5,149 matches
-
rândurile italienilor obișnuiți erau puține voci care să susțină antisemitismul. Mussolini s-a opus eforturilor germane de anexare a Austriei după asasinarea președintelui austriac profascist Engelbert Dollfuss în 1934 și a promis chiar ajutor militar Austriei în cazul unei intervenții naziste. După ce Italia a fost izolată pe scena politică internațională în 1936, guvernul fascist nu a avut alternative și a fost obligat să coopereze cu autoritățile naziste. Cele două state au format în noiembrie 1936 o alianță cunoscută ca Axa Roma-Berlin
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Dollfuss în 1934 și a promis chiar ajutor militar Austriei în cazul unei intervenții naziste. După ce Italia a fost izolată pe scena politică internațională în 1936, guvernul fascist nu a avut alternative și a fost obligat să coopereze cu autoritățile naziste. Cele două state au format în noiembrie 1936 o alianță cunoscută ca Axa Roma-Berlin, sau mai simplu „Axa”, la care a aderat în 1940 și Imperiul Japonez. După îmbunătățirea relațiilor cu Italia, Hitler a trecut la "Anschluß", anexarea Austriei în
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
populat în majoritate de germani, care și-ar fi putut manifesta dorința de a se reuni cu Reichul. Fasciștii erau preocupați de asemenea de implicațiile pe care le-ar fi avut implementarea politicilor antievreiești în schimbul câștigării de favoruri din partea regimului nazist. În 1938, Mussolini a încercat șă-și camarazii să accepte emiterea unor legi antisemite, dar pentru moment decizia a fost amânată, dat fiind faptul că printre fasciști era și un număr de evrei, iar în rândurile populației italiene antisemitismul nu era
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
acceptat acest târg. Propaganda oficială a subliniat neîntrerupt prietenia dintre Mussolini și Hitler și similaritățile dintre fascismul italian și nazismul german. În ciuda înrudirii ideologice dintre fascism și nazism, Italia Fascistă a ajuns să fie atât de puternic legată de Germania Nazistă doar datorită dorinței de evitare a izolării internaționale și din nevoia de sprijin în lupta pentru expansiune a noului „Imperiu Italian”. Când Germania a invadat Polonia pe 1 septembrie 1939 și a declanșat al doilea război mondial, Italia nu s-
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
experimentală și director al Institutului de Fizică din Berlin Technische Hochschule (BTH) din Berlin-Charlottenburg. Acolo, a dezvoltat o tehnică de separare a izotopilor prin difuzie gazoasă. Deoarece Hertz fusese ofițer în timpul primului război mondial, a fost temporar protejat de politicile naziste și de Legea de restaurare a serviciului profesional civil, dar în cele din urmă politicile și legile au devenit mai stringente, iar la sfârșitul lui 1934, a fost forțat să demisioneze de la BTH, fiind clasificat ca “parțial evreu de gradul
Gustav Ludwig Hertz () [Corola-website/Science/310980_a_312309]
-
seama că este un profesor foarte talentat, adunând în jurul lui și oferind inspirație unui cerc de studenți și colaboratori (printre ei: Blackett, Condon, Kopfermann, Kroebel, Maier-Leibnitz, Oppenheimer și Rabinovich), care mai târziu vor deveni faimoși în propriile domenii. După ce regimul nazist a preluat puterea în Germania, Franck și familia sa s-au mutat în Baltimore, U.S.A, unde a fost invitat să predea ca profesor la Universitatea Johns Hopkins. Apoi a mers la Copenhaga, Danemarca, ca profesor invitat (oaspete) pentru un
James Franck () [Corola-website/Science/310978_a_312307]
-
curajul profesorului Franck din punct de vedere moral. Acesta a fost primul care s-a opus public împotriva problemelor privind legile rasiale din Germania. Și-a dat demisia de la Universitatea din Göttingen în 1933 în semn de protest împotriva regimului nazist controlat de Adolf Hitler. În 1945 (cu două luni înainte de Hiroshima), s-a alăturat unui grup de oameni de știință atomică în pregătirea așa-numitului „Raportul Franck” la Departamentul de Război, sugerând o demonstrație deschisă a unei bombe atomice în
James Franck () [Corola-website/Science/310978_a_312307]
-
iar în iulie 1945 își crescuse efectivele la 228.000, cei mai mulți nou veniți fiind prizonieri de război și foști internați în lagărele de concentrare eliberați. Forțele armate poloneze din vest au luptat în marea majoritatea operațiunilor militare aliate împotriva Germaniei Naziste și Italiei fasciste în Orientul Mijlociu, Mediterana, Africa și Italia, (aducându-și o contribuție hotărâtoare în timpul bătăliei de la Monte Cassino) și pe frontul vest-european (de la raidul de Dieppe, continuând cu Ziua Z și Operațiunea Overlord, până la Operațiunea Market Garden). După capitularea
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
