7,269 matches
-
un brad și un copil neatent. Traversează bulevardul, fularul i s-a desfăcut și Îi atîrnă de un umăr și În cele din urmă Îi cade În zăpadă. Ana privește În urmă fularul care Începe să se Îmbibe cu apă murdară, apoi ridică privirea spre șirurile de ferestre ale blocurilor care străjuiesc trotuarul. Ghicește chipuri după perdele, cineva scoate capul și arată o expresie Îngrijorată, Îi face semn să se grăbească. Ajunge acasă cu lacrimi În ochi. Se dezbracă repede de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de ferestre ale blocurilor care străjuiesc trotuarul. Ghicește chipuri după perdele, cineva scoate capul și arată o expresie Îngrijorată, Îi face semn să se grăbească. Ajunge acasă cu lacrimi În ochi. Se dezbracă repede de haina groasă, Își descalță pantofii murdari și fuge În baie să verifice dacă nu i-a venit cadoul. Are 11 ani, e convinsă că ar trebui să-i vină. Trebuie, ca să nu mai fie un copil care nu Înțelege nimic și e pus mereu la punct
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Danei, surpriza e enormă, părinții Danei, care tocmai plecau la o altă petrecere, au Împietrit În ușă, convinși că au În față un terorist. Se vede că bem bere și dansăm, iar eu sînt de-a dreptul ridicol (treningul e murdar de noroi, miros ciudat, deși m-am spălat, și oricum nu se aștepta nimeni să apar, cu atît mai puțin să mă pun pe băut ca un apucat, nu acum, nu așa - ce surpriză! ha-ha! -, cu acest prilej, se descoperă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un chip osos, nu atît bătrîn, cît Îmbătrînit. CÎnd se Întoarce să golească lichidul Într-un fel de oală smălțuită În formă de rinichi, văd prin părul slinos și rar că are boneta lipită de ceafă cu un plasture oribil, murdar. Un zbieret mi se zbate În gîtul inert, În timp ce ea dă să-și aplece spre mine chipul supt, osos. O coincidență aproape neverosimilă mi-l scoate pe Cristian În cale cînd ies de pe strada spitalului, Întrebîndu-mă cu ce aș putea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
5 kilometri pe care urmează să-i facem Într-o oră, sub cerul Închis. Nu ne grăbim, că n-avem de ce, avem ce ne povesti. Pe un dîmb nu departe, În cîmp, stă așezat un om, cu hainele În dezordine, murdar, cu o barbă albă enormă, privind cerul ca o lespede, cu gura, bănuiesc, deschisă. Deduc că o are deschisă, pentru că emite un sunet clar, puternic, o singură notă, fără inflexiuni, fără variații, un sunet ca de trompetă, Învăluit În aburi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rîzÎnd. E pur și simplu Îngrozită, e... n-are cuvinte să spună cum e. E foarte supărată. Păi de ce? De ce e Îngrozită, de ce n-are cuvinte, de ce e foarte supărată? Uită-te la tine În ce hal ești! Ars și murdar și abia stai În picioare... ah și of și uf... Și așa mai departe. De unde rezultă că nu are o cunoaștere adecvată a vieții de soldat. De unde rezultă că nici măcar nu are urechi să asculte un pic ce-i spun
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
figuri Încrîncenate sau În plină suferință, un șir de scutieri ai miliției Înghesuind un grup, oameni ale căror chipuri abia se ghicesc, pentru că sînt făcute terci, apoi poze cu mineri care umblă printre civili Înspăimîntați ținîndu-se de gît, Îmbrăcați mizerabil, murdari, fluturînd pe deasupra capetelor răngi sau cozi de lemn, dar foarte veseli... un astfel de grup vorbind deasupra unei grămezi care a fost pînă nu de mult o persoană, un om, un braț i-a fost detașat de trup. Unul dintre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de lemn, dar foarte veseli... un astfel de grup vorbind deasupra unei grămezi care a fost pînă nu de mult o persoană, un om, un braț i-a fost detașat de trup. Unul dintre mineri mă privește direct, are fața murdară, Îi lipsesc cîțiva dinți... Privește ticălos spre cameră cu gura deschisă, de parcă i s-ar fi adresat fotografului În clipa cînd acesta a făcut fotografia. Toate celelalte fotografii sînt secvențiale, fac parte dintr-o serie. Dar asta, cea mai atroce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
s-a mai nimerit, fără talente speciale, doar pe bază de noroc. Dar de unde atîta noroc pe noi? Nu știu... poate pentru că sîntem niște campioni Înnăscuți. Tot episodul s-a Încheiat cu Cristian stînd pe marginea patului și numărînd bancnote murdare și mototolite, pe care le culegea dintr-o grămadă aflată alături de el, citînd dintr-o reclamă comunistă la CEC ( Încet, mai mult pentru sine): „Ban economisit, somn liniștit“. Duminică, sfîrșit de iulie. S-a Încins o bătălie nemaivăzută cu lubeniță
