5,491 matches
-
permis să aduc la dezvoltarea matematicii o contribuție mult mai mare decât m-aș fi așteptat în mod normal. Am avut dezamăgirile mele, ca oricare alt matematician, dar niciuna prea serioasă sau care să mă fi făcut în mod deosebit nefericit. Dacă la douăzeci de ani mi s-ar fi oferit o viață cu nimic mai bună sau mai rea, aș fi acceptat-o fără ezitare. Mi se pare absurd să presupun că aș fi putut "face mult mai bine". Nu
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
stă omului în putință". (David, 1977, p. 27) În realitate, această definiție a filosofiei este de regăsit în dialogul platonic Theaitetos: "În real, dragul meu, fiind instituite două modele: unul al divinului celui mai fericit, iar celălalt al celei mai nefericite lipse a divinului, și neobservând că așa stau lucrurile, nu își dau seama din cauza prostiei și a smintelii lor fără margini că, prin faptele lor nedrepte, se apropie de al doilea model, până la a-i fi asemenea, în timp ce de primul
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
eu un rol în domeniul conservării resurselor genetice vegetale. Se născuse deja în mine dorința de a îndeplini acest rol. Din acea vară, am continuat drumul singură..., pe o cale bine definită. A urmat o despărțire forțată din cauza acelui eveniment nefericit, când domnul director Mihai Cristea a fost nevoit să se pensioneze. Am continuat pasiunea sa pentru colectare, evaluare și conservare a populațiilor locale de porumb, ducându-i mai departe crezul vieții lui: ”a conserva plantele, pentru noi cât și pentru
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
la adresa lui Dumnezeu de o aroganță fără seamăn; sau că Spinoza, cu echivalența sa dintre Dumnezeu și Natură, a adus Divinității ofensa cea mai lipsită de rușine proferată vreodată; sau că Nietzsche, cu filozofia voinței de putere, reprezintă "culmea celei mai nefericite lipse de gust și a stupidității existențiale". Ceea ce contează este faptul că Epimeteul vremii noastre nu s-a temut de acea analiză radicală care l-a determinat să deschidă cutia nihilismului. Capitolul 14 Nihilism, posthistoire, sfârșit al istoriei: Kojève, Gehlen
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și pe Ion Creangă elev la Iași. Aici își alcătuiește biblioteca și îl are profesor pe Filaret Scriban, arhiereul. În anul al IV-lea al Seminariei, ultimul al cursului inferior, în timpul verii, moare tatăl lui I. Creangă și acest fapt nefericit îi aduce responsabilități de cap de familie, împiedicându-l să urmeze și cei patru ani ai cursului superior și silindu-l să-și caute o slujbă. În anul Unirii, primește de la Seminaria Centrală din Iași „Atestatul formalnic”, pe care-l
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
suportul unor tensiuni sufletești, cum ar fi revenirea bolii lui Eminescu, pierderea postului de institutor sau necesitățile materiale. Simțindu-și sfârșitul aproape, încerca să se ocupe de suflet, neglijându-și durerea: „povestitorul, în toiul propriilor suferințe, nu-și uita prietenul nefericit; la 2 februarie 1887, se duse deci să-i facă o vizită, în compania lui Morțun” (12, p. 71 ). Curcubeul pe care-l vede din cerdacul mănăstirii și pe care l interpretează ca pe un semn de mai bine, pare
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
trebui de la o vreme s-apuci câmpii!” nu trebuie luate în seamă chiar toate relele ce se întâmplă într-o viață, deoarece ar putea afecta integritatea fizică și psihică a persoanei; p. 186, r. 21 : „Tot pățitu-i priceput!” orice întâmplare nefericită poate folosi drept învățătură pentru viitor; r. 29 : „Nu ședea, că-ți șede norocul!” starea vegetativă a omului atrage după sine și lipsa fortuității; p. 187, r. 32 : „unde erau trei, eu eram al patrule” colectivitatea apare de multe ori
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
urmă eșecul unei mari iubiri. De aceea, personalitatea lor nu se conturează decât dintr-o perspectivă unică. Poveștile lor de dragoste sunt asemeni unor oglinzi care reflectă personalitatea fiecăruia dintre ei. Deși diferite, structurile lor interioare îi conduc spre același nefericit final al poveștii de iubire. Atât Mavrodin,(cu sensibilitatea lui creatoare și aspirațiile lui spre ideal), cât și Hasnaș (cu rigiditatea sa pragmatică și cu vulgaritatea lui caracteristică),eșuează în iubire și sunt marcați pentru restul tot vieții de eșecurile
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
parte, cu textualitatea în care se înscrie o secvență explicativă, pe de altă parte. Dacă, de cele mai multe ori, este citat cazul relatării unei experiențe pentru a se da un exemplu de suprastructură a textului expozitiv, aceasta se întâmplă din cauza unei nefericite confuzii care apare între secvență, pe de o parte, și segmentarea unui enunț, într-un plan de text mai mult sau mai puțin fixat, pe de altă parte. În opinia mea, lucrarea lui W. Kintsch și T. A. Van Dijk