continuat să servească guvernul polonez în exil. Cunoscute ca „departamentul al 2-lea”, structurile informative poloneze au cooperat cu Aliații în toate țările europene ocupate de naziști și au controlat una dintre cele mai extinse rețele de spionaj din Germania Nazistă. Numeroși polonezi au lucrat în serviciile de informații ale altor puteri aliate. 43% dintre rapoartele informative primite de serviciile secrete britanice din Europa continentală în perioada 1939 - 1945 proveneau din surse poloneze. Cea mai mare parte a rezistenței poloneze (în
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
Inițial s-a numit "Piața Jianu", în amintirea unuia din pandurii lui Tudor Vladimirescu. Însă, în perioada interbelică, denumirea a fost schimbată în "Piața M. Eminescu". În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când România era aliată cu Germania Nazistă, piața s-a numit "Adolf Hitler", după Lovitura de stat de la 23 august 1944 revenind la denumirea veche. În perioada de început a comunismului în România, în cinstea lui Stalin, piața a fost rebotezată "Piața Generalissim I. V. Stalin", statuia
Piața Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/309573_a_310902]
-
fals. Germanii aveau o rețea vastă de spioni care lucrau în Anglia. Din fericire pentru Aliați, toți acești spioni fuseseră capturați. Spionii putuseră să opteze pentru cooperarea cu Aliații sau pedeapsa capitală. Cei mai mulți au ales să coopereze și astfel serviciile naziste de spionaj primeau rapoarte despre existența FUSAG și preparativele aliate de debarcare în regiunea Pas de Calais. Pentru a adânci diversiunea, au fost create „tabere” din placaj, populate cu „autovehicule” și „blindate” gonflabile, plasate în regiunile din apropierea porturilor din estul
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
Caen spre sud - Operațiunea Totalize. La începutul lunii august, dându-și seama că aliații nu vor efectua mult așteptata debarcare lângă Calais, germanii au adus în regiune tot mai multe rezerve. Cum forțele germane fuseseră încercuite în sud, înaltul comandament nazist a încercat să le despresoare folosindu-se de atacul forțelor germane din regiunea Calaisului, ceea ce ar fi permis o retragere generală și organizată spre Sena. Planurile generalilor germani au fost anulate de Hitler, care a cerut organizarea unui atac la
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
câteva la sarcini necombatante. Datorită pierderilor din campania din Normandia și a celor din Olanda, Canada a început în noiembrie 1944 primele încorporări obligatorii pentru frontul european. Amplasarea greșită a trupelor germane și deciziile militare eronate ale conducerii de vârf naziste au ajutat aliații să-și îndeplinească obiectivele. Comandanții germani de la toate nivelurile nu au reacționat în timp util la primele faze ale atacului aliat. Problemele de comunicare au agravat problemele și dificultățile create de bombardamentele aeriene și navale ale aliaților
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
să continue lupta împotriva germanilor. Cei care au răspuns apelului său au fost numiți de cele mai multe ori drept luptători ai „Franței Libere”, sau mai simplu „Rezistența exterioară”. „Rezistența interioară” era formată din bărbații și femeile care s-au opus ocupantului nazist sau a legalității guvernului de la Vichy, până la ocuparea întregii țări de germani în noiembrie 1942. La început, în 1940, Franța Liberă a creat în metropolă doar o rețea de informații, iar primele contacte cu rezistența interioară au fost stabilite doar
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
caracter militar nemijlocit, de exemplu presa ilegală, nu puteau fi luate în calculul decât dacă provocau o scădere a capacității de luptă a inamicului în relație cu forțele Aliaților. În plus, acțiunile de salvare evreilor, care erau ținte ale planurilor naziste de exterminare, nu sunt luate în calcul din punct de vedere militar. Istoricii pot avea și un punct de vedere strict politic, contrar celui militar, prin care lupta Rezistenței este considerată importantă prin impactul ei asupra situației politice, în principal
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
luptătorii maquis. Partidul Comunist Francez a trecut în clandestinitate în septembrie 1939, după semnarea pactului de negresiune germano-sovietic. Până în aprilie 1941, comuniștii nu s-au implicat în lupta dintre britanici și germani, dar începând din iunie 1941, invadarea URSS de către naziști comuniștii francezi s-au implicat activ în lupta împotriva ocupantului. Experiența clandestinității le-a oferit comuniștilor un avantaj major față de alte mișcări de rezistență. Aripa militară a Partidului Comunist era destul de slabă când, în august 1941, Fabien a organizat prima
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
