4,047 matches
-
o culminare a căutării unei estetici a iluminismului, o etică, postmodernismul se ocupă de modul în care autoritatea unor entități ideale (numite metanarațiuni) este slăbită prin procesul de fragmentare, consumism, și deconstrucție. Jean-François Lyotard a descris acest curent drept o "neîncredere în metanarațiuni" (Lyotard, 1984); în viziunea acestuia, postmodernismul atacă ideea unor universalii monolitice și în schimb încurajează perspectivele fracturate, fluide și pe cele multiple"75. Postmodernismul nu poate fi conceput și apreciat critic decât prin raportare la modernism (așa arată
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
intime solidarități între viață și literatură, Generația '60 a fost partizana unei poetici a naturalului, resimțind dureros artificialitatea inerentă a oricărui text literar 66. Căutarea sensului unei astfel de existențe "este obligată să îmbrace haina cuvântului (subl. n. A.I.P.). Neîncrederea în cuvânt și conștientizarea că acest fel de a viețui este ca o sabie cu două tăișuri se regăsesc în poezia Darul"67: "Tragic mi-e darul, asemenea pedepselor vechi/ Ce strămoș mi-a greșit ca să-i port lauri-vina?/ tot
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
observă) Mă duc pînă la bucătărie. Ilie: N aș vrea să te duci... Mai stai aici. (pauză) Știi, Mina, m-am gîndit bine și am renunțat la cavou... (pauză mare în care cei doi se privesc cu surpriză, uimire și neîncredere) Mina: (cu oarecare teamă) Din cauza mea? (greoi) Ilie: Nu știu... poate... dar am ajuns la concluzia că n-are nici un rost... zău așa. Mai întîi că e mult prea devreme pentru noi ca să ne gîndim la... Bani închiși... bani zidiți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și după ce mi-ai spus că... știam... (realizînd filonul coșmaresc al situației) Extraordinar. El n: Eu am ales doar un exemplu în care trebuia să funcționeze circumspecția... nesiguranța... dar, întîmplător, ochii ei sînt albaștri... Dar poți să continui... motive de neîncredere există întotdeauna... El 1: Da... sigură că da!... Cred că o să fii discret... El n: Adică să nu-i spun... Fii fără grijă. Dar cu asta să știi că n-ai rezolvat problema discreției. O să-i spună altcineva. Ce să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
alegeri votează voci, cravate, gesturi patriotice, întorsături din condei... și-și vede de-ale lui, bune și rele, adică se salvează. Costache: (speriat) Și-asta ce înseamnă, domnu gropar?! Octav: Oh, inocentule! Asta înseamnă o minunată lipsă de încredere. Adică neîncrederea între mine și tine, între tine și mama, între noi toți și noi toți, între noi toți și primărie, și biserică, și guvern, și parlament, și președinție... Cam asta înseamnă. Groparul: Ba, capra-i mai moartă decît spui tu... Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
alegeri votează voci, cravate, gesturi patriotice, întorsături din condei... și-și vede de-ale lui, bune și rele, adică se salvează. Costache: (speriat) Și-asta ce înseamnă, domnu' gropar?! Octav: Oh, inocentule! Asta înseamnă o minunată lipsă de încredere. Adică neîncrederea între mine și tine, între tine și mama, între noi toți și noi toți, între noi toți și primărie, și biserică, și guvern, și parlament, și președinție... Cam asta înseamnă. Groparul: Ba, capra-i mai moartă decît spui tu... Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ai tras-o, binișor..., din condei..., dar oare chiar așa să fie? Gh. P. doi: Da cum e? Gh. P. unu: Păi, mai întîi, rotițele alea trebuie unse, nu? Gh. P. doi: Dar erau unse! Erau unse cu... vaselină de neîncredere..., cu ulei de suspiciune..., cu uleiuri fine de frică, cu multe uleiuri de frică... Gh. P. unu: Bine, asta la început..., dar după pornirea mașinăriei? Cine le ungea? Gh. P. doi: Nu mai era nevoie... funcționa prin autoungere... adică autolașitate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o spună, fără să reușească? Răspunsurile nu sunt de găsit doar prin hîrțoage, ci poate în intimitatea cugetului acestor manipulați. Manipulați au fost, manipulați sunt încă... Cumva, cu toată rutina lor de zi cu zi, inșii o simt. De aici, neîncrederea, reproșurile, oțăreala, la fel și sentimentul eșecului. Ar mai fi șansa spovedaniei. Mărturisirea celor ce au pătimit, dar mai cu seamă a celor ce au săvîrșit orori. Ar fi deci mîntuirea prin căință. Dar cine să-și deschidă inima uscată
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
aflau acolo pentru a te putea ajuta, ei deveneau, pentru cel ce-și vedea viața prin pixul regimului comunist, niște indivizi dubioși, dacă nu cumva chiar securiștii de altădată. Moștenirea cea grea a comunismului este omul bolnav de frică, de neîncredere, omul dezorientat în preajma principiilor fundamentale morale, etice -, ce vizează curajul, cinstea, onestitatea, solidaritatea, devotamentul și credința într-un ideal. Omul, citindu-și propriul dosar aflat în arhivele securității, se simte în sala de lectură ca un bolnav transferat într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
