4,685 matches
-
la întoarcerea acasă o pagină de jurnal sub titlul O scrisoare din Italia în care stă în prim-plan descrierea artei italiene. Scriitorul e profund impresionat de tabloul Sfânta Cecilia al lui Raffaello: Și dacă există o nemurire, aceasta e nemurirea: a simțit el o dată, a fixat această simțire pe pânză, și cît se va mai păstra pânza aceasta, simțirea lui, această mai nobilă parte din viața lui sufletească rămîne, trece de la om la om și se revarsă ca un curent
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
clan din ținuturile corsicane, generalul din Italia și din Egipt, primul consul, iată, într-adevăr, acel Napoleon care nu moare, care 1-a susținut pe împărat în tot ce a fost el și care își suportă legenda de-a lungul nemuririi sale24." Acesta este ritmul greoi al unei nostalgii epice care nu-i decît un ecou al acelei povestiri consistente din Medicul de țară, pe care Balzac o atribuie lui Goguelat, fost soldat, care, așezat pe o grămadă de fîn într-
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
fără tutorele său". De aici și respectul acordat vîrstei, rolul privilegiat al bătrînilor: "Respectul bătrîneții este un cult în patria noastră." De aici, în sfîrșit, și idealul clar definit al unei societăți religioase în care cultul Ființei supreme și recunoașterea nemuririi sufletului se află într-o comuniune totală: "Tămîia va fumega zi și noapte în templele publice și va fi întreținută timp de douăzeci și patru de ore, rînd pe rînd de bătrînii în vîrstă de șaizeci de ani..." Un curios paradox face
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cu animalele necuvânttoare, cu ierburile, cu munții și cu apele. Pornind de la textul biblic al Facerii, socotind c Omul e contopit ori împrștiat în opera divin, fr putere, fr ființ, ori fr soart proprie și acceptând prezumția potrivit creia eternitatea, nemurirea sunt atributele dumnezeirii, el conchide c acesta, (omul, reprezint abia un perceptibil moment din acest lanț fr sfârșit. Exprimându-se metaforic, dintr-o perspectiv în final fatalist, Ralea conchide c omul apare și dispare într-o scprare de fulger, care
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
arunce, întrucât așa ceva nici măcar nu i-ar fi trecut prin minte. Dați-mi voie să mai compar doi oameni, care fac cinste științei franceze care au dispărut de curând dintre noi, dar care au intrat de mult timp deja în nemurire. Este vorba despre dl Bertrand și dl Hermite. S-au format la aceeași școală și în același timp; au avut parte de aceeași educație, de aceleași influențe; și, totuși, ce diferență! Nu o vedem apărând doar în scrierile lor; o
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
că acolo e mai bine de el! sau: Nu mai fi supărată, Ileană, că până la urmă toți acolo ajungem!. Pentru daci, se știe că moartea era prilej de bucurie, iar venirea pe lume era unul de tristețe. Ei credeau În nemurirea sufletului și de la monoteismul lor s-a ajuns mai ușor la creștinism. Chiar până În zilele noastre se crede că În primele trei zile după moarte sufletul defunctului veghează prin preajmă și vede tot ce se Întâmplă, fiind atent mai ales
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ne-am retras În munți când au venit năvălirile barbare. Creștinismul a prins și s-a răspândit la noi Încă din vremea apostolică dar și prin coloniștii romani care vin aici de pe toată Întinderea imperiului și datorită credinței dacilor În nemurirea sufletului. Cuvintele: botez, cruce, Dumnezeu, Înger, altar, păgân, biserică sunt latine. Până la venirea slavilor (secolul al VI-lea) pământul Daciei, părăsit de romani În , este pustiit de: sarmați, marcomani, roxolani goți, gepizi, huni și avari. Populația dacă romanizată se ascunde
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
putem crea poveștile noastre (subiecte avem... Slava Domnului!...), pentru amiază, „șoptite de muzele ieșite din minți și însoțite de cântatul greierilor miezului de vară...”, pentru miezul de noapte, „inspirate de Lunăși de duhurile zănatice ale nopții” și pentru asfintit, „despre nemurirea sufletului discipolilor strânși roată în jurul lui...” o spune, degajat, filosoful Andrei Cornea. în viziunea d-sale, poveștile sunt fie „impertinente”, fie „apocrife”. Cum a ajuns d sa la această clasificare?! Simplu, le-a gândit, prin recompunerea fastuosului trecut moralizator, racordat
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
lirico-epică: „și s-au iubit cum nu gândești / că s-au iubit vreodat’ ”. Moartea fetei devine somn în masa vegetală, contopire cu natura-mamă: „Ea doarme, lebăGă supusă / Cu trupul părăsit de zbor...” A compara mireasa moartă cu aripile frânte-n nemurire ale unei lebede înseamnă a omagia, în fapt, fragilitatea vieții în fața atâtor vicisitudine, la care te poate supune hazardul. Acest final baladesco mitic (cu frisoane de tragism shakespearian) ar putea reprezenta, totodată, și un omaJiu de taină al scriitorului Gheorghe
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
multe mistere l-au costat viața astfel că, nici după douăzeci de ani de la plecarea lui dintre noi, nu am pătruns în subtilitățile științei „manipulării fantasmelor” (Eros și magie în Renaștere. 1484) și nici nu am aflam care este „prețul nemuririi...” Cu o vizibilă doză de eleganță, istoricul Lucian Boia defineșțe, conchizând, metaforic, personalitatea lui Nicolae Iorga - “un focar de cultură” (p. 59), Camil Petrescu cel care construiește “edificii de idei” (p. 74) sau Eugen Ionescu, dotat cu - “permanentă fragilitate” (p.
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
învinge trândăvia și lenea ce te oprește. Tu ca vulturul te-avântă spre sferele senine. / Darul lumei cântă. rită-te pe tine!” Anul 2012 ne amintește că s-au împlinit 55 de ani de când omul Constantin Brâncuși a plecat spre sferele nemuririi pentru a 150 plăPădi o altă pasăre măiastră - „întruchipare de duh căOător a celui mai adânc dor”. Dar 2012 ne amintește și de anul 1937, când începea materializarea unui amplu proiect, ansamblul sculptural de pe „Calea Eroilor” din Tg. Jiu: Masa
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
adevăr nesemnificativă dacă astfel de întâmplări nu s-ar petrece permanent în jurul nostru. Problema este să învățăm a le observa. Și bineî nțe les că nu sunt primul care ajunge la astfel de concluzii. În cartea sa intitulată ,, În zarea nemuririi“, Prentice Mulford ajunge la concluzii extrem de interesante în legătură cu acest subiect. Este și aceasta o carte scrisă pe baza observațiilor proprii și are ca subiect influen ța gândului asupra lumii înconjurătoare. Când a fost scrisă această carte ? Acum un secol. Dar
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
își purifică sufletul prin contemplare, dialoghează cu sinele său, golit de vremelnicie, percepe sensul anagogic al existenței, miracolul vieții și revelarea zeului sălășluind în trupul omenesc. Prețuirea valorilor tomitane libertate, iubire, frugalitate este luminată de arcul unui dor metafizic al nemuririi prin artă. Purificarea suferită se aseamănă cu topos-ul izgonirii din Rai. Exilul este o coborâre în Infern și o inițiere în destin. Omul trăiește în lume, în exil, iar suferința este o treaptă spre desăvârșire. Durerea sa este fizică
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și al sinelui său, dovedind că între patrie și lume nu există contradicție. Ovidiu va avea însă mereu, ca punct de sprijin, limba latină, patria sa interioară în care visează și scrie și în care gloria faptei îi va asigura nemurirea. Relegarea lui Ovidiu are, așadar, nu numai o dimensiune materială geografică, juridică sau politică -, ci, mai cu seamă, o dimensiune spirituală, anume condiția tragică a omului în lume. Acestă condiție umană a fost definită memorabil de o cugetare platoniciană. "Omul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
curae requies, tu medicina venis" (Tristia IV, 10, 117-118). Muza dobândește, așadar, sens existențial și poetul are această conștiință. Pentru Ovidiu, poezia este un miracol și are o triplă funcție: una terapeutică, alta salvatoare și, în sfârșit, alta metafizică dobândirea nemuririi. Ocurențele termenilor carmen și musa conferă această configurație. Importante însă pentru descrierea unei poetici ovidiene sunt, desigur, observațiile asupra creației poetice (poesis), dar și asupra poeziei (poema) și asupra creatorului (poeta). Menționăm câteva: 1. importanța inspirației directe (Pontica III, 4
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Facultatea de Istorie a Universității din București; din 1996 pînă în 2000 a fost Consilier al Președintelui României, Emil Constantinescu. Autor al volumelor Civilizația greacă și originile democrației, Societatea greacă arhaică și clasică, Cetatea greacă, între real și imaginar, Practica nemuririi. O lectură critică a surselor antice referitoare la geți. În colaborare cu Liana Lupaș, a publicat volumul Commentaire aux SEPT CONTRE THEBES d'Eschyle, lucrare distinsă cu premiul "Timotei Cipariu" al Academiei Române. Autor a circa 100 studii de specialitate. Catherine
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
literare. Zeița este recuperată pe cale magică și reparatorie: zeul Enki confecționează două divinități din lut (ceea ce amintește de Caloian), le însuflețește și le trimite în lumea „de dincolo” pentru a stropi corpul neînsuflețit al Inannei cu „licoarea vieții”. Calea către nemurire, către tinerețe veșnică, către viață fără de moarte începe să capete, la sfîrșitul aventurii eșuate a zeiței sumeriene, un înțeles nou: în Marele de Jos nu pătrunde nimeni; așadar, moartea nu poate fi învinsă, adevăr cutremurător chiar și pentru zei. Cei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de Jos nu pătrunde nimeni; așadar, moartea nu poate fi învinsă, adevăr cutremurător chiar și pentru zei. Cei vechi și-au pus întrebarea, iar ea a rămas greu de înțeles, pentru totdeauna, de ființa umană, limitată destinal și profund tragică. Nemurirea este un atribut al zeilor. Ea poate fi obținută și de oameni privilegiați, îndrăgiți de cei divini, asemenea lui Zuisudra, tot sumerian. Se arată oamenilor ca iarbă fermecată (Ghilgameș) sau ca tărîm însorit (basmul românesc Tinerețe fără bătrînețe...). Vechii canaanieni
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în vreme ce eroii sumero-babilonieni, plasați în „țara fericiților” treceau drept nemuritori, după modelul zeilor, străbunul evreilor s-a bucurat doar de vîrstă eonică, de longevitate. „Ulterior”, și „patriarhilor” li s-a recunoscut existență matusalemică, în tradiția mentalistă a vechiului mit al nemuririi. În varianta babiloniană a călătoriei infernale, protagoniștii au rămas aceiași, cu deosebirea că Inanna se numește Iștar, devenind, cu timpul, o divinitate predominant erotică, asemenea Afroditei din mitologia greacă. Nimic n-a împiedicat-o, totuși, să-și păstreze atributele agro-păstorești
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Schema mitică a coborîrii s-a păstrat și ea în linii generale. Și de data aceasta, aventura eroică pare un act propriu, de voință. În planul basmului, feciorul de împărat hotărăște să nu se nască pînă nu i se promite nemurirea. Cele două lumi sumeriene, Marele de Sus și Marele de Jos, încep să se asocieze „în profunzime” (Gilbert Durand), să se așeze în serii simbolice la nivele distincte: una, în continuarea tradiției, unește viața și moartea (Eros - Thanatos); a doua
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
știm niciodată în ce împrejurări omul cu sensibilitate și judecată a înțeles moartea ca moarte, în accepțiune dramatică, nu ca trecere, călătorie. Dar întrebarea s-a pus insistent, în cele trei aspecte fundamentale ale presupusei existențe: 1. ca viață veșnică (nemurire) de care nu beneficiau decît zeii. Ea se dobîndea prin naștere ori era dăruită și se asigura prin consumul unei substanțe revitalizante: ambrozia, soma, lamura; 2. ca trecere într-o altă lume, asemănătoare, în apropierea strămoșilor și a zeilor, prilej
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
propune și el acest tip de încercare eroică. Zmeul îl provoacă la luptă pe Făt-Frumos, pentru că i-a fost încălcat domeniul. Călătoria mai are ca pretext obținerea plantei miraculoase care crește pe un tărîm privilegiat. Este o formă mimetică a nemuririi ca dar. Basmul preia motivul sub forma rodiei dăruită femeii norocoase. Împăratul poate obține un fiu, visul de-o viață, ceea ce înseamnă un pas spre nemurire, de data asta, prin perpetuarea numelui. Apa vie și apa moartă, obținute cu dificultate
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
obținerea plantei miraculoase care crește pe un tărîm privilegiat. Este o formă mimetică a nemuririi ca dar. Basmul preia motivul sub forma rodiei dăruită femeii norocoase. Împăratul poate obține un fiu, visul de-o viață, ceea ce înseamnă un pas spre nemurire, de data asta, prin perpetuarea numelui. Apa vie