5,217 matches
-
greci și Fatum la latini); ea își exercită puterea asupra preexistenței, existenței (ființării) implicit umane (a comunităților etnice sau familiale și a individului luat în parte) și postexistenței cosmice (ceruri, pământ și subpământ). Soarta acționează sub două categorii de făpturi mitice: "împuterniciții" (Ursitorii sau Ursitoarele) și "acoliții ei divini" (Zânele bune și Zânele rele, Cale bună și Cale rea, Piază bună și Piază rea, Ceasul bun și Ceasul rău). Mitologia română se înfățișează drept o mitologie pastorală, cu ipostaze divine: trei
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
română se înfățișează drept o mitologie pastorală, cu ipostaze divine: trei ursitori ciobani sau trei ursitoare ciobănițe. Imaginea trinitară a Sorții în mitologia română (similară zeiței Bendis la greci, zeiței Hecate la romani și Artemis la greci) simbolizează același substrat mitic indo-european al răscrucii destinului uman, de cumpănă și alegere. Mitul urselor, de exemplu, prezintă două variante rituale ale ursirii: a. cea în care activitatea lor se desfășoară succesiv în primele trei nopți de la naștere; b. cea în care toate ursele
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
naștere, căsătorie, înmormântare, calendaristice, comunitare, mitologie. În Panteonul românesc. Dicționar, autorul prezintă o lume fantastică, atipică în raport cu panteonul greco-roman, având divinități puțin cunoscute la nivelul scrisului, dar foarte active la nivelul culturii orale. Panteonul carpatic ar fi alcătuit din reprezentări mitice transmise exclusiv pe cale orală prin două surse fundamentale: Calendarul popular și Cartea morților. Mesajele Cărții Morților sunt adresate mortului strigat pe nume (Ion, Vasile etc.), sau printr-un nume tabu (Dalbul de pribeag), zeițelor destinului (Zorile), soțului sau soției postume
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
lor, în cântecele funerare (Zori, Brad, Cântecul cel Mare, Cântec de priveghi) din "cartea românească a morților" nu apare Iadul. Calendarul popular este deschis tuturor personificărilor naturii cu chip de om, pom, plantă, animal, pasăre, reptilă. Cele mai însemnate reprezentări mitice românești se suprapun solstițiilor (Crăciunul la solstițiul de iarnă, Sânzienele sau Drăgaica la cel de vară) și echinocțiilor (Dochia la echinocțiul de primăvară, Maica precista la cel de toamnă). Ion Ghinoiu consacră un capitol ursitoarelor (Ursitoarele, zeițe ale destinului pentru
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
sau opri acest plâns existau numeroase descântece și vrăji: se punea fașa pe drum ca să treacă oile peste ea [ ... Plânsul copilului era considerat "un fel de morb", care se numea plânsori (plânsoare) și era personificat în textele descântecelor. " În basmul mitic Fecioru dă-mpărat și Mortu [Hoțopan] întâlnim o situație mai rară, "embrionul plângând în uter", un tip care are numai variante maghiare. Împărăteasa rămâne însărcinată; la trei luni, "grăiește copilul din foale": ,,- Mamă, - zâce -, oi mere și io pă lume
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
individuale și ating prin definiție universalul." În narațiunea populară, miraculosul devine astfel cea mai "rațională" dintre instanțele pe care gânditorul popular o poate găsi. 2.Mesagerele magice Mihai Pop și Pavel Ruxăndoiu observau că poezia nașterii este dominată de sensuri mitice fundamentale; mitul despre ursite și ursitoare nu capătă, în substanța întruchipării simbolice, anvergură, dar este "implicat în strădania omului de a influența în bine destinul noului născut prin cuvânt și acțiune magică". Zeitățile feminine, mesagere ale destinului, au purtat dintotdeauna
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
