4,723 matches
-
închis în haina sa de iubire... Ar trebui să trăim resemnați și fără spaima morții până la tăcerile universului sufocându-te în chinuri prin strigătul unei trăiri ireparabile când carnea mi se deschide spre limitele sensului unde liniștea mi-e muzica mută a zilelor în care n-ai să poți să mă chinui. Ar trebui să uităm acest vis lung al apropierii cuvintelor noastre ce ne supune odată pentru totdeauna unui strigăt ce-a născut o lume nouă consumându-mi haosul meu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
plimbă prin sânge cu privirea-i aprinsă spre scurgerea orelor... M-am apropiat cu sfială de cugetul tău unde locuia un ocean întunecat al omenirii. Doamne, atâta suferință, încât sângele acestei lumi îmi clădise o stană de marmură rece și mută. O zbatere din mine asemeni unui vis frumos cu o singură condamnare. Eu sunt nebună și vreau să domin, peste strigătele noastre ce strivite fiind, rămân înspăimântatăă Iubitul meu mai frumos și orbitor ca cerul, sufletul tău e un imens
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
niciodată. Vorbeam cu ele, iar din adâncurile lor mai supraviețuiau întrebările despre cine a fost el în nălucirea trecutului, el ce mi-a lăsat penumbra să sărute prăbușirea adâncurilor, el ce m-a lăsat să caut zădărnicia iubirilor în durerile mute ale stelelor. Ca un dezastru s au perindat toate prin cuvintele ce mă adormeau în pătulul înzăpezit al visului, iar timpul albit de această iarnă m-a pedepsit pentru iubirea ce a încălzit negura tăcerilor din ultima înfrângere a sufletului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
n trăiri mi te visează. 18-09-2007, 1300h TEMPLU DE CUVINTE E toamnă-n suflet și-n vise mă apasă O despărțire-n timp, cu zările pierdute Erai o veșnicie de sărutări prin oaze, Când din iubiri terestre priveai la ore mute. Cum se ducea prin patul de ceruri suferind Că mi-am pierdut iubirea din morminte Și cerul meu de stele dansa pe-un veșnic vânt Din doruri sfâșiate priveam la taina ce te vinde. Dar CANDELA TĂCERII, veghea spre asfințit
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de dureri Și duhuri părăsite și haine, Destinul m-a lovit în dimineți Cu brațele înflorite a zăpadă, Umbra bătrână a albului meu nud, Ca pe-un veșmân stelar să te revadă. Ai devenit o taină efemeră, Blestem al vrăjii mut și clandestin Și lumea ta e iarăși o boemă În care-s o stingheră răsfirată-n mit, Ai vrea să treacă timpul acesta întrerupt, În care pleoapele le-nchizi pentru esență, E visul în delir cuprins de patimi Troiene înmiresmate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
La capătul așteptărilor cineva m-a învins. Era DEMONUL îmbrăcat în chip pământean. Aș fi vrut să mai trăiesc într-un vis, să las moștenire un oraș ideal. La capătul timpului dureri nevăzute Se făceau că-mi ascunde-n haosul mut Oameni de carne îmbrăcați în veșminte Traversând în grabă o stradă în vid. Și uite-așa eu nu mai sunt, Am plecat în altă veșnicie Și am rămas la sfatul cel sfânt Blestemând peste veacuri o nefastă urgie, Și uite
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
fusese la un soi de petrecere. Aproape că am plâns de ușurare când am descoperit în rucsac o sticlă de vin alb. —Mersi, Anna. Îți plătesc mâine. Și am plecat. Anna arăta tot uluită și înfricoșată. A dat din cap mută. —OK, a reușit să îngaime. Am verificat-o pe Kate. Continua să doarmă liniștită. Aproape că mă așteptasem s-o găsesc stând ridicată în pătuț, cu brațele încrucișate, vrând să știe unde era tatăl pe care i-l promisesem. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
facem analiza literară a greierului și a furnicii. Citez: Mie mi-a plăcut mai mult și mai mult În această poezie atunci cînd greierul cîntă. Nu mi-a plăcut niciodată furnica. Are-n ea ceva vicios, acid formic, marxism, e mută, neagră, muncește, deși La Fontaine Îi pune-n gură o replică Înțeleaptă. În lumea insectelor se știe Însă că furnica-i incapabilă de a da vreo replică, chiar și Înțeleaptă. Ea strînge paie. Dintr-a cincea pînă-ntr-a șaptea am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mult dacă e sprijinită de o partitură aleasă cu grijă. Dobîndește un plus de forță, dramatism, dinamică, accent, ritm, culoare. Ca să nu mai vorbesc de faptul că o anumită coloană sonoră poate da imaginii valențe imposibil de obținut În filmul mut (proza mută) și, mai ales, Îi poate muta În cu totul altă parte sensul explicit, trimițînd vizualul În zone nebănuite, forțînd multiple semnificații. La Leipzig l-am văzut pe Bach. Aproape toți preclasicii, gregorienii, apoi Beethoven, Schubert, Debussy, Csar Franck