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
exclamație, în partea de introducere, marchează sosirea în scenă a povestitorului: Scapin (1) Ce s-a întâmplat, nobile Octave? Ce-i tevatura asta? Nu sînteți în apele dumneavoastră. Octave (1) Ah, bietul meu Scapin! Sînt pierdut, sînt deznădăjduit, cel mai nefericit om din lume Exclamațiile lui Octav îi trezesc curiozitatea lui Scapin care vrea să afle ce îl determină pe acesta să ajungă într-o astfel de stare (întrebări ale curiozității); prin mărturisirea lui, Octave anunță ceea ce va constitui punctul de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
va rodi, asemenea bobului de grâu. Ca o binecuvântare divină. Dacă însă facem referire doar la o singură scânteie, nu mai vorbim de Iăgăduință, ci de o scânteie rătăcitoare, care nu va rodi nicicum și nicicând. Un astfel de exemplu, nefericit, ne oferă scriitorul Petre Rău, în romanul său: OroloJiul de nisip, pentru care i-aș alege drept motto, un catren dintr-una din creațiile sale: „cocloidice umbre se preling în clepsidre / stropi de mulțimi se aprind argintii / cu glas de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
fascinante, dintre care l am amintit pe Edgar Cayce, cel prin intermediul căruia, se crede că însăși Entitatea Christ s-ar fi adresat oamenilor după 1900 de ani de la ultima lu i apariție. Cât privește nedreptatea și istoria de cele mai multe ori nefericită a speciei umane, se impune concluzia că Dumnezeu nu e amestecă direct în viața oamenilor. Creatorul, prin mijloacele de care dispune, caută numai să influențeze în bine evoluția omenirii. Existența maleficului prezent permanent în istoria omului, face parte din scenariul
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
deopotrivă de prețios, atît catolicilor, cît și calviniștilor; numai că forța lui de altădată constituie slăbiciunea lui azi: împiedicîndu-l să se întindă de-a lungul rîului Charente, întăriturile și povîrnișul prea abrupt al stîncii l-au osîndit la cea mai nefericită imobilitate. Cam pe vremea cînd s-au petrecut cele povestite aici, guvernul încerca să împingă orașul înspre Perigord, clădind de-a lungul colinei, palatul prefecturii, o școală de marină, cîteva așezăminte militare, și deschizînd noi șosele. [...] Sus Noblețea și Puterea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și Arăneag) și corurile (Covăsânț, Mâsca și Agrișul Mare). 5.3.5. Evanghelizarea de la Ghioroc După perioada celui de-al doilea război mondial, în Ghioroc a avut loc un serviciu de evanghelizare mult așteptat, dar care a devenit un eveniment nefericit. Păstorul de la Sâmbăteni a fost cel care a avut această viziune și inițiativă în evanghelizarea oamenilor din Ghioroc întrucât nu era nici o biserică neoprotestantă locală. Cu ocazia acestui eveniment a fost invitată și fanfara de la Șiria împreună cu dirijorul, Traian Farcaș
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
spectator la vreo aventură amoroasă a uneia dintre cele două Iulii. Astfel, în 1848, venețianul Ermolao, a demonstrat raporturile incestuoase dintre cei doi nepoți ai lui Augustus, Iulia și Agrippa, și a identificat în aceste raporturi cauza exilului celor doi nefericiți și a lui Ovidiu 19. Trebuie să amintim aici și supoziția lui Voltaire că exilul poetului sulmonez s-ar datora faptului că acesta a surprins raporturile incestuoase dintre Augustus și fiica sa, Iulia 20. În sfârșit, trebuie să mai adăugăm
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
plângând la funeraliile mele, ca și cum ar fi fost pe cale să-și pună fratele pe rug: m-a strâns la piept și m-a consolat când eram deprimat și și-a amestecat lacrimile cu ale mele până la sfârșit. O, de câte ori, protector nefericit al amarei mele vieți, mi-a oprit mâinile mele pregătite pentru un gest fatal (chiar împotriva mea însumi!). O, de câte ori nu mi-a spus: Va putea fi îmblânzită furia zeilor și nu spune că nu te poate ierta". Dar, mai
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
privește pe Suillius, raporturile de rudenie care îl legau de domus Fabia. Amintind aceste afinități, care el își dorește să rămână neclintite, Ovidiu profită de ocazie pentru a lăuda originea nobilă a propriei familii și puritatea moravurilor sale, cu excepția unei nefericite greșeli. Ovidiu îi cere lui Suillius să se adreseze tânărului Germanicus, pentru a obține favoarea de la acesta: ar fi de ajuns o adiere de vânt pentru ca barca poetului, pe cale de a se scufunda, să se poată redresa din mijlocul apelor