individului, indiferente realitatea ceremonială. Personajul justițiar are putința dirijării sorții. Constatarea ursitoarei ca prezență nefavorabilă duce la dorința de cunoaștere a ursitei și la contactul cu ea. O primă piedică constă în imaterialitatea ei, imposibilitatea comunicării. Personajul liric solicită protecția mitică, protecția divinității solare și stelare, ca singure oponente posibile ale implacabilei ursite. În condiția neputinței de rezolvare, de cunoaștere, "eu-lui" îi rămâne doar atitudinea personală, blândă (limitarea acțiunii el răuvoitoare) sau violentă de abordare a ursitei nefavorabile (o desființare violentă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
care ea este măcinată de o criză identitară și de discursul ideologic antinațional? Cercetările etnologilor, ale antropologilor și ale istoricilor au arătat cu prisosință că gândirea colectivă a menținut timp îndelungat ritualuri și structuri simbolice, mentalități generale, precum și narațiuni fundamentale, mitice sau istorice, înscrise în patrimoniul material și în cel imaterial. Imaginarul colectiv, fie antic, fie medieval, a absorbit și a structurat creațiile orale sub forma unui supra-discurs identitar; el este punctul de convergență între gândirea asupra politicului (datorată instituțiilor puterii
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
unitățile lor semnificante, se poate spune că anumite principii și norme sunt comune celor două lumi. Spre exemplu, în stabilirea ierarhiei simbolice a locurilor, pentru că palatul și biserica domină centrul urban real, imaginarul le menține drept reperul topografic major al miticului oraș sfânt, care dublează la rândul lui un model celest. La fel se petrece în memorarea timpului (istoria creștinismului, timpul întemeierii, timpul sărbătorii sau al postului), a personajelor și a raporturilor de putere dintre ele. Ambele lumi, și cea reală
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
discutarea imaginarului colectiv, cât și a politicilor de reprezentare ale puterii locale. Spre exemplu, paradoxul multiplu care a stat la baza formării statelor românești pare a fi fost condiționat de o sumă de contexte istorice și politice, soluționate și integrate mitic în imaginarul colectiv. De aceea, ne vom opri mai pe larg asupra lui. Camera oglinzilor e o metaforă pentru punerea laolaltă a imaginilor reflectate până în capitolul final. Într-o lucrare dedicată în principal iconoclasmului bizantin, Marie-José Mondzain caută sursele gândirii
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
credințele creștin-populare). Arhetipul nu rămâne în afara imaginarului, ca o "elucubrație mistificatoare", ci este o schemă a gândirii colective (în sensul acordat de Gilbert Durand), cu o funcție paradigmatică (susține prototipurile imaginative, care generează, pe măsură ce întâlnesc dimensiunea temporală a narațiunii, modelele mitice sau religioase, tipurile legendare și istorice, precum și sub-tipurile socio-culturale). Dacă, după cum propune Le Goff, în aceeași dominantă antropologică se încadrează și mentalitățile - cele medievale pot fi clasificate de altfel după criterii precum: tiparul sociologic, istoric, politic sau artistic (Martin, vol
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
poate fi influențat de raporturile cu relevanță imagologică, de condițiile specifice de viață sau de cele teritoriale și politice. Spre exemplu, nu toate medievalitățile ortodoxe înfruntă aceiași dușmani sau nu suportă aceleași presiuni prozelite, tot așa cum nu au același tipar mitic al întemeierii sau nu preiau în același grad modelul bizantin etc. Cum perioada medievală este prin excelență una a afirmării masculine, putem adăuga faptul că imaginarul puterii așează spațiul privat sub legea spațiului public, fapt prea puțin discutat, dat fiind
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