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
e sprijinită de o partitură aleasă cu grijă. Dobîndește un plus de forță, dramatism, dinamică, accent, ritm, culoare. Ca să nu mai vorbesc de faptul că o anumită coloană sonoră poate da imaginii valențe imposibil de obținut În filmul mut (proza mută) și, mai ales, Îi poate muta În cu totul altă parte sensul explicit, trimițînd vizualul În zone nebănuite, forțînd multiple semnificații. La Leipzig l-am văzut pe Bach. Aproape toți preclasicii, gregorienii, apoi Beethoven, Schubert, Debussy, Csar Franck, rușii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zdruncină atîtea gînduri, mă rod pînă la oasele tot mai subțiri pe care mi le văd uneori noaptea luminînd slab În Întunericul de sub rafturile cu cărți În vreme ce cîinii de pe bulevard latră, muzica greco-țigănească urlă cu roți dințate și ferestrele sînt mute, oamenii par să nu fie niciodată fericiți, oamenii par să moară Întruna (extrase dintr-o scrisoare trimisă patronului meu, În care ceream o mărire de salariu. Nu mi-a acordat-o, dar i-a plăcut scrisoarea. Mi-a și zîmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
va mai reuși să o parcurgă. Nu vom mai vedea nici un sistem, nici o constelație, nici un quasar, nici o cale lactee. Nu vom mai vedea nimic. Pe sus. Nici o galaxie. Fără urmă de stea, nici măcar căzătoare, cerul va fi cu desăvîrșire tăcut, mut, negru. Mort. Adio, muzica sferelor. Astfel Încît simt nevoia imperioasă să scriu despre comete, acum cînd Încă le mai pot zări și cînd Încă mai sînt alcătuit din praf de stele, asta o spun alți oameni de știință, we are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de tot la stînga te obligă să caști gîndindu-te cu resemnare la Încă un mare regizor Înghițit de fabrica de absolut a Hollywoodului, un absolut ce n-are nimic de-a face cu fabrica lui Capek, fiind el un absolut mut, așadar, dacă adormi pe fotoliu cu gura ușor căscată din motivele expuse, pierzi un film foarte bun, poate ultimul, al lui Sidney Lumet. Sintetizez, ca la o involuntară dar irepresibilă revistă a presei: actori destul de modești (Christine Lahti Annie Pope
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În alte roluri deosebit de proaste tot e mai bine decît dacă l-ar fi ales pe frate-său cel din Kung-fu-ul În serie care i-ar fi făcut cîteva pase magnetice chinezești și și-ar fi văzut de drum lăsînd-o mută, Keith se comportă Însă clasic și o lasă Însărcinată ca pe vremea lui Napoleon. În final, Savage nu numai că se-ntoarce la Maria și-i face lucrul acela mult așteptat, dar se mai și extaziază În fața copilului care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
limbi dovâdește că le știe, dară noi nu. Că de n-ar fi jupânița să ne lumineze, mare greșală și Întunecare ar fi În lume și-n veacul acesta, și viața oamenilor prea puțin s’ar despărți de dobitocul cel mut. Că face jupânița cea năprasnică nește În adeveriu giocuri cu cuvintele ca cu bărbații de-a giur Împregiuriul. Înfuriată pe Buduca c-a apucat el o poiată „cu fruntea Înaltă și frumoasă” s-o beștelească pă prin gazetă, Îi zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
odată, la un elan ceva mai puternic, se prăbușește cu zgomot drept În față, În nas, pe parchet. Și-i la fel de greu să simți amenințarea tăcută și continuă cînd privești ce interpretează Vincent la un provincial concurs de actorie: rolul mut al lui Carry Grant din La nord, prin nord-vest, În scena unde-i atacat de-un avion. Aceeași scenă care va fi reluată puțin mai tîrziu În realitatea filmului adevărat, Vincent fiind acum urmărit de aparatul rămas fără comenzi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-n Balcani e pace. Să te pomenești, fără clopoțel ori lumini de avertizare și indiferent că din motive total diferite, așezat În aceeași băncuță de opinie sufocată de indignare alături de personaje ivite din lumea celor ce nu cuvîntă, din filmul mut, tragedia etruscă, ori vreun documentar cu Închisorile-n