4,695 matches
-
e sete, traduse Rada. Să-i dăm de băut... N-avem noi aicea ce vrea el să bea, rânji polițistul. Bețivul uitase deja ce dorește, își lăsă din nou fruntea să se sprijine de braț, închise ochii și reîncepu să murmure, sugerând astfel că nu poartă pică nimănui. Mirosul înțepător de urină arăta că nu fusese singura întrebare ce nu i se pusese la vreme. Când telefonul sună asurzitor, nu tresări, semn că nimic nu mai putea să-l atingă. Rada
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că înainte ar fi existat una, căci, dat fiind că în spatele lor erau celulele, numele nu aveau nicio importanță. — Vreți să rămân cu dumneavoastră ? întrebă polițistul, trebăluind la legătura cu chei. Rada se uită printre gratii. Bătrânul ședea ghemuit și murmura, e bețivul de adineaori, vru să spună, dar nu putea fi adevărat. Când îi văzu, bătrânul se ridică, așteptând cuviincios. Femeia nu simți niciun fel de teamă. — Nu trebuie, spuse. Sunt aici, dacă mă chemați, vă aud, adăugă totuși polițistul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trupul care i se răsturnase. — Dacă te iei după ele, spuse Tili, liniile sunt drepte. Dacă se iau ele după tine, liniile sunt piezișe. Și tu ai făcut la fel, fără să-ți dai seama. Copiilor o să le placă. — Oblicel... murmură Maestrul, punând păpușa deoparte. Ia să vedem acum ! Camera avea ferestre mari și geamuri strălucind de curățenie. La fel tavanul, cu un luminator, tot din sticlă transparentă. Tili făcea asta cam o oră pe zi, când soarele era la amiază
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
luminate, dar îndărătul lor nu se zărea nimic. Bătrânul mai încercă, printr-o mișcare bruscă, să se întoarcă, ieșind dintre ei, și să traverseze spre poarta casei lui. Maca îi tăie calea cu motocicleta. — O să vă dau pe mâna Poliției, murmură bătrânul. Hoților... V-am luat numărul de la motocicletă... Se întoarse și ridică pumnul spre ei. — Hoților ! strigă. Dar numaidecât gemu : Dacă mă lăsați în pace, n-o să spun nimic... — ăia la care spuneai mata nu mai sunt, șuieră Maca. Și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
intraseră în casă. Îi veniră în memorie versuri din Eneida lui Virgil, pe care le învățase pe dinafară la școală: G. Călinescu Ac, veluti in pratis, ubi apes aestate serena Floribus insidunt variis, el candida circum Lilia funduntur, strepit omnis murmure campus.1 Câteva tălăngi și țipete de copii anunțau capre în mers. Când se sculă constată că niște muscoi violacei dădeau târcoale grindei unse, de care atârnase cândva o slănină. Ioanide își modifică profund ideea despre idilicul rural. Gazda și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu aș fi putut niciodată avea curajul să vă urmăresc până la capăt disertația economică, căci, ca să vă vorbesc în termeni foarte direcți, ea nu este deloc distractivă. Cui îi spuneți acest lucru? La asta mă gândeam când m-ați auzit murmurând: Bani blestemați! Gemeam din cauză că compatrioții mei nu au curajul să studieze ceea ce este atât de important să știe. Și totuși, consecințele sunt îngrozitoare. Consecințele! Nu v-am semnalat decât una. Aș fi putut să vă arăt altele și mai funeste
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Bucuria se însoțește cu supărarea și constituie un lanț nesfârșit al vieții; ne mișcăm necontentit între bucurie și durere; orice element al realității participă la suferința și bucuria omului. Bucuria și tristețea își pot uni apele spre a curge împreună, murmurând, fără de țel, un cântec nou. Raporturile din viață între bucurie și suferință, ale succesiunii lor explică de ce marile bu-curii sunt, de fapt, dureri transfigurate. "Bucuriile sunt rare și presupun multă suferință pentru a fi dobândite; bucuria este rezultatul ritmului interior
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
cel mai magnific decor al gândirii și lectura pe care o face ― cu glasul nesigur, grăbit, pentru că are acea rușine juvenilă în fața produsului propriu ― este un gest de pietate, este o scurtă rugăciune culturală pe care unul dintre noi o murmură și ceilalți o ascultă în tăcere. Care a fost brânciul ontologic pe care i l-a dat Aristotel lui Heidegger? Răspunsul e neașteptat de simplu și greu de sesizat în amploarea consecințelor sale: ideea că sensul originar al ființei nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ultima clipă mă răzgândesc ― cum se pot scrie niște pagini atât de elaborate și sensibile în avion? ― și mă retrag la locul meu, înfrînt, copleșit, îndreptîndu-mi iarăși trunchiul și coborând în mine pentru a rumega mai bine ceea ce am aflat. Murmur încă o dată "în avion..., hm" și mă zidesc într-o meditație admirativă. Între timp Majestatea Sa Regele s-a ridicat. "E 19 decembrie și, de pe 8 noiembrie, cred că este a cincea oară că sânt sărbătorit pentru aniversarea mea. Mi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
