6,924 matches
-
mă simțeam capabil de altceva decât să mă scufund în căldura untoasă a cârciumii, cu scuza că doar ființele superioare intelectual simt nevoia asta. Omit că, dacă aș fi fost o ființă superioară, nu m-ar mai fi afectat micile mizerii ale orașului, de exemplu un sfert de oră de așteptare în stația de autobuz sau șicanele serviciului care trebuiau musai îndulcite cu... Mi-a venit în minte și un fel de salvare constructivă, să mă apuc de învățatul încă unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și că nu o face cu intenție rea. Că nu are unde-și depozita mânia în altă parte. Că ea trebuie să-i fie alături. E timpul să-și dovedească iubirea față de el. Are nevoie ca ea să-i suporte mizeriile. Asta e ceea ce ar trebui să facă pentru el. Îndură până nu mai poate. El continuă. Încep să cred ce zic prietenii mei despre tine. Vii dintr-un loc mic. Încerc să cresc o floare dintr-o sămânță seacă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o dată pe lună, pentru a crea o atmosferă de familie. Însă nu folosește la nimic. Mao e ocupat cu călătoriile și practicarea execițiului pentru longevitate. Nu mă vrea în preajma lui. În acele momente, sunt din nou fetița din Zhu. În mizerie și zdrențe, fugind de acasă și cerșind afecțiune. Istoria Chinei recunoaște, alături de Mao, un alt bărbat foarte important. E Liu Shao-qi, vicepreședintele republicii. Vicepreședintele Liu are chipul prelung, ca de măgar. Pielea lui parcă e suprafața lunii. Are dinții stricați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Sper că nu e decât isteria lui. O dată ce aceasta își urmează cursul, mintea lui va reveni pe făgașul normal. Ca să mă izoleze, Mao destramă asocierea mea cu mareșalul Lin. Mao îi ordonă lui Lin să-și ia armata ca să „curețe mizeria lăsată de Gărzile Roșii ale lui Jiang Ching”. Mă simt zdrobită. Îi scriu imediat o scrisoare lui Mao, susținând că nu fac decât să lucrez conform instrucțiunilor sale. Mao nu-mi dă nici un răspuns. Adevăratul lui caracter acționează. Un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
speli pe mâini! așteptăm cu înfrigurare îndemnul ei că sè mè conving cè, cel puțin în casa noastrè, toate lucrurile sunt așa cum le știam dintotdeauna, acum va urma o explicație a obligației de a te splèla pe mâini, mama invocând mizeria din trenuri și bolile care pot fi transmise într-un loc unde circulè atâta lume, eu intru la baie și-mi frec bine mâinile cu sèpun, m-a învèțat de mic sè fac lucrul acesta, de cum intrăm în casè de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
burlac! A adorat-o! A făcut avere, și-a făcut relații și o situație acolo! Dar o familie n-a reușit să-și facă! — Soarta celebrităților! Așa Își plătesc aroganța, egoismul, cinismul din timpul vieții... Așa ajung să moară În mizerie! Alcoolici, boemi, nebuni, bolnavi de sifilis și de SIDA... părăsiți de toți, aruncați la groapa comună! — Ca Amadeus... Ca Eminescu. — Victor, care e de-o vârstă cu Traian, Își aduce aminte că mama lui Traian a fugit cu un bariton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vizitiului să-i aducă muieri. După vreun sfert de oră se întorsese cu două dintre acele femei care slujeau de „sfânta găurică” pentru soldații ruși. Dar la capătul străzii scăpase de ele. Miroseau îngrozitor. Fum, urină, ceapă prăjită, rachiu ieftin... Mizerie! Când ajunsese la han, îl trimisese pe Ivan după o sticlă de votcă. Băuse jumătate, dintr-o suflare. Și-o turnase drept în gât, soldățește. Căzuse ca trăsnit pe pat și adormise mort. Cealaltă jumătate o băuse a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la lucru, plângeau și tăiau pădurea noastră, Înotând În noroi pân-la genunchi, plângând, ardeau ceea ce tocmai doborâseră, debitaseră, stivuiseră... Atunci, când cu tăierea și arderea Codrului, am Început să Înțeleg câte ceva din sufletul comunismului - nu numai În privința economiei, că-i mizerie bine-planificată, dar a omeniei față de... toate, Începând cu omenia față de pădure, de codrul nostru... - În ’40-’41 abia Începuseră - acum, se zice, n-a rămas mai nimic decât pe ici, pe colo, câte un stejar, un paltin, doi-trei ulmi. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ți-ar scoate calul din grajd și ți l-ar Înjunghia În fața casei... Nici măcar după principiul lor, al egalității: să aibă toți, de-o potrivă, nu numai câțiva... Nu: să nu aibă nimeni, nimic! Asta-i egalitatea lor! Egalitate În mizerie, În sărăcie, În lipsuri! Noroc de... - Noroc de un oarecare Gutenberg, inventatorul tiparului - de asta ai strigat: Trăiască Gutenberg!? - Cam de asta. Dar mă Înșelam - ce vrei: eram tânăr, naiv, Îmi ziceam că oricâte cărți ar arde tâlharii de la Răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