că autoficțiunea, ca practică literară a unui individ occidental educat, dar instabil, dezrădăcinat și avid, tocmai de aceea, de imprimare, nu este un bildungs și nici nu aparține strict paradigmei textului. Felul În care criticii români Întrebuințează termenul, ca și neîncrederea nominalistă cu care este Întîmpinata noțiunea, dă seamă mai Întîi de perspectiva strict literară din care este ea interpretată. Atunci cînd concede autoficțiunii dreptul la existență, criticul român o instrumentează ca gen literar. Astfel, autobiografismul optzecist ar fi, de pildă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
originară pe care conștiința o poartă pînă la moarte, Între celest și mundan, proiectată În incomesurabilitatea dintre limbajul transcendent și cel contingent, agonizant, simplu zgomot În vid. Pentru că se scrie În și despre exil, literatura lui Volodine este una a neîncrederii. Personajele ficțiunilor sale nu-și acordă nici un credit, iar autorul Își Îndeamnă permanent cititorul să nu creadă nimic din ceea ce spune. Deși debutează cu science-fiction, În colecția “Présence du futur” a editurii Denoël, simte pericolul unui gen prea concesiv și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dacă această „supraveghere” m-a tulburat, asta se datorează și faptului că trecutul meu nu poate fi despărțit de experiența care a afectat relațiile umane în fostele țări comuniste din Est, ca de altfel sub toate regimurile totalitare, a provocat neîncredere și teamă, a distrus orice urmă de spirit comunitar. Însă nu acesta era oare scopul ei? Rana supravegherii a rămas necicatrizată, iar înlăuntrul meu ea reînvie ecouri și naște frământări, de parcă s-ar deschide de fiecare dată când mă confrunt
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
zilei, se convertește, când vorbim de „supraveghere nocturnă”, într-o activitate de spionaj. Aici nimic nu mai este gratuit sau ludic, partenerii au identități precise (spion și spionat), iar misiunea, explicită, vizează doar eficacitatea. Supravegherea merge mână în mână cu neîncrederea. La baza ei stă prealabilul, imaginar sau nu, al existenței unui adversar pe care nu trebuie să-l scapi din ochi și pe urmele căruia trebuie să fii mereu ca să afli ce pune la cale și cum i-ai putea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
copiii acceptă să-și „supravegheze” și să-și denunțe părinții, după modelul celebrului „erou” sovietic Pavel Morozov care, în numele fidelității față de comunism, își trimisese tatăl în Gulag. Folosirea „proximității” de către puterile totalitare sfârșește prin a afecta încrederea în cei apropiați; neîncrederea se generalizează treptat și paralizează orice elan al oamenilor de a se reuni, de a se regrupa, de a comunica. Neîncrederea dezagregă, fărâmițează, izolează, interzice legăturile. Astfel deturnată, supravegherea de proximitate are consecințe imediate: ea furnizează Puterii informații care îi
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
comunism, își trimisese tatăl în Gulag. Folosirea „proximității” de către puterile totalitare sfârșește prin a afecta încrederea în cei apropiați; neîncrederea se generalizează treptat și paralizează orice elan al oamenilor de a se reuni, de a se regrupa, de a comunica. Neîncrederea dezagregă, fărâmițează, izolează, interzice legăturile. Astfel deturnată, supravegherea de proximitate are consecințe imediate: ea furnizează Puterii informații care îi permit acesteia să lovească drept în inima comunității și, totodată, să arate că e în stare să pătrundă oricând în sânul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ca un dialog cu o ființă inteligentă, ba chiar nu uitucă, și care nu vă face morală: nu îl veți irita, nu veți suferi nici o pagubă. Interactivitatea astfel proslăvită și pusă în evidență devine un passe-partout, care suprimă spaima și neîncrederea și, prin promisiunea unui dialog care te îmbogățește, te face să înghiți pilula. Dacă într-adevăr așa este, de ce să se renunțe la un raport de creativitate rentabil? Ne apropiem atunci de o analiză în termeni de semiotică socială și
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
triumfa, pentru că cetățile sunt obosite, neamurile sufocate, memoria va rătăci în beznă, fluierele vor putrezi, capete negre, umplute de molii, tumefiate, semințele sunt false și cadavrele fiind în vid, nu vor avea niciodată morminte. Poetul încearcă un sentiment ciudat de neîncredere în valorile lumii, în criteriile de stabilire a acestora: "Tuturor celor ce n-au fost/ și vor înălța statui, celor ce sunt/ li se va pune un Nu înainte și adjectivele." Singura libertate posibilă, în acest context, este în moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
