3,830 matches
-
demne de a mai fi iubite.” (La Rochefoucauld) Cine spune adevărul nu poate mulțumi pe toată lumea. (Pentru că nu toți Împărtășesc aceleași valori și nu toți au aceeași Înțelegere despre ceea ce morala socială apreciază ca fiind „bine” sau „rău”, „drept” sau „nedrept”.) „Cuvintele sincere nu sunt totdeauna elegante; cuvintele elegante nu sunt totdeauna sincere.” (Lao Zi) Adevărul poate fi prigonit, dar nu poate fi Înăbușit. (De adevăr n-ai unde să te ascunzi, pentru că: „Adevărul iese la suprafață ca untdelemnul”.) „Nu există
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
filosofie.” (Saadi) Mânia se pedepsește pe ea Însăși. (Pentru că ea se acoperă, pe măsură ce se Întețește, de tot felul de greșeli și fărădelegi. Un alt proverb le enumeră: „Patru rele rezultă din mânia omului: tulburarea minții, nestăpânirea, fapta nechibzuită și hotărârea nedreaptă”; „Mânia Îmbătrânește, râsul Întinerește”.) „Slăbiciunea forței este de a nu crede decât În forță.” (P. Valéry) Cine seamănă vânt culege furtună. (Atitudinile voit arogante sau malițioase nu fac altceva decât să trezească revolta și dorința de răzbunare din partea celor a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu propria lor conștiință. Μ Degeaba recurgem la pedeapsă, dacă vinovatul nu poate sau nu vrea să o resimtă (dacă pedeapsa nu-i provoacă o suferință morală sau dacă propria conștiință nu-l mustră). Μ În aplicarea pedepselor suntem adeseori nedrepți: recurgem, În mod intenționat, la o pedeapsă mai aspră decât s-ar cuveni, pentru ca aceasta să fie Învățătură de minte pentru toți cei care ar dori să repete fapta incriminată. Μ Ca și În cazul Întrebuințării medicamentelor, În folosirea pedepselor
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu vrem să renunțăm la intenția de a ne iluziona În ideea pe care o dorim). Μ Deși „cinstea” ar trebui să Însemne pentru toți același lucru, totuși rolurile sociale impun unele diferențe de atitudine cel puțin curioase, dacă nu nedrepte: de exemplu, intransigența opiniei publice față de comportamentul judecătorilor, preoților, profesorilor etc., pe de o parte, și clemența manifestată față de cel al medicilor, comercianților etc., pe de altă parte. Aceste atitudini de compromis, venite din câmpul social, demonstrează Însă prezența unei
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nivelul poeticii elementelor, alături de analizele la nivelul tematicilor. stfel, pe parcursul celor 12 volume (ediții Princeps) și a încă 14 culegeri și reeditări, autoarea se dezvelește pe ea însăși cititorilor, învelindu-se, totodată, de criticile unei societăți și a unei ideologii nedrepte, cu armura poeziei. Permanenta căutare și valorizare a limbajului, specifică generației '60, inițiată de către moderniști, care încep să pună accentul pe fond, în detrimentul formei, sau pe instrumentul lingvistic, prin intermediul căruia se transmite acest conținut, își găsește, astfel, continuitate la neo
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vedere par elemente banale, contextualizate, capătă un sens nou, pliat pe efectul influenței politice. Ambele lumi ale autoarei devin, astfel, suprapuse, prin criza identitară care dă naștere căutării de sine: lumea exterioară curmată, într-un fel, de vitregiile unei ideologii nedrepte, și lumea interioară a refugiului în sine, realitatea care o continuă pe cealaltă, într-un infailibil drum al regăsirii, al întoarcerii către sine. Observăm, în acest sens, o încercare, mai mult sau mai puțin reușită, de concordanță, până la identificarea și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în calcul, în modul cel mai ferm"6. Astfel, pe parcursul celor 12 volume (ediții Princeps) și a încă 14 culegeri și reeditări, autoarea se dezvelește pe ea însăși cititorilor, învelindu-se, totodată, de criticile unei societăți și a unei ideologii nedrepte, cu armura poeziei. Permanenta căutare și valorizare a limbajului, specifică generației '60, inițiată de către moderniști, care încep să pună accentul pe fond, în detrimentul formei, sau pe instrumentul lingvistic, prin intermediul căruia se transmite acest conținut, își găsește, astfel, continuitate la neo
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
la povești,/ armele de tinichea, cu țepene încheieturi..." Un univers rece pătrunde timpul și spiritul. Marea Doamnă de frig și Marele Domn nu mai au ce să-și pună. Ruina este în amurg... Întâmplarea este legată de o "fantastică luptă nedreaptă" pentru că bărbatul n-o mai iubește. Plecarea și portretul iubitului sperjur se încheagă dintr-un univers interior, martor cândva, al marii iubiri: "Ochii tăi continuați în aer/ curentează lucrurile casei,/ se deschid sertarele, covorul/ curge ca un râu, pe scări
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