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Belzebut, Ion Iliescu (pe asta a produs-o Cristian). Ultima lună. Din nou În gardă, dar local, În baterie, făcînd pereche cu Patrana și cu caietul de engleză (care și-a pierdut menirea și a ajuns un fel de martor murdar și ilizibil al micilor evenimente). Ieșeam noaptea, În post, tîrÎnd după noi niște pături pe care le aruncam peste iarba Înaltă, parfumată, micuțul Începea să sforăie Înainte să apuce să se Întindă. Ne-am bronzat la stele, care nu pot
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe cărți poștale ilustrate, iar mica cisternă elegantă (aflată încă în uz) a uzinei de gaz din apropiere, cu coroana ei de oțel traforat, era o piesă de epocă, prețuită de arheologii industriei. Dar, în realitate, apa stătută, maronie, era murdară și dezolantă: orice încercare de a o reîntineri în scopuri de turistice. Canalul își menținea doliul pentru trecutul său glorios, exprimând mai curând caracterul posomorât, puritan, al istoriei locale, decât dorința de a renaște și a-și recăpăta farmecul. Terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aspect de castel) și noul edificiu al controversatei Școli de Politehnică, dincolo de islazul comunal. În continuare, Tom inspecta camera de baie. În locuința lui mobilată din Londra (în apropiere de Kings Cross), baia era un fel de cameră de penitență, murdară și, probabil, cu neputință de curățat, folosită de numeroșii locatari masculini. Baia lui Greg și Ju era un lăcaș de lux și de plăcere (Judy avea mania băilor), cu o cadă de dimensiuni uriașe îngropată în podeaua acoperită cu dale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tip posomorât, mândru și solitar. Îi mergea vestea că e arogant și dur. Față de Tom nu fusese niciodată dur, pe de altă parte, însă, nici nu-i acordase vreodată prea multă atenție. Când Scarlett-Taylor se mutase în casa ieftină și murdară unde locuia Tom, acesta din urmă fusese cuprins de panică și de iritare. Curând însă, părerile lui despre irlandez începură să se schimbe. Prima și cea mai spectaculoasă schimbare a avut loc într-o seară de beție, în decembrie. Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
netedă, era brăzdată de șanțuri adânci, orizontale, între care se strângeau bulbuci de carne moale. Peri țepoși îi ieșeau din nări și din urechi. Niște bretele cenușii, vizibile pe sub haina lăbărțată, îi susțineau pantalonii pe la jumătatea pântecelui. Totdeauna păruse cam murdar, acum, însă, părea soios de-a binelea. Umplea cămăruța cu prezența lui de urs și cu mirosul lui. Se uită mohorât la George. Acesta din urmă nu căuta să-și ascundă emoția. Dimpotrivă, încerca o vagă plăcere agresivă în a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de cocoșat. Îi văzu pielea feței, îngroșată, cu pori mari, nasul puternic de pasăre de pradă și buza cărnoasă, umedă, care-i cădea peste bărbie. Simți impulsul de a întinde mâna și a atinge, nu genunchiul lui, ci materialul lustruit, murdar, al pantalonului. — Doamnă McCaffrey... — Aș dori să-mi spui Alex. Ne cunoaștem doar de atâta vreme. — Într-adevăr. Aș dori să-ți cer ceva. — Da? Ochii lui Alex îl fixau de parc-ar fi vrut să-l preseze cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i blestemul nostru. Piatra de moară. Cum părintele Bernard nu găsi nimic de răspuns, filozoful continuă: — Ideea dumitale cu privire la iubirea față de lucrurile pure e o înșelătorie și mă întreb dacă să afirm că-l iubești pe Hristos în niște porci murdari ca mine și ca dumneata are vreo logică. Sentimentalism curat. Trucaj cu oglinzi, ca și dovada ontologică. Dumneata îți imaginezi o iubire pură care emană dintr-o sursă pură, ca răspuns la iubirea dumitale imperfectă, ca răspuns la frenetica dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a simțit că-i vorba de ceva benign - o apariție absolut benefică. Dar el e făcut să vadă numai lucruri bune. — Chiar lucrurile care nu se află acolo? Îmi închipui că pe domnul Eastcote nu-l categorisiți în rândul porcilor murdari? Întâmplătoarea caracterizare îl sâcâia pe părintele Bernard. — Nu, răspunse Rozanov, cu un laconism descurajator. Vai de mine, dar ce dracu au făcut cu „Inelul“? Preotul și filozoful se uitară la megaliții care erau dispuși într-un cerc spart, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