invitație la responsabilitate: Când lupți și speri și (nu-i firesc) greșești,/ Când îți învingi în luptă îndoiala/ În fața conștiinței omenești/ Atunci e mai cinstită chiar greșeala." Întreaga generație de poeți 1960-1970 stă sub semnul neliniștii, al încrederii și al neîncrederii, al unor stări limită inoculate de poetul luptei cu inerția care a impulsionat cele mai diverse aspecte și atitudini creatoare, punând un mare semn de întrebare la ceea ce a fost și ceea ce va deveni poezia în viitor. * * * Momentul de trecere
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ca oriunde,/ Și-s luceferii mai mulți,/ că vântul îmi mângâie fața mai răcoros." " Tocmai ieșeam din arenă", "Portretul din Fayum", "Oricine și ceva" ne trimit la L. Blaga, la Barbu și la Arghezi. Transformările o uimesc și parcă o neîncredere în armele ei o handicapează: " Stai acasă, i-am spus/ speriatului, zburlitului suflet,/ ce seamănă cu o pasăre jumulită." Înspăimântată de singurătate nu-și mai găsește nici un suport: "stai acasă, i-am spus,/ dacă te sperie piața, mașinile,/ ochii de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ultimul vers, la noțiunea de timp: "Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp" ("Viața mea se iluminează"). Tot "timpul" îi dă senzația că lucrurile se răresc, că sentimentele pălesc și rămâne deci ideea de timp, ca spaimă și neîncredere. Atât timpul cât și spațiul devin entități determinante ale cunoașterii: "pământul se rostogolea în jurul său/ ca să ne facă să nu ne pierdem încrederea în timp" ("Rărirea lucrurilor"). Trecerea timpului îl determină să facă concesii. Tandru și subiectiv, visează marea fericire
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de către atmosfera comunistă. Or, această distanță față de sine poate fi instituită doar printr-o mediere culturală, prin accesul la modele de analiză a sinelui; poate și prin asumarea unor perspective sociale. ( Această asumare este cu atât mai dificilă cu cât neîncrederea în corecta funcționare a societății este mai mare. Un rol important îl joacă în acest sens ideea și sentimentul de justiție). Zăresc la domul G. Liiceanu un reflex creat de ideologia comunistă (fără a-l acuza nicio clipă de vreun
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
că nu am răbdarea de a mă apleca asupra fiecărui mod de a fi pe care-l întâlnesc pentru a-i arăta, într-un mod elegant, perspectivele cu care nu sunt de acord. Este și o rigiditate ce izvorăște din neîncrederea în sine. A-ți trăi viața sub semnul urgenței poate să arate atât o teamă de moarte, înțeleasă drept capăt al tuturor proiectelor tale (este și o rigiditate aici, născută din urgența împlinirii idealurilor), cât și o inadecvată înțelegere a
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
fi. Puținătatea ideilor naște fundamentalisme; fundamentalistul este robul primei și singurei idei mari de care s-a apropiat. Fundamentalismul este credință și dorință de a crede (generatoare de identitate) în același timp. Opusul său este relativismul, adică un fundamentalism al neîncrederii. * Închiderea în propria-i lumea este una din caracteristicile omului contemporan. * Criticând forma de existență ce caracterizează societatea contemporană îmi dau seama că și orientarea către transcendență, marea lipsă a acestei societăți, își are pericolele ei, cel al absenței autenticității
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
lipsită de sens, o conștiință vidă care caută ceva, fără să știe Însă precis ce vrea. dă Deprecierea, reprezentând forma care se opune, În planul sentimentelor morale, orgoliului, așa cum decepția se opune, În același sens, mândriei. Deprecierea este generată de neîncrederea În sine, de sentimentul propriei sale devalorizări și inutilități. Lipsită de curaj și de inițiativă, persoana se simte frustrată și marginalizată În raport cu semenii săi. Din aceste motive, ea va manifesta o atitudine și un gen de conduită particulare În raport cu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
-o să-și redobândească curajul și Încrederea În forțele Sale, puterea de a suporta și de a depăși limitele suferinței. În cazul oricărei terapeutici, cuvântul este suportul care redă valorile morale pierdute. El este cel care Înlocuiește deznădejdea cu speranța, neîncrederea cu certitudinea, trezind În individ forțe reprimate de suferință și care, mobilizate prin intervenția terapeutului, vor contribui la redresarea pacientului. Este momentul unei de precizări. Cuvântul din sfera comunicării, nu are aceeași semnificație și funcție ca În utilizarea sa terapeutică
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]