feciorul pe care îl descrie cu sufletul ei de mamă iubitoare și îndurerată : "Mândru ciobănel/ Tras printr un inel/ Fețișoara lui./ Spuma laptelui/ Mustăcioara lui/ Pana corbului; Ochișorii lui/ Mura câmpului". Atitudinea mamei capătă semnificația unui protest împotriva unei morți nedrepte și premature. Portretul ciobanului moldovean este prezentat prin intermediul stilului direct și este realizat printr-un paralelism enumerativ constituit din comparații metaforice de o rară forță expresivă. Această descriere portretistică este tot o parte lirică și accentuează atmosfera lirică generală și
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cititorului) nu compasiunea, ci admirația și prețuirea, deoarece el întruchipează însușirile alese ale omului din popor, ale poporului însuși, cu o gândire și înțelegere profundă a fenomenelor. Din portretul ciobanului răzbate mai degrabă un protest puternic împotriva unei morți premature, nedrepte, nefirești și de aceea absurde. La fel de realizat și impresionant este și portretul măicuței bătrâne, al acestei mame îndurerate, prezentat succint în câteva versuri de către feciorul ei: "Măicuță bătrână,/ Cu brâul de lână,/ Din ochi lăcrimând,/ Pe câmpi alergând,/ Pe toți
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
exil. Acestea sunt reprezentate de deportări forțate, prizonierat etc. Ele sunt situații accidentale care surprind brusc individul și care au consecințe negative asupra acestuia. Spre deosebire de exil, ele sunt mult mai dure, mai frustrante și resimțite sufletește și moral ca fiind nedrepte și nemeritate. Urmările Înstrăinării prin exil sau alte forme ale acesteia sunt multiple, iar ele intră sub incidența tematicii psihologiei morale. Orice fel de desprindere de cetatea proprie este resimțită ca o ruptură. O ruptură organică, o separare de un
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sugerează că, de fapt, exilul sau Înstrăinarea are două dimensiuni: exilul exterior și exilul interior. Acestea sunt probleme În care sufletescul și moralul se Întâlnesc, fiind foarte greu sau poate chiar imposibil de separat Între ele. Într-o lume ostilă, nedreaptă, represivă, absurdă sau anomică, În care, chiar dacă este cetatea mea, eu nu mă recunosc ca apartenent, cu care nu mă mai pot identifica de care mă simt străin și oprimat, Îmi pot găsi totuși un refugiu interior. Eu mă pot
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
să facem diferența Între păcat și vinovăție. Termenul de vinovăție sau culpabilitate vine de la latinescul culpa, -ae = greșeală, deprindere rea, stricăciune, pagubă, rău. Vinovat sau culpabil este cel care greșește. Înțelegem prin vinovăție starea celui care este vinovat. Acțiunea umană nedreaptă. Greșeala sau vina de care cineva se consideră responsabil moral. Este sentimentul sufletesc al vinovăției, trăit de individ În planul conștiinței sale morale (A. LittréĂ. Pentru P. Foulquié și R. Saint-Jean, sentimentul sau complexul de culpabilitate este o stare patologică
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sentiment moral interior, penibil, al persoanei. Există Însă și o vinovăție a faptului Împlinit. Aceasta este vinovăția exterioară, actul negativ pe care persoana Îl face Împotriva ei sau Împotriva celorlalți. Aceasta nu mai este un sentiment, ci un act exterior, nedrept, nedemn, periculos, antisocial. Orice vinovăție mă Încarcă sufletește. Eul meu răspunde În fața supraeului, În planul conștiinței morale, al cenzurii. Pentru actele mele negative, eu voi trebui să răspund În fața legilor și a instituțiilor sociale, juridice etc. Abaterea de la legile divine
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
circumstanță. Prima este prudența, o stare de rezervă, adoptată datorită nevoii de a evalua situația și, prin aceasta, de a o evita ulterior. A doua este renunțarea. Aceasta este decizia de neangajare În competiție sau În conflict, atunci când confruntarea este nedreaptă sau inegală, când nu duce nicăieri, când se urmărește desființarea, distrugerea sau Înlăturarea prin violență. A treia este cedarea. Aceasta presupune atitudinea de a face concesii, de a accepta compromisuri În scopul evitării unor conflicte. Dar cedarea trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cel al iluziilor. Persoana trăiește viitorul, ca și trecutul, la fel de subiectiv, de personal. Ea așteaptă de la viitor ceea ce trecutul nu i-a oferit și În, plus, o soluție favorabilă, reparatorie, ceea ce a omis să facă sau la ceea ce a fost nedrept, nedemn În trecutul său. În sensul acesta, viitorul, ca spațiu proiectiv al speranțelor mele, este, În primul rând, un câmp al valorilor În care vreau să intru și cu care doresc să mă identific. Trecutul este cert, prin evenimentele vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