și anticomuniste La Cagoule, au fondat rețeaua Aliance, în vreme ce colonelul Groussard]], ofițer al serviciilor de spionaj ale Regimului de la Vichy, a fondat rețeaua „Gilbert”. Diferiți membri ai mișcării monarhiste „Action française”, precum Daniel Cordier, s-au alăturat luptei împotriva ocupantului nazist. Cordier a colaborat strâns cu Pierre Bénouville, unul dintre cei mai importanți coordonatori ai luptei de rezistență. În anumite cazuri, contactul din clandestinitate cu alte organizații de luptă și cu persoane cu altă orientare politică a produs schimbări importante asupra
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
Charles de Gaulle era membru al guvernului francez. În condițiile în care armata franceză înregistra o serie de insuccese în fața agresorului german, de Gaulle s-a alăturat unui grup restrâns de politicieni care se opuneau negocierilor de armistițiu cu Germania Nazistă și Italia Fascistă. Din acest grup făcea parte și primul-ministru Paul Reynaud, care l-a trimis pe Charles de Gaulle la Londra, ca emisar al guvernului francez în Regatul Unit. Momentul căderii guvernului Reynaud l-a găsit pe de Gaulle
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]
-
de corvetă Thierry d'Argenlieu a sugerat adoptarea crucii de Lorena ca simbol al francezilor liberi, atât pentru a reaminti de vitejia Ioanei d’Arc, care o folosise ca emblemă al luptei sale, dar și ca răspuns simbolistic la swastika nazistă. Prin ordinul nr. 2 din 3 iulie 1940, viceamiralul Émile Muselier, care își asumase responsabilitatea funcției de comandant al forțelor navale și aeriene ale Franței Libere, a creat drapelul tricolor al mișcării, care avea Crucea de Lorena supraimpusă pe steagul
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]
-
aliată a Africii de Nord Franceze din noiembrie 1942, numeroși luptători ai regimului de la Vichy s-au predat și s-au alăturat mai apoi cauzei Franței Libere. Apărarea de costă vichyistă a fost neutralizată și capturată de Rezistența locală. Liderii naziști au suspectat autoritățile de la Vichy de lipsă de hotărâre după succesul aliat din operațiunea Torch și au hotărât ocuparea „Zonei libere” în noiembrie 1942. Imediat, aproximativ 60.000 de sodați vichyiști s-au alăturat Aliaților și au participat la luptele
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]
-
, (n. 8 decembrie 1922, Berlin - d. 20 iulie 2011, Londra) a fost un pictor și grafician englez, originar din Germania. Nepot al celebrului psihanalist Sigmund Freud, a emigrat cu familia în anul 1933 în Anglia, refugiindu-se din fața terorii naziste. Și-a descoperit repede vocația artistică, asfel încât educația pe care a primit-o a stat sub semnul artei. A inițiat și susținut renașterea picturii figurative, care după cel de-al Doilea Război Mondial a irupt ca principală direcție artistică
Lucian Freud () [Corola-website/Science/309620_a_310949]
-
totală de 14.577 locuitori. Orașul este faimos pentru cursa ciclistă clasică anuală Liège-Bastogne-Liège. Orașul Bastogne a fost un loc important de desfășurare al Ofensivei din Ardeni în timpul celui de-al doilea război mondial. Bătălia a fost lansată de către Germania nazistă la data de 16 decembrie 1944, ca o ultimă încercare de a prelua inițiativa în război, prin separarea armatelor britanice și americane. Principalul scop era capturarea orașului-port Anvers. Trupele americane, luate prin surprindere și suferind de numeroase pierderi, au fost
Bastogne () [Corola-website/Science/309644_a_310973]
-
Parada Victoriei ținută la Moscova a fost o paradă militară ținută în cinstea înfrângerii Germaniei naziste în timpul Marelui Război Patriotic. Parada a avut loc în capitala Uniunii Sovietice, în Piața Roșie. Parada a avut loc într-o zi ploioasă, la 24 iunie 1945, la peste o lună după semnarea de către germani a actului capitulării în fața comandanților
Parada Victoriei de la Moscova () [Corola-website/Science/309672_a_311001]
-
Diaghilev cu celebrele ""Ballets russes"". Reputația sa crește o dată cu primirea premiului "Carnegie" în 1928 și începe să expună în lumea întragă, la Londra, Berlin, Frankfurt, New York și Cincinnati. În timpul celui de-al doilea război mondial, sub ocupația Franței de către Germania nazistă, Derain acceptă o invitație pentru a face o vizită oficială la Berlin împreună cu un grup de scriitori și artiști francezi, cu ocazia expoziției sculptorului Arno Brecker. După eliberarea Franței, a fost un timp stigmatizat drept colaboraționist de unii din foștii
André Derain () [Corola-website/Science/309686_a_311015]
-
franceze în timpul celui de-al doilea război mondial. Operațiunea a fost declanșată pe 8 noiembrie 1942. Uniunea Sovietică făcea presiuni asupra [[aliații occidentali|Aliaților occidentali pentru deschiderea unui al doilea front în [[Europa]], acțiune care ar fi redus presiunea [[Germania Nazistă|germană]] exercitată împotriva [[Armata Roșie|Armatei Roșii]] pe [[frontul de răsărit (al doilea război mondial)|frontul de răsărit]]. În vreme ce liderii militari americani erau în favoarea „Operațiunii Sledgehammer” - debarcarea în Europa ocupată - cât mai curând posibil, comandanții britanici credeau că o asemenea
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]