imaginar să-l urmeze. Nu îl urmează nimeni, fapt care însă nu pare să-l deranjeze. Zbiară la rampă fericit, vreme de vreo trei minute, după care se întoarce către mijlocul scenei unde ședința de semnături continuă, se înclină și murmură, legănat-ardelenește: Sper că nu voi fi supărat pe nimeni." La rândul meu, cer Majestăților Lor permisiunea să mă retrag. Este 6 seara, trebuie să ajung la Timișoara unde mă așteaptă prietenii la care am tras, familia doctorului psihiatru Tiberiu Mircea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
zile mă străduiesc să-l fac să ia o îmbucătură din Sein und Zeit. Andrei o cântărește din ochi mefient, mă ascultă o clipă pledând virtuțile gastronomice ale acestui biftec filozofic și, dincolo de un "mda..." politicos și căznit, îl aud murmurând în sinea lui: "Nici cu Heidegger nu am ce face!" Reiterăm periodic proiectul unui seminar despre Ființă și timp cu care îl tot ameninț de câțiva ani, dar știu (și de aceea nici nu-l pot începe) că lucrul nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
hârtie, cu aer festiv, pe care scria "Joyeuses Retrouvailles de la part de tout l'équipage" și care conținea două sticle de șampanie Lanson, a trebuit să accept propria mea impostură, să-l privesc cu ochi umbriți ele emoție și să murmur un "merci" care, pe lângă recunoștință, trebuia să exprime tulburarea la gândul că o mână de oameni necunoscuți se bucură cu atâta grație de supradoza mea de fericire. Până la aterizare am rămas prizonierul acestui rol ce-mi fusese conferit și când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
voința hotărâtă de a face să se esecute programa lor din punt în punt, mai cu samă după ce s-au înaintat până a decide să trămită, o escadră combinată, ca pentru a uni amenințarea cu injuncțiunea, vor suferi fără să murmure noua nereușită ce le impune răspunsul îndrăzneț al Sublimei Porți. Dar, presupunând chiar că aceste puteri nu vor găsi în opunerea celorlalte cabinete obstacole îndestulătoare de a le opri și că vor împinge până la capăt ingerința lor, Poarta, ce și-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Firește că nu, Kovac, altfel ar trebui să mori pe loc. (Dl. Kovacic face semn cu mâna la cap, că nu ar fi chiar sănătoasă) Un ținut mizează pe un fel de trai și se supune. Mult prea mult aer, murmură el, ținutul. Trebuie să ne limităm, să renunțăm, să ne micșorăm mai înainte să fie mai ușor pe lume. Să știți că urăsc copiii și locurile de muncă. Teoria unui ținut este o reflectare aerată a noțiunii de muncă, căreia
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Adevărul despre tapetul cu soare apune din toate camerele confortabile ale acestei Lumi, în timp ce eu Pielea mea larg vălurită aș trage-o peste ceafă și Numele în cel mai înalt grad fatal al unei Amante pline de curbe l-aș murmura în eter, și lângă care acele porțiuni corespunzătoare ale corpului mi le-aș putea imagina, pe care eu, cu zeama mea țâșnindă bineînțeles că ca să fiu singur cu ea, exact asta aș vrea. (VEHICULUL costumat ca și EL a făcut
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Dacă îți ordon ca să îți placă de o femeie o zi ca să pot o zi întreagă să nu trebuiască să te văd, atunci îmi aduci seara cadavrul acesteia. EL: Și d-voastră îmi mângâiați mâna cu experiență de ucigaș și murmurați: asta a fost ceva. Și ca să îmi fiți pe plac, mă puneți din nou în lanț, pentru că aveți chef să călătoriți, până când eu pe o rază de un metru adâncime am înfulecat tot. EA: Ar fi o plăcere să pot
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Acum am chef să te surprind. Trag concluzii care de fapt îți aparțin ție. Priviți asta ca pe un gest prietenesc. Omul e mereu în spatele unor lucruri. A cui ești tu, se întreabă afară la țară vitele, și atunci se murmură numele aceluia, căruia îi aparțin, sexului din care fac parte. Mijloacele nutritive sunt de fapt mijlociri corporale, și corpul crește la câmpie și în pajiști și în private. Știi ceva? Am putea să ne căutăm criteriile corporale. Am putea lăsa
