4,239 matches
-
să-i avem pe toți prezenți și să-i învățăm! Aveam același director sub care învățasem ca elev cu ani în urmă, altul decât cel care mă „turnase la bancă”. Acum eram colegi. Satul meu natal, satul pe ale cărui meleaguri mă jucasem cu cei de seama mea, satul în care crescusem sănătos, satul care îmi urmărise atent copilăria și tinerețea mea, satul căruia i-am purtat tot respectul și care mă îndrăgise pentru munca și comportamentul meu de bun simț
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pagube incalculabile. Ca la noi... la nimeni! Într-o discuție avută cu Mariana în iulie m-a convins că trebuie să dispară din vizorul noii puteri instalate în țară! Vrea să-și pună feciorul la adăpost, să se realizeze pe meleaguri străine pentru că aici fusese deja marginalizat prin neadmiterea la facultate. Alieta, o bună prietenă aflată deja în Franța, îi face chemarea în mod oficial și cu forme în regulă pleacă pe 1 septembrie la Paris. În ajunul plecării ei sunt
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
gândeam că voi spune și altora despre ce am văzut și simțit. Pe 8 mai către seară ajungem la Pisa, cu celebrul ei turn înclinat așa cum l-am văzut în manualele școlare, ori în filme. Acum mă aflam pe acele meleaguri și-mi plimbam emoționat pașii pe străzi, admirând monumentala Catedrală și alte monumente pe care mâna măiastră a omului le-a făurit în timp. Admir cu încântare vastitatea spațiilor pictate și sunt furat de forfota neliniștită a miilor de turiști
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
aflată în calea tuturor relelor - vorba cronicarului. Lăsăm pe italian în treaba lui, noi ne vedem de ale noastre, nu înainte de a mai vedea ceva din ceea ce încă nu văzusem și în dimineața de 13 mai părăsim Florența și toate meleagurile ce ne-au încântat și reconfortat în toate aceste zile petrecute pe pământ italian și ne gândim să facem cale întoarsă. Nu vom folosi același drum la întoarcere, ci vom folosi „Valea Aostei” prin tunelul Mont Blanc. Și pe aici
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Franței. Facem popas de 24 de ore aici, în casa pictorului român și al soției sale, nașii de cununie ai lui Cosmin, nepotul meu. Le-am făcut o mare și neașteptată surpriză, beneficiind de o adevărată ospitalitate românească pe aceste meleaguri excesiv de frumoase! Dacă Mariana îi mai vizitase sau îi mai primise în locuința ei ca musafiri, eu nu-i văzusem de la cununia nepotului, cu ani în urmă. Ce frumuseți naturale am văzut și ce tablouri minunate pot inspira aceste priveliști
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
bărbați, de diferite vârste, în orice caz, veniți pentru a munci, dar cinstit, cu frica lui Dumnezeu și cu speranța într-un trai mai omenesc. Oameni simpli, puțin speriați, cu ochii mari și domoli, docili, azvârliți de soartă pe aceste meleaguri. Când i-am văzut, am fost năpădită de lacrimi, gândindu-mă la necazurile care i-au gonit din țara lor. După slujbă, am pornit pe jos prin cartierul (unul nou) cu blocuri înalte de sticlă „oglindată”, am văzut cele două
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
starea de transă contactul cu străzile, fie prăfuite - cu locuințe (?) mizere și dărăpănate, fie înnoroiate, traversate de copii desculți, murdari și cerșetori, străbătute de calești, trăsuri în care turiștii albi, curați și frumos mirositori, contrastează cu realitatea continuă a acestor meleaguri. Bazarurile cu tarabe încărcate de vestigii (fabricate recent) ale trecutului sau cu îmbrăcăminte arabă de prost gust, care nu are nimic de-a face cu ceea ce constatăm pe ziduri a fi fost îmbrăcămintea și bijuteriile faraonilor. Bijuteriile (pentru că am pomenit
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
complicat și pentru noi, chiar dacă este pentru prima oară când, fiind într-o țară străină, mă simt mai bogată decât locuitorii ei. În fond, nivelul nostru de trai nu-i chiar cel mai ridicat și pentru a porni spre aceste meleaguri am făcut eforturi. Dar am impresia, totuși că noi muncim mai mult ca ei. Nu pot ști realitatea meleagurilor, deci ar fi mai bine să n-o comentez. Mizeria este mare însă. De la masa pe care pomeneam c-am servit
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