alcătuită însăși liniștea nopții. Auzise, în zori, porumbeii uguind „Rozanov, Rozanov“. George căzuse acum într-un fel de abrutizare, o nepăsare excesivă, atribute necesare actualului său mod de viață. Camera de zi de la parter, unde dormea pe o canapea, era murdară și mirosea ca vizuina unui animal. Când se culca, nu se mai dezbrăca, își scotea numai pantofii. Se bărbierea din când în când, nu prea des, doar atât cât să nu-i apară pe față o umbră albăstruie-întunecată. Se trezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și apoi ridicându-se din nou, pentru că i se păruse prea jos. Se apropie de garderobul înalt și îngust și se văzu în elipsa argintie, înaltă și îngustă, a oglinzii. Își spuse: „Ăsta-i omul pe care-l urmăream“. (Arăta murdar și nefericit.) — Sunt ocupat, îi spuse John Robert. — Scrieți cartea cea mare? — Nu. — Îmi aduc aminte că ne vorbeați pe vremuri despre unele gânduri care pot fi văzute, ca balena lui Melville, departe, în profunzime. Ce mai e acum prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
afară, pleacă! George purta un fulgarin negru, ca și alter ego-ul său. Gulerul fulgarinului era încă ridicat, așa cum fusese când intrase înăuntru din ploaia ușoară de afară. Părul nepieptănat îi atârna în lațe, gulerul neglijent deschis al cămășii și vesta murdară se vedeau pe sub fulgarin. Stătea nemișcat, cu mâinile în buzunare, și se uita cu ochi arzători la filozoful care se ridicase, cu spinarea curbată și ochii ieșiți din cap, ca o pasăre uriașă, cu pliscul crud, hulpav. Părintele Bernard era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Se grăbise să-i povestească despre descoperirea ei femeii care părea să cunoască atât de bine casa. Femeia îi răspunsese: „A, asta-i camera de zi de la parter, nu ții minte?“ și deschisese o ușă, arătându-i o altă cameră murdară, dezordonată, de care Alex își amintea că fusese cămăruța jupânesei. Alex se gândise cu ușurare „Da, asta e!“. Apoi, privind din nou, își dăduse seama că încăperea nu era cea pe care o cunoștea ea. George își scoase fulgarinul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Brian și Gabriel se întoarseră la măsuța de metal - cu tăblia pătată de urmele circulare, cafenii, ale ceștilor - la care băuseră până atunci ceai din pahare de plastic. Lumina alburie a ninsorii revela până în cele mai sordide detalii pereții verzui, murdari, răpciugoși ai culoarului de promenadă și alama rece, umedă a leului care vomita apa de Ennistone într-un fel de lighean. Zet, instalat pe un scaun, îi însoțise de astă-dată. Câinii erau admiși doar pe promenadă, cu condiția de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
două văiugi create prin eroziunea apelor. Pe fruntea la marginea căreia părul creț, cărunt, nu începuse să se rărească, pielea se aduna, roză și moale, ca niște cârnăciori plați, între, zbârciturile adânci. O umbră de barbă țepoasă, de un cenușiu murdar, îi întuneca bărbia și gâtul scofâlcit, ca de reptilă. Singură, bărbia părea ceva mai puțin voluntară, mai puțin formidabil de poruncitoare. George își dădu seama, cu un ușor șoc, de explicația acestui fapt. John Robert își scosese dantura falsă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
umbrela, făcând-o să zboare pe pajiște. Tom scăpă florile din mână și începu să alerge după umbrelă, pe urmă nu mai reuși să găsească florile, care se aflau exact sub tălpile pantofilor lui. Deodată, o lumină sclipi în întunericul murdar. Stătu locului și urmări cum alte lumini pâlpâitoare se iveau la diferite ferestre ale casei; fetele nu trăseseră încă storurile. Siluetele se mișcau, purtând lumânări. Așteptă o bucată de timp, urmărind cum se reliefau pe rând dreptunghiurile palide ale ferestrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai dandana! Orice ar fi făcut, să-i ia dracu! Tom are nevoie de o chelfăneală zdravănă, iar George ar trebui băgat la răcoare, numai belele, și toate or să se spargă în capul nostru. Uită-te la fițuica asta murdară și la împuțita lor rubrică de cancanuri. Îi întinse lui Gabriel ziarul peste masă. McCAFFREY SE ÎNTRECE CU GLUMA Sâmbătă seara au avut loc niște evenimente extraordinare la așa numitul Papuc, luxoasa reședință de vară din Victoria Park, care de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]