un organism viu și îi asigură astfel imaginarului colectiv posibilitatea de a rămâne permanent în relație cu realitatea; la rândul ei, comunitatea îl solicită, dar îl și consolidează prin reluări (rememorări) și noi combinații sub forma sub-unităților discursive (narative, simbolice, mitice etc.). A doua schemă conceptuală o descrie pe prima, dar o și depliază, astfel încât să poată fi adaptată la profilul istoric al fiecărei perioade în parte. Vom urmări în capitolul Speculum mundi acest lucru cu ajutorul textelor medievale, ce reflectă imaginarul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cu lumea sensibilă. Procesul de memorare este mai simplu și solicită cel mai redus interval pentru transformarea informației externe în interpretarea ei, însă acest lucru nu înseamnă că imaginarul aferent lui este mai puțin important decât gândirea simbolică (logică) sau mitică (narativă). Datele lui concrete sunt relevante în analiza mediului, a condițiilor de viață, a relațiilor interumane, pentru reconstituiri și recuperări de cadre de civilizație sau de fragmente relevante de viață materială. Imaginarul corpului, oglindit de mărturii, este el însuși un
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și recompunând structuri, ordonând și creând explozii de sensuri noi, fiind fidel trecutului și rupând ideologii depășite etc. (Thomas 20). "Constelațiile imaginare", cu o putere de reprezentare practic inepuizabilă, se regăsesc peste tot, în timp și în spațiu, în imaginea mitică și în imaginea publică, pentru că acestea, deși construite pe scheme prin definiție rigide, variază fără limite în ce privește conținutul. Singurul lor punct comun, al acestor epifanii multiple din cadrul culturilor, îl reprezintă capacitatea gândirii colective de a le pune în relație pe
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
viabile pentru obiectul de studiu, istoria religiilor (Mircea Eliade), istoria formelor sociale și mitografia comparatistă (Georges Dumézil), antropologia structurală (Claude Lévi-Strauss și Gilbert Durand). Categoriile cu care operează imaginația colectivă sunt în primul rând spațiul și timpul, fundamentale pentru gândirea mitică medievală. Ele organizează componenta ceremonială a civilizației evului de mijloc; puternic ritualizată, aceasta devine transmițătoarea unei memorii antice, atașate de un mod de viață tradițional, esențial agro-pastoral (reflectat în povestiri, simboluri, drepturi cutumiare, diverse alte mărturii). Tocmai conservarea caracterului său
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fi discutată diferența dintre miturile moștenite și cele inventate de literatură, ele solicitând de altfel tipuri de analiză particulare - în diacronie, respectiv în sincronia apariției și asimilării lor. Studiul sincroniilor nu este însă niciodată suficient pentru a explica specificitatea configurărilor mitice dintr-o operă. Este necesară și o privire în diacronie, subliniază Walter, pentru a da tabloul istoric complet al respectivei rețele mitice. Deși povestirile populare conservă cuvinte, expresii și scheme narative antice, golite de sens și stereotipe, ele pot primi
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în sincronia apariției și asimilării lor. Studiul sincroniilor nu este însă niciodată suficient pentru a explica specificitatea configurărilor mitice dintr-o operă. Este necesară și o privire în diacronie, subliniază Walter, pentru a da tabloul istoric complet al respectivei rețele mitice. Deși povestirile populare conservă cuvinte, expresii și scheme narative antice, golite de sens și stereotipe, ele pot primi în timp, în aproape aceeași formă, un conținut modificat; în acest fel, se întâmplă ca două povestiri, una populară (tradițională) și una
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
întâmplă ca două povestiri, una populară (tradițională) și una medievală (modernă), să aibă o origine comună, dar nu neapărat cea "târzie" să o imite pe cea "timpurie". Schema narativă comună și chiar limbajul foarte asemănător pot proveni din același prototip mitic, în acest caz veritabilul "nod" al tradiției, rădăcină adâncă și prolifică.13 Considerațiile despre imaginea medievală pleacă în schimb de la o contribuție particulară, respectiv teoria mistică a lui Johhanes Eckhart referitoare la "privirea transimaginară", a cărei virtute contemplativă constă în
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