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
grădină stă mama cu mine în peștera burții și scutură amenințătoare o pereche de dressuri albastru deschis. Horcăitorul meu tată moare într-un strat de legume, unde culegea morcovei pentru urmașul lui încă nenăscut. Trebuie să fie o pornire sănătoasă, murmură el și asudă. EL: Tatăl meu are junghiuri și este în fapt cu adevărat foarte stressat. Ar fi vrut așa de bucuros să-și facă blocul în zona verde care seismologic poate fi percepută la pașii mamei mele. Și economicoasele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pârjolit. Pierdut în gânduri, labele supremației Sale statale se adâncesc în cele din urmă în găină, care îi amintește de nașterea fiului său. Toate culturile naționale de putregai au asistat la desfășurarea nașterii. În sfârșit pipăie mica inimă țapănă, și murmură: Dumnezeule, acum l-am găsit pe Dumnezeu. EA (râde): Destul, unde-i acest material după exteriorul vorbirii? EL: Nu-i niciodată destul. Abia o inundație arată odată la o mie de ani, ce este pur și simplu putred. Inima de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să nu se anunțe totul. Presimt peisajul, aud porcii înecați în foame, aud vocile solide, care se dedau la o serbare populară: și mă văd pe mine cu o grămadă de nevoi, silit să fac o figură în peisaj, care murmură: Conducătorul nu l-a înțeles corect pe Dumnezeu, pentru că în acel timp Dumnezeu mesteca sâmburi de struguri și vorbea neclar, și în plus din cauza sâmburile era deja beat. E vorba mai ales de concluzii, care nu cer altceva decât mișcare
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
credeți un stomac care nu-i (cântăreața își acoperă fața profund dată peste cap) PIANISTA (râde tare): dar noi lingem aerul tragem dinții îi desfacem înghițim dinții și mușcăm din nou înotăm în cursul secat al pârâului un bot eroic murmură timpii intermediari cu totul pentru că TOTUL trebuie să fie publicat de artă o organizare a TOTULUI DOI TREI Acum devine artă Acum devine o enervare îngroșată O supă bine apărată. COMPOZITORUL (aruncă jos tava cu gustări reci): Solul e mâncat
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
început să cânte, cu glas puternic și cald, cum numai ei știa să cânte: Deșteaptă-te române, din somnul cel de moarte... Din nou au amuțit toți. Melodia sporea însutit vraja versurilor. Și, fără să știe, fiecare a început să murmure după glasul lui Anton Pann: .Viața-n libertate ori moarte! strigă toți... Încă o dată! a dirijat cântărețul. Așa!... Mai cu inimă! Peste o jumătate de ceas, toți oaspeții din casa Mureșanilor cântau «Răsunet». Vecinii au ieșit ia ferestre. Trecătorii s-
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
în cale o râpă alunecoasă, cu mărăciniș aspru și cumplit de țepos. Aici au intrat în bătaia puștilor automate. Un foc ucigător, o perdea nesfârșită și neîntreruptă de gloanțe secerau ostașii. Nimeni nu șovăia. Nimeni nu se speria. Nimeni nu murmura. În frunte se afla maiorul Șonțu, cu sabia în mână. Gloanțele țiuiau în juru-i, dar nu-l atingeau. Toți îl urmăreau cu privirile, cu pasul, cu gândul, cu inima. Mai mult de jumătate din oamenii batalionului au căzut morți sau
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
ianuarie 1842. Locțiitor de mitropolit rămăsese Vlădica Filaret Beldiman. Și auzind el clopotele de la Tălpălari bătând jalnic, își întrebă oamenii pentru cine sunt trase. Pentru Lumânărică - îi răspunse Arhidiaconul. Primind vestea, Vlădica și-a făcut și Sfinția Sa semnul crucii, a murmurat o rugăciune, după care a dispus să se tragă clopotul cel mare d e la Mitropolie, că „un om sfânt a părăsit această lume”! Și după cum era obiceiul, cum clopotul Mitropoliei suna într-una, și clopotele tuturor celorlalte biserici din
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
departe se auzi un glas gros, răgușit de tutun și băutură: „Hai bă Crăcană, vino cu calul, ce dracu’ faci mă, că a trecut de miezul nopții”. Era Pascu șeful gunoierilor care-l striga și pe el la treabă. Mai murmură odată ca pentru cineva pitit în întuneric: „Trebuia, înțelegi,... trebuia”. Lăscărică, înalt și cu părul veșnic zburlit, dădea din mâinile lungi descărnate spunând ceva cu mare aprindere, dar pentru el glasul lui Lăscărică se pierdea în zgomotul pe care-l
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]