deci e normal ca uneori să se detașeze. Sampath deschise un ochi, ca o bufniță, ca să poată păstra distanța, în timp ce se alătura discuției aceleia interesante despre separarea care tocmai se derula: — Dacă ții nemișcată apa murdară pe care o torni, mizeria se va așeza curând pe fund. Dacă strecori laptele, smântâna se va ridica la suprafață. Chibzuiește la natura a ceea ce se află înlăuntrul tău și comportă-te ca atare. Putem să facem o fotografie, domnule? întrebară polițiștii, cuprinși de venerație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cel mai bun prieten al meu? Sampath se speriase de moarte. — Da, îi răspunsese. Iar bărbatul îl îmbrățișase. — Tot ce am e-al tău. Dar nu vreau nimic din ce-i al tău, spusese în gând Sampath. Omul mirosea a mizerie din canal și mirosul îi întorsese lui Sampath stomacul pe dos. Ochii îi erau roșii, repirația înțepătoare și-l ținea pe Sampath de parcă nu avea de gând să-i mai dea vreodată drumul. În cele din urmă, bărbatul fusese alugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
până la el. Iar acum se descotoroseau de prietenii lui preferați din livadă! Oare nu știau cât de mult ținea la maimuțe? Și oare nu știau cât de puțin îi păsa de ei toți? De ce nu-și luau reclamele, zgomotul și mizeria, mașinile și autobuzele și camioanele, de ce nu-și luau mințile lor înguste cu ei să-l lase cu pacea și liniștea lui, maimuțe lui dragi, peisajul său încântător, care era desfigurat de atâta mizerie și lucruri de doi bani? Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nu-și luau reclamele, zgomotul și mizeria, mașinile și autobuzele și camioanele, de ce nu-și luau mințile lor înguste cu ei să-l lase cu pacea și liniștea lui, maimuțe lui dragi, peisajul său încântător, care era desfigurat de atâta mizerie și lucruri de doi bani? Va trebui să evadeze. Dar cum? Cum ar reuși cineva așa ceva? Nu-l vor lăsa să plece. Dacă va coborî din copac, îl vor prinde. Dacă va rămâne, lucrurile se vor înrăutăți și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
creat, ocazia pe care o așteptase de atâta vreme; ocazia să descopere exact ce se pregătea în ceaunele lui Kulfi. „Dacă ai maimuță, nu iei păduchi. Dacă vrei să se prindă smântâna, nu amesteca laptele. Oare un iaz își curăță mizeria de pe fund? Oare ploaia spală cerul? Cum e lemnul, așa e și carnea care se gătește pe el.“ Ultimele luni îl transformaseră într-un om chinuit. Frazele din capul său erau ca lianele din junglă, se încolăceau, îl sufocau. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
curent de apă înghețată, îi străbătu șira spinării când și-o imagină în puterea acelor bărbați cu uniforme murdare, centiroane groase și cizme rău mirositoare. își aminti de fețele lor când îl amenințau cu armele la intrarea jaimei sale, de mizeria campamentului lor, de despotismul cu care-i tratau pe beduini în El-Akab și, cu toate că încercă în fel și chip să se stăpânească, un geamăt răgușit îi scăpă de pe buze, obligându-l să-și muște dosul mâinii cu putere. — Nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cum și lăcusta e lucrarea lui Alah și nu ne putem împotrivi lui Alah, căci i-am aduce o jignire, vom împărți fără părtinire nenorocirea și vom avea parte, pe rând, de șapte ani de belșug și de șapte de mizerie». Așa făcu omul acela cât trăi și continuă s-o facă duhul său, și de aceea plaga se abate asupra noastră în această perioadă și apoi se întoarce, urmând sufletul mortului până în țara lui de baștină.“ Indiferent dacă acea legendă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