decît el cu cinci ani, vede, de asemenea, pedantul sub chipul „fosilei” didactice, al „maestrului” steril în planul creației. Alergic la pedantism, va defini undeva „pedanteria” drept „o formă curentă a prostiei umane”. Retușări necesare Bacovia e, nu o dată, pieziș, nedrept. Așa, de pildă, în „Liceu”, poem care a uns la inimă generații de elevi. Neîndoielnic, acesta are partea lui de adevăr referitoare la abuzurile didactice din vremea școlarității sale („Sînt oameni bătrîni care și astăzi sînt stăpîniți de coșmarul liceului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
alții scad. Despre Bacovia s-au scris, la debut, șase mici recenzii, iar la centenar peste 150 de articole. Oscilațiile, într-un caz sau altul, sînt atît de mari, încît cu greu pot fi explicate. Nu o dată uimesc sau par nedrepte. Ce-l ridică pe cutare și-l coboară pe contemporanul său considerat superior? Lucrurile nu se mișcă singure. Ce forțe îl propulsează pe unul și-l frînează pe celălalt? Răspunsurile nu se potrivesc aproape niciodată. întotdeauna sînt invocate elemente a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
marele scriitor cizelându-și statutul (uitați-vă numai la biografia ei din Pléiade) cu singurătatea ei pe de o parte, opinile ei despre toate pe de altă parte, aerele pompoase pe care și le dă... poate toate astea mă fac nedrept. Stilul ei este rece, greoi și provincial, filosofia ei este plicticoasă, dar există câteva lucruri frumoase...104 Sureau a pus punctul pe i, oricât de dur a fost acesta. Multe feministe au fost de acord cu el din moment ce nu a
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
tipului de societate, de autoritate și dominare. Dacă ne-am situa pe poziția autorului, atunci, de pildă, toți revoluționarii și luptătorii pentru independență și libertate națională vor sta mai jos decât aceia care se supun în mod pasiv unei orânduiri nedrepte. Nu putem fi de acord nici cu ideea că rezistența împotriva subordonării, resemnării, este agresiune întrucât acestea reprezintă, dimpotrivă, prin sine, o rezistență la agresiune. Schematismul lui Anderson este unul din exemplele care demonstrează la ce duce teoria frustrării și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
între „supunere” și „egalitate”, se pronunță în toate cazurile pentru supunere: autoritatea primează față de justiție; autoritatea celui mai mare precumpănește față de egalitate, chiar în raporturile între copii. Prima perioadă se caracterizează, așadar, printr-o nediferențiere între noțiunile de „drept” și „nedrept”, pe de o parte, și cele de „datorie” și „neascultare”, pe altă parte: este drept ceea ce este conform ordinelor (dispozițiilor) impuse de autoritate adulților. Celelalte două etape, îmbogățind experiența morală a copilului, aduc un progres în planul gândirii morale teoretice
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
centru, începând cu anul 1982, nu sunt bine reprezentate. Sistemele electorale precum cel spaniol au un avantaj asupra sistemelor majoritare. Ele sunt teoretic proporționale și nu suferă astfel de oprobriul de a fi "majoritariste", care, pentru mulți, înseamnă că sunt nedrepte. Totuși, ele au aproape același efect, cu excepția faptului că dau mai multă putere conducerii partidului. În sistemele majoritare uninominale, locurile sunt rareori complet sigure; oricum, elitele locale sunt cele care aleg candidații. Cu sistemele de reprezentare proporțională bazate pe districte
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cauzează" un sistem bipartidist, ci mai degrabă doar țările în care partidele tind în mod firesc să fie egale pot tolera acest sistem electoral. În celelalte, sistemul uninominal cu majoritate simplă, într-un tur este de obicei privit ca profund nedrept. Singurele țări care l-au menținut fără să aibă un sistem de partide în care partidele majore sunt mai curând egale sunt Canada și India, deși chiar Marea Britanie s-a apropiat de o situație asemănătoare în anii '70 și '80
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
directe au fost adoptate doar într-o măsură limitată în afara Elveției și a unor state din vestul SUA, există o tendință ascendentă în acest sens, în special deoarece criticile aduse împotriva acestor tehnici se dovedesc și ele, tot mai mult, nedrepte sau exagerate. Bibliografie suplimentară Deși lucrările asupra sistemelor electorale sunt numeroase, majoritatea sunt mai mult descriptive decât sistematice. O descriere clară a tipurilor de sisteme electorale se poate găsi la W.J.M. Mackenzie, Free Elections (1958). Pentru o prezentare mai
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și criticilor celor mai bine cotați din arealul respectiv. O istorie a poeziei românești contemporane. (Pe) Centri și sfere de influență rămâne, totuși, o promisiune pe care autoarea și-o face în primul rând sieși, abia apoi liricii actuale, pe nedrept rămase (iarăși orice s-ar spune) în umbra prozei, a criticii și a genurilor de frontieră. Emanuela Ilie Notă la ediția a II-a Față de prima ediție a acestei cărți, Dicționarul critic al poeziei ieșene contemporane. Autori. Cărți. Teme. Ediția
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]