principal în proiectarea reprezentărilor în mentalul colectiv ("Les transformations de l'imaginaire XVIe-XVIIe siècles". Thomas 72). Imaginarul renascentist, "fototropic", conferă miturilor pe care le dezvoltă câteva noi aspecte, esențiale pentru schimbarea radicală din orizontul mentalităților și al proiecțiilor creative. Structurile mitice novatoare reies din temele inaugurate de civilizația perioadei (în mod particular în cultura italiană): varietas - denumind conștiința diversității, dată de călătorii, de descoperirile geografice și tehnice - este reprezentată de mitul Turnului Babel, de principiul "identității" (exaltarea individului privit ca persoană
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
legile" și profilul. Ele sunt relevate fie de structuri, fie apar ca unități individuale, dar niciodată autonome, dat fiind că imaginarul manifestă o taxonomie particulară. La un prim nivel, paradigmatic, încadrăm arhetipurile, precum și, derivate din ele - atunci când întâlnesc "istoria" - modelele (mitice, legendare, istorice), tipurile (umane) și sub-tipurile (sociale). Cele mai multe arhetipuri sunt precum formele flexionare ale unui cuvânt: sunt similare până la un punct avansat, pentru că au, practic, același comportament. Reprezintă prototipurile, situate în afara oricărui cadru istoric; ancorarea lor în spațiu trimite la
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în interiorul lor unitățile componente de bază și cele derivate rămân "forme vide", cadre, idei absolute și tipologii fără identitate specifică. Palierul cel mai abstract dintre toate, el este caracterizat totodată de prezența mărcii sacrului și de absența completă a scenariului mitic. Al doilea nivel (depășirea arhetipului se face prin intervenția dubletului categorial "timp-mișcare") este cel al unităților și al structurilor sintagmatice. În cadrul lui putem proiecta complexele ideatice unitare și supra-funcționale de tipul: mitologii, religii, credințe, ideologii, utopii (politice, istorice, științifice). Mijlocul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
anume. El generează modele, tipuri și sub-tipuri, figuri exemplare care acționează în spiritul moralei creștine (personaje biblice, sfinți-martiri, sfinți-militari, figuri feminine sacralizate). Arhetipul se regăsește și în imaginarul puterii autocrate laice, acolo unde fixează în întemeietorul creștinismului, Constantin I, forma mitică și deschide registrul modelelor cel mai bogat reprezentate în istoriografie, și nu numai. Ceea ce compunea primul sistem (scheme, structuri și forme), în modelul imaginarului medieval generează fondul, materia imaginativă, tot așa cum o gramatică se regăsește în dicționarele limbii vorbite. De
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
memorare. La fel se întâmplă și cu "sistemul semiotic al puterii" (cum îl numește Le Goff), care se creează pe baza "gramaticii" imaginarului. Spre exemplu, schema ceremonialului înscăunării (descris într-o cronică) se formează prin cumularea arhetipului (întemeietorul) cu narațiunea mitică (cucerirea unui nou teritoriu, civilizarea), cu ritualul (sacrificarea unui animal) și cu simbolul (heraldica, tronul, sceptrul, coroana); codurile scenografice, scenariile ceremonialurilor − primirea solilor, mazilirea, primirea domnului la hotar etc. − particularizează structurile "morfologice" ale sistemului general al imaginarului. Aceste formule, sau
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
le avuseseră cu el în trecut și care a continuat să-și exercite autoritatea asupra lor. Respectarea tradiției bizantine ca formă ideală de guvernare a devenit un mit, un model politic. (Pippidi 22) Țările Române, deși au preluat, arhetipal și mitic, religios și ideologic, în principal dinspre vechea civilizație imperială, imagini, simboluri, forme instituționale, coduri și structuri ritualice, au avut totuși libertatea să-și mențină dreptul cutumiar 25, iar domnitorii lor să adopte mode occidentale sau să modernizeze, cât de puțin
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]