decât locuitorii ei. În fond, nivelul nostru de trai nu-i chiar cel mai ridicat și pentru a porni spre aceste meleaguri am făcut eforturi. Dar am impresia, totuși că noi muncim mai mult ca ei. Nu pot ști realitatea meleagurilor, deci ar fi mai bine să n-o comentez. Mizeria este mare însă. De la masa pe care pomeneam c-am servit-o lângă piscină, înconjurați de garduri pe care se cățărau flori roșii și frunze verzi, am fost transportați la
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de întrebare) de ce trebuie să mergem în Spania, când țara noastră este atât de frumoasă. N-am putut să-l convingem că noi ne-am vizitat țara încă de mici copii și că acum dorim să mai vedem și alte meleaguri și să mai intrăm în contact și cu alte civilizații. Puțin derutat și încurajându-ne că ploaia aduce noroc, când plouă la plecarea în excursie (noi știam că ploaia aduce noroc mirilor, dacă plouă în ziua cununiei), ca să nu fie
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
obișnuiești cu ritmul lor, trebuie să fii ca ei: să muncești. Încă suntem nesiguri, dar prevăd că ne vom integra perfect. Miercuri 23 iulie 1997 - San Antonio de Vilamajor Ieri s-a împlinit o săptămână de când am descins pe aceste meleaguri. Nu ne dăm seama dacă ne-am adaptat sau nu. După impresiile din primele zile au urmat și ușoare semne de întrebare cărora fie nu vrem, fie nu putem să le aflăm răspunsul. O ușoară stare de tensiune ne-a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
sau Troia, la Barcelona, Cuenca sau Toledo. Ca o perlă ascunsă pentru mulți dezvăluindu-se multora, Montserrat-ul poate fi considerat un loc unic, luminos și grandios totodată. Îi mulțumim lui Dumnezeu și reprezentantului său care ne-a purtat pe acele meleaguri și revenim la viața normală până la următoarea evadare. Liviu lucrează cu spor deși în condițiile date nu-i este prea ușor. Să sperăm că va ieși o expoziție frumoasă care să încununeze efortul făcut pentru a întreprinde această călătorie. Luni
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
care ne moleșește), spre marea albastră, văluroasă, vuind calm, constant și liniștitor? În ultima vreme românii, în mod special cei din lumea artistică, mai precis pictorii, criticii de artă și iubitorii de frumos, au fost cuprinși de febra „revenirii” pe meleagurile care au aparținut cândva României, pe aceste locuri care au exaltat simțurile celor sensibili și legați de mare, de poezie, de lumină - la Balcic! Pe urmele Reginei Maria, îndrăgostită de coasta stâncoasă și albă, vin din ce în ce mai mulți „pelerini” și, iată
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
centrul” Balcicului, bucurându-ne ca niște copii în fața clădirii roz, atât de des reprezentată în trecut și acum... atât de dărăpănată... Tot aici am aflat iluzia Cafenelei lui Mamut, unde se adunau toți cei care și-au purtat pe aceste meleaguri visurile (din păcate am aflat că locul nu corespunde, adevărata cafenea aflându-se undeva în port, unde noi nu am ajuns, dar asta nu ne-a împiedicat să visăm), cișmeaua la care se adunau turcoaicele să ia apă, toate au
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
vizitat apoi o exploatare forestieră, situată în mijlocul unei păduri virgine, populată de arbori uriași, specii originare din Chile, "coihues", "raulies", "araucarias", dar și stejari și conifere. Citisem într-un volum de poezii ale lui Pablo Neruda, locuitor cândva pe aceste meleaguri, un poem, "Pădurea chiliană", închinat acestui măreț dar al lui Dumnezeu, minunata pădure, poem ce se încheia cu vorbele: Cine nu cunoaște pădurea chiliană, nu cunoaște această planetă"! Și avea dreptate! Pădurea chiliană nu e o pădure pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
onorat și Señor Vasile Macovei! Plăcute amintiri, și privind diplomele mă întreb: oare a fost adevărat? Pe acolo au trecut doar Julius Popper și 3 ieșeni Emil Racoviță, cu "Belgica", și noi doi! Primul european care a ajuns pe aceste meleaguri a fost navigatorul portughez Magellan, cel care a întreprins o călătorie în serviciul regelui Spaniei, Carlos I, pentru găsirea unui nou drum spre "Indii ". Plecat în 1519 cu 5 caravele, a fost împins un an mai târziu de o furtună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Aveam să primesc ulterior de la o distinsă "colindătoare", doamna inginer Alice Cârmâzan, din Oradea, o amabilă scrisoare: "Mult stimate domnule Consul General, Am rămas adânc impresionată de primirea caldă pe care ați făcut-o grupului de turiști români poposiți pe meleagurile Braziliei... Am constatat cu mândrie că România își poartă demn al său nume în întreaga lume și că sufletul bun, cald și curat al poporului român îl găsești în toate colțurile lumii..." Mulțumesc, doamnă Cârmâzan pentru amabila scrisoare. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și academiciene "adevărate", nu numai false specialiste în polimeri, așa că am propus Fundației Culturale Române, cu al cărei președinte, scriitorul Augustin Buzura, mă aflam de mai mulți ani în excelente relații, să-i transmită o invitație pentru a putea revedea meleagurile natale după mai bine de 60 de ani. Zis și făcut. Invitația a sosit, doamna Fogel a acceptat-o cu bucurie și pe 6 iulie o petreceam la aeroport. Aveam să ne revedem în septembrie, după întoarcerea mea din concediu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
INCULEȚ, C. ION (1884-1940ă OM POLITIC Includerea printre personalitățile ieșene a acad. Ion C. Inculeț este motivată de legăturile politice și de familie ce le-a avut cu orașul Iași, precum și de faptul că își doarme somnul de veci pe meleagurile noastre, în comuna Bârnova. Reprezentant de frunte al generației Unirii, Ion Inculeț s-a născut la 5 aprilie 1884, în satul Rezeni, din județul Lăpușna. După absolvirea Școlii Teologice (1899ă și a Seminarului Teologic din Chișinău (1905ă, urmează studiile universitare
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Eternitatea din Iași. RUSANOVSCHI, VASILE (1929-1999ă INGINER AGRONOM În complexa și îndelungata sa activitate științifică, dr.ing. Vasile Rusanovschi a contribuit, prin multiple modalități și căi diversificate, la dezvoltarea cercetării agricole românești, în domeniul ameliorării plantelor. A văzut lumina zilei pe meleagurile Basarabiei, în comuna Ruseni, județul Soroca, la 2 ianuarie 1929, într-o familie de agricultori apreciați pentru viața și munca lor. A urmat școala primară în localitatea natală, după care, evenimentele din vara anului 1940 îl obligă să se stabilească
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Cum e la voi În... dahling, care zici că-i țara de unde vii, Hungary?“. După un timp, mi-am desfăcut nodul cravatei pe care Încă o purtam, după sfaturile tatei, care fusese diplomat și știa că atunci când reprezinți țara pe meleaguri străine trebuie să ai o ținută demnă. „OH, HONEY, relax, just relax“, i-am auzit pe comeseni În cor, În timp ce Erica mă elibera cu totul de cravată, punând-o În geanta ei, gest al cărui simbol erotic m-am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lucru solitar, combinată cu plăcerea de a visa ori, simplu, de a privi În jur. În ciuda impresiilor nebuloase pe care mi le-a lăsat trecerea mea prin Teatrul Național, rămân pătruns de o imensă nostalgie pentru tot ce vine de pe meleagurile strămoșești... O nouă carieră În New York, la Columbia University Când cauți, găsești, chiar dacă nu acolo unde te aștepți. Odată ce Columbia University mi-a propus să preiau direcția școlii de teatru a universității, am intuit că acolo voi găsi stabilitatea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nivel nostalgic sau patriotic, ca, de pildă, statul Utah; dar arată-mi orice, pe orice continent, care să semene cu Împrejurimile St. Petersburg-ului, și inima mea se topește. Nici nu-mi pot imagina ce-ar Însemna cu adevărat să revăd meleagurile mele de odinioară. Uneori mă Închipui revizitându-le cu un pașaport fals, sub un alt nume. Ar fi posibil. Dar nu cred că o voi face vreodată. Am visat asta prea mult timp În zadar. Tot așa, În cea de-a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fost lor iertate și alungate din inima noastră". Să se întoarcă acasă; n-au a se teme pentru capul lor și nici pentru averea ce le va fi, lor, înturnată. Moldova ca mamă bună își adună fiii risipitori zburătăciți pe meleaguri străine. Se vor încrede în iertarea Măriei tale oare? Își tem capul... Cuvântul meu nu-i îndeajunsă chezășie? Și-apoi, însuși domnia-ta, boier Stanciule, ești pilda vie a iertării mele. Ai fost fârtate de pribegie și rele cu marele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Lenin l-a numit pe autorul Demonilor - „arhiticălosul Dostoievski”). Nimic nu mă obliga să fac caz - fie și în cercurile cele mai intime - de originea mea (îndepărtat) bulgărească. Nimeni nu bănuia nimic. Un sentiment de loialitate față de strămoșii strămutați pe meleaguri sud-basarabene în urmă cu 150-200 de ani, demnitatea de om mi-au interzis însă să mă rușinez de ei. I-am invocat de aceea poate mai des decât s-ar fi cuvenit, poate chiar un pic sfidător, știind prea bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]