preferând să devoreze insectele, așa cum acestea le devorau recoltele, decât să execute un nevinovat. Prăjite pe cărbuni sau făcute făină, deveniseră unul din alimentele lor preferate, și sosirea lor cu milioanele, acoperind soarele la amiază, pentru ei nu reprezenta imaginea mizeriei, ci dimpotrivă, a prosperității și a belșugului timp de multe luni. Peste trei ani aveau să se întoarcă și Laila o să le facă făină, care, amestecată cu miere și curmale, o să-i încânte pe copii. îi plăceau prăjiturile acelea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ea. Unde mai pui că se ducea noapte de noapte la școala aia care nu-l lăsa să uite. Nu că ar fi făcut caz, dar nici să te faci că habar n-ai nu-i bine, surioară. Să îngropăm mizeria asta atât de adânc, încât să fim în stare să ne dăm Sufletul umblând după niște părinți pe care nu i-am văzut și nu i-am avut de fapt și să ne punem nădejdea în niște moșteniri care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
puneau în cârcă alelalte, că tu știai destul de bine. Câte și mai câte vorbe îi zburau pe la urechi, măcar că nu-i dădea mâna să creadă că numaidecât Roșioara, Vasilica sau Geta, pentru că și fără ele erau destule leșinate să scornească mizerii care să se vânture din gură-n gură și să molipsească lumea și tot cartierul ca de o boală, și până la urmă bine a făcut că n-a mai atârnat la ele cu copilul, cum ar fi fost la una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Copiii sunt iubiți, educați, îndrumați, ei fiind viitorul și chezășia visului de aur - jupânu’ e gata oricând să-ți dea în cap cu firma asta. Orice aluzie la apucăturile sadice ale lui madam Trifu devine numaidecât o invenție și o mizerie care ar pleca din biroul ăsta și ar zbura printre profesori și supraveghetori, ca să fie răstălmăcită cum nu se poate mai rău pentru Rafael. Se știe doar, toată școala știe cum s-a ținut jupânu’ pe poziție cu astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
furau de unde munceau ca să-și umple frigiderele, așa că, să nu-i spună ei oricine că nu era bine. Uite că de atâta bine s-a umflat tărâța în lume, de i s-a urât omului și-a dat pe afară mizeria, buruiana asta rea a sărmănelii și a smintelii, ca să facă Revoluție și să-l omoare pe Ceaușescu, de i-au ajuns blestemele și s-au încărcat de păcate grele, ca să-l împuște și pe el, și pe nevastă-sa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aflat, de pus În ordine. Vei fi plin de puterea iubirii care rabdă la nesfârșit, capabilă să te scape de animalul suferind care erai până de curând, care mănâncă, bese, se cacă, se împerechează, își consumă crizele periodic, vărsându-și mizeria pe partener. Vei lăsa în urmă orice slăbiciune, nemaivăzând nimic în fața ochilor, în afara unui trup și a unui chip, rămânând perfect lucid totodată, conștient că nu poți iubi această zidire mai mult decât pe Ziditorul ei. O disperare lucidă, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dom’le, de-aici. Dă-te la o parte din soare. Pe urmă înțelese, deh, ăsta venise să-i ia apărarea. Uite că reușiseră să-i strice cele câteva ceasuri de bună dispoziție de la începutul zilei. Deja simțea cum fierbe mizeria în el. Încerca să se adune, să se limpezească, străduiește-te, umilește-te, întărește-te. Cât de greu e să nu te îndoiești; toate se întâmplă spre binele tău. Privindu-l în ochi pe omul din fața lui, parcă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tiran și profesorii comuniști care ne mănâncă din drepturi, ne omoară cu bătaia și ne lasă să răbdăm de foame ca să se-ngrașe ei și ne țin închiși în dormitoare ca la pușcărie și câte și mai câte minciuni și mizerii aruncate-n spinarea celor care le fuseseră și mamă, și tată și-i iubiseră ca pe copiii lor și le-au purtat de grijă ca s-ajungă oameni în rândul lumii, ca să vezi tupeu și nerecunoștință. Ce dracu’ să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
scoată bani de la ea, și c-o știe ea pe Roșioara ce-i poate pielea încă de pe vremea când lucra la cantină și-i ținea copiii pe mâncare, și drept răsplată, s-a apucat să umple cartierul cu minciunile și mizeriile alea. El o întrebă care mizerii și ea dădu din mână, adică nu vrea să-și facă sânge rău amintindu-și. De șase ani de zile n-am mai intrat în gârlă, în sfârșit, zi câți mici vrei. Uite, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]