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
descrierii entuziasmului mulțimii, diferitele faze ale ceremoniei rituale pentru care se pregătește Sextus, printre care și aceea de a mulțumi zeilor și lui Cezar care îi va da din nou ocazia să îndeplinească un astfel de ritual. Poetul se arată nefericit că nu poate fi măcar unul din popor, pentru a se bucura de acest spectacol. El va vedea totul cu ochii minții care vor putea să contemple chipul consulului său. Fie ca Pompeius să se gândească o clipă și la
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
imediat îl asaltează gândurile legate de propria-i suferință: Cine s-ar fi gândit?... Totuși virtutea trebuie demonstrată în vremuri grele, și mai exact probitatea (adversis probitas exercita rebus), trebuie pusă în valoare în momente potrivnice, și elogiată în momente nefericite (tristi tempore). Dacă Ulise nu ar fi avut de înfruntat atâtea adversități, Penelopa ar fi fost fericită, dar fără glorie. Dacă Capaneu ar fi intrat glorios în cetatea Tebei, cine ar fi cunoscut-o pe Evadne? Alcesta nu ar fi
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a urmărit încă de la naștere, care a avut loc într-un context așa de tulbure 459 pentru poporul roman și care avea să ducă la o schimbare de situație atât de dramatică în istoria romană. Se înțelege că, cu această nefericită și ghinionistă intrare în viață, Ovidiu nu putea să se aștepte la un sfârșit la fel de nefericit și ghinionist ca exilul. Cititorul din posteritate este atenționat să citească bine printre rânduri, pentru că astfel avea să afle mai mult decât îi era
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pentru poporul roman și care avea să ducă la o schimbare de situație atât de dramatică în istoria romană. Se înțelege că, cu această nefericită și ghinionistă intrare în viață, Ovidiu nu putea să se aștepte la un sfârșit la fel de nefericit și ghinionist ca exilul. Cititorul din posteritate este atenționat să citească bine printre rânduri, pentru că astfel avea să afle mai mult decât îi era permis poetului din Sulmona să spună, din cauza condițiilor neprielnice, în acel moment. VI. Adulare: sfidarea lui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
alte cercetări s-a constatat că ponderea informațiilor transmise prin cuvinte este mult (s.n.) mai mare." Menționam că acest procent alocat nonverbalului este valabil doar în comunicarea directă, face-to-face. Parafrazându-l pe academicianul Alexandru Surdu, care, referindu-se la destinul nefericit al filosofiei românești, a cărei problemă "o constituie tocmai problemă propriei sale existente"83. după toate aparențele, si in cazul componenței nonverbale, avem o situație similară. Pentru nivelarea oricăror asperități între comunicarea verbală și cea nonverbală considerăm că semnul cel
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
deoarece expresiile sunt strâns legate de emoție, ele sunt adesea involuntare. Fiecare om a trait situația "luptei" cu ascunderea emoțiilor, situație din care luptătorul este aproape imposibil de a fi și biruitor. Mai rău decât atât: există și varianta complet nefericită! în care persoana, făcând eforturi disperate să-și reprime emoțiile (de fapt: să lupte împotriva exteriorizării lor), își poate provoca emoții...suplimentare. Referindu-se la varietatea formelor de expresie ale chipului omenesc, la emoții, precum și la necesitatea continuării studierii acestora
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
multor studenți din București, Timișoara sau Iași ascultă Radio Europa Liberă pe ascuns. Unii pot prinde BBC-ul. Căderea Zidului, care oficial nu avusese loc, nu mai este un secret pentru mulți români. Românii își trăiesc istoria separat, într-o nefericită insularitate înfrântă. Ei se simt diferiți, uitați, doborâți. Striviți de trilogia celor trei " F" (Frig, Frică, Foame). Povestirea antropologului Irina Nicolau, devenită director adjunct al Muzeului Țăranului Român după 1989, astăzi dispărută, mă obsedează. Ea își amintește de serile petrecute
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
din 2000-2004 și-a dobândit o tristă faimă din instituționalizarea corupției la vârf. Imediat după alegeri, noua guvernare, Iliescu-Năstase, a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a anula rezultatele proceselor din anii anteriori: parchetul a reluat practica nefericită a recursurilor în anulare, iar președintele Iliescu personal a grațiat contingente întregi de condamnați pentru fapte de corupție ai anilor precedenți. Astfel, tema luptei contra corupției a devenit piesa centrală și în campania electorală a lui Traian Băsescu din 2004
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]