care-ar trebui să stea, situîndu-se ele, personajele politice pe care le disprețuiești pînă la capătul liniei, definitiv În afara sistemului solar, ce umilință! Ce jalnic. Pentru că, uite, acum e sîmbătă sau duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Bisset și moare simultan otrăvită și Împușcată din greșeală de-un alt asasin, plătit să-l Împuște pe Hamlet care-l Împușcă pe unchi-su. Ophelia e Însărcinată. Nu se-nțelege cu cine, În schimb Yorick apare problematic. Fantoma e mută și pare să fie vampir (actor cunoscut pentru astfel de roluri). Se ridică la sfîrșitul spectacolului În aer și vedem că e fantomă pentru că e desculță. Hamlet expiră lovit de-un glonț chiar Înainte să i se vindece ochiul. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aștepți mai puțin limba de lemn. Ce m-a intrigat În Persona a fost de ce nu se explică limpede, prin imagine, dacă Bibi și Liv sînt lesbiene. Tăcerea lui Ullman seamănă cu aceea a lui Gluck, din Gluck, sau miracolul mut, a lui Jack Matthews, Însă e mai puțin convingătoare. Spre deosebire de actrița suedeză, Dumitru Popescu (fost) Dumnezeu vorbește de mai multe săptămîni prin reviste Încercînd să lămurească lumea „că a slujit utopia și a avut revelații”, nu știe de ce Îl somează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
blestem, În engl., inspirată siglă) au fost preluate mai ales din mass-media. Presa scrisă, etalon, asta-i din sistemul metric. De-acolo și concluzionez. Și Î din a. Barbarismele reintră În circuit odată cu apariția pe pistă a vocabulelor din saxona mută. Primele Încearcă rahitic să se cupleze cu ultimele, care-s Însă de Formula Unu, să ne imaginăm că ne-am Îndrăgostit lulea de Gabi Szabo și-ncercăm să ne consumăm căsătoria În timp ce ea aleargă 5000 de metri deodată, iar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dovezile se găsesc În anatomia și fiziologia omului. Biomecanica este stupefiantă, desăvîrșită, pînă la ultimul atom, studiind planșe sau cadavre te iluminezi, iar la vivisecții vezi că totul funcționează ceas și pricepi de ce viața este o minune ce te lasă mut. Astfel Încît exceptînd faptul deloc Întîmplător că ești imbecil, nu se poate să nu admiți existența lui Dumnezeu sau, dacă nu vrei să-i spui așa, Îi poți zice Designer, ca alții. Imposibil de presupus că un asemenea geniu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se strică. Dar primul În domeniu rămîne filmul coreean The Isle, unde un coreean se hotărăște să se sinucidă Înghițind un cîrlig de undiță după care trage de sfoară, cu tot cu esofag. Puțin mai tîrziu, același procedeu Îl utilizează iubita lui mută, care alege Însă alt loc pentru cîrlig. Pe cel mai intim. Blake: „Plăcerea este hrana intelectului”. Nu trebuie să Închiriezi Patimile lui Hristos, unde țîșnesc atîtea hematii, Încît te deconectezi de la ecran și nu te mai hrănești. Așa că violența e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de Tine. Te caut în bogății și-n dorințe, sorbind cupa vieții cu foc și cu dor. Și mă regăsesc flămânda și-n zdrențe, tânjind la casa Tatălui iubitor. Te caut în mine cu-nfrigurare, cu mâini tremurate și buze mute Și mă regăsesc ca tâlhar țintuit, plin de nădejde pe cruce, pe-un munte.
Te caut by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83278_a_84603]
-
Literatura e doar o cale. Se putea transmuta totul și pe foaie ? Se putea, dar nu simțeam nevoia - și-apoi, vorba lui Bacovia, „voi scrie un vers când voi fi liniștit“. Se scrie când ești „liniștit“, când stai singur și mut între patru pereți până uiți de tine sau până te multiplici, singur și mut, absent și prezent între patru pereți, cu prețiosul abur fără de care nimic nu e posibil în literatură și care e Aburul Nostalgiei. Și-apoi, în minte
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
dar nu simțeam nevoia - și-apoi, vorba lui Bacovia, „voi scrie un vers când voi fi liniștit“. Se scrie când ești „liniștit“, când stai singur și mut între patru pereți până uiți de tine sau până te multiplici, singur și mut, absent și prezent între patru pereți, cu prețiosul abur fără de care nimic nu e posibil în literatură și care e Aburul Nostalgiei. Și-apoi, în minte, ca între patru pereți (de aer), chiar și când stai pe o bancă și
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]