ("Fușūș al-ḥikam"). Nici filosofia nu a fost
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
Klaley Hamilá" („Regulile circumciziei”), scrisă de peritomiștii rabinul Yaacov Hagozer (circa 1215) și fiul său, rabinul Gershom Hagozer. După legea tradițională evreiască, în absența unui mohel expert bărbat, o femeie, un sclav sau un copil, evrei și care au prins meșteșugul, poate fi autorizat să efectueze circumcizia Curentele neortodoxe ale iudaismului, în majoritate, permit formarea de circumcizatoare - „mohelá”, la plural „mohalot”, fără vreo restricție. În Statele Unite, în anul 1984 dr. Deborah Cohen a devenit prima mohela autorizată în cadrul curentului iudaic reformat
Mohel () [Corola-website/Science/337461_a_338790]
-
și abținerea de la mâncarea interzisă. În alte bresle, asemănarea apărea sub forma perioadei de ucenicie, care trebuia sa dureze 1001 de zile, într-o formă asemănătoare cu cea a ucenicilor ordinului Mawlawiyya. În acest timp, ucenicul este instruit în arta meșteșugului de maestrul său, și în căile spirituale la zawiya. În ritualul de inițiere, un rol foarte important îl joacă anumite obiecte vestimentare precum "sirwal" - pantalonii de ceremonie, "shadd" - centura sau "pishtimal" - șorțul, obiecte care fac aluzie la influența "futuwwa" asupra
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
Curții Domnești, Casa Aramă este un exemplu de valoare al construcțiilor tradiționale din zonă. La parterul clădirii, a fost amenajat Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești, ce adăpostește mărturii ale civilizației unui popor, exprimată printrunul din cele mai profitabile meșteșuguri - tiparul. Circuitul expoziției începe cu prezentarea primelor forme și suporturi de scriere și continuă cu momentul inventării tiparului cu litere mobile și răspândirea lui în Europa. Introducerea tiparului în Țara Românească este marcată prin tipăriturile în limba slavonă ale lui
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
Curții Domnești, Casa Aramă este un exemplu de valoare al construcțiilor tradiționale din zonă. La parterul clădirii, a fost amenajat Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești, ce adăpostește mărturii ale civilizației unui popor, exprimată printrunul din cele mai profitabile meșteșuguri - tiparul. Circuitul expoziției începe cu prezentarea primelor forme și suporturi de scriere și continuă cu momentul inventării tiparului cu litere mobile și răspândirea lui în Europa. Introducerea tiparului în Țara Românească este marcată prin tipăriturile în limba slavonă ale lui
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
Giurgiu-Malu Roșu (paleolitic), Pietrele, Bucșani, Sultana (eneolitic), Mogoșești, Zimnicea, Popești (epoca metalelor), Oinacu, Izvoru (epoca migrațiilor) și reconstituie evoluția materială a comunităților umane din Câmpia Dunării. Piesele din ceramică, podoabele și obiectele de cult, împreună cu diverse mărturii despre ocupații și meșteșuguri conferă expoziției un interes deosebit. Dezvoltarea așezării de la Giurgiu către un statut urban s-a datorat construirii Cetății din Insulă, reședință voievodală a lui Mircea cel Bătrân. Sala consacrată glorioasei sale domnii cuprinde, între altele, piese descoperite pe șantierul cetății
Muzeul Județean „Teohari Antonescu” () [Corola-website/Science/331346_a_332675]
-
Reghin devine muzeu județean, precizându-se aria lui de cercetare, arie ce depășește limitele județului Mureș și cuprinde zone etnografice distincte (604 așezări rurale în județul Mureș și aproximativ 300 de localități din județele limitrofe). Sunt expuse obiecte legate de meșteșuguri, port popular și obiceiuri specifice Văii Superioare a Mureșului, Văii Gurghiului și unei părți a Câmpiei Transilvaniei. Muzeul deține peste 5.800 de obiecte, 13.000 de fotografii și diapozitive, 80 de filme etnografice. Reprezentative sunt ceramica, icoanele pe sticlă
Muzeul Etnografic din Reghin () [Corola-website/Science/331357_a_332686]
-
instalațiile tehnice (presă de ulei, moară de apă, teasc pentru struguri). Expoziția “Uneltele și tehnici populare de Valea Mureșului superior și din Câmpia Transilvaniei”, organizată în 1991 în opt săli ale cădirii, prezintă cele mai reprezentative exponate ale muzeului, ilustrând meșteșuguri și ocupații ale zonei, obiecte aparținând artei populare, ceramică mobilier, port popular și textile. Arhiva etnografică conține materiale multimedia, relevee, fotografii, schițe, desene din domeniul ocupațiilor și obiceiurilor zonei reprezentate.
Muzeul Etnografic din Reghin () [Corola-website/Science/331357_a_332686]
-
este un muzeu județean din Piatra-Neamț, amplasat în Piața Libertății nr. 1. Înfățișează aspecte ale locuinței țărănești tradiționale de pe Valea Bistriței, costumul popular românesc din zonă, principalele meșteșuguri din regiunea subcarpatică a Moldovei (prelucrarea lemnului, țesutul, cojocăritul etc.). Dintre piesele expuse de referință sunt: mobilierul masiv (laițele, masa, patul), soba, bogatele țesături de lână (păretare, scoarțe, culmea de deasupra patului pe care stau hainele de sărbătoare). Baza colecției
Muzeul de Etnografie din Piatra-Neamț () [Corola-website/Science/331360_a_332689]
-
pentru a obține țesături de calitate și de mari dimensiuni, războiul de țesut a fost continuu perfecționat. Astfel se ajunge la războiul orizontal, cunoscut la noi din secolele X - XII. Având în vedere că țesutul a fost, vreme îndelungată, un meșteșug casnic prin excelență, practicat pentru satisfacerea necesităților familiei și ale unor comunități restrânse, specialiștii care au lucrat la deschiderea muzeului au folosit din abundență piese de mobilier (lăzi de zestre) și textile de casă, încercând în acest fel să reproducă
Muzeul de Etnografie al Văii Teleajănului () [Corola-website/Science/331367_a_332696]
-
cașul și gurile strungii prin care intrau oile la muls. În societatea tradițională locuitorii comunităților rurale au avut și au încă două tipuri de ocupații: primare (agricultura, creșterea animalelor, pomicultura și viticultura) și secundare (vânătoarea, pescuitul, albinăritul, exploatația pădurii, mineritul, meșteșugurile tradiționale). Pentru a avea o reprezentare cât mai obiectivă a structurii ocupaționale în zona Văii Teleajenului, Muzeul de etnografie are în structura sa reprezentate majoritatea acestor ocupații. Odată cu deschiderea sa, care a avut loc în data de 30 octombrie 2002
Muzeul de Etnografie al Văii Teleajănului () [Corola-website/Science/331367_a_332696]
-
și regalitatea, printre coloanele Marthei Bibescu, cărămizile identitare ale Principelui Brâncoveanu, leșurile în bronz ale comunismului și tresăririle bizantine ale lui Sorin Dumitrescu, este pentru că dărăpănătura nu înseamnă ruină, pentru că inteligență nu înlocuiește înțelepciunea, pentru că politica nu substituie statalitatea, pentru că meșteșugul nu ia locul viziunii, pentru că temerarii nu sunt aventurieri și, mai presus de toate, fiindcă cel mai puternic aliat al României este răbdarea. Iar faptul că toate acestea se reflectă simbolic în ruinele de bizantinitate din conștiința acestui artist este
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
distanță. Există și versiunea „luminată”: creștin în secolul 21 ? Pe cine mai interesează o asemenea defazare? În sfrâșit, există versiunea nătâng confortabilă: poți face, la comanda, arta creștină, pastișând, cuminte, modele mai vechi, bizantine sau clasicizate, cu mediocre exigente de meșteșug. Un om și un artist întreg nu vor asuma niciodată asemenea soluții. Problemă care se pune este: cu poți rămâne liber în limite canonice, cum poți fi contemporan în varianta atemporala, cum poți împăca smerenia cu personalitatea, asceza cu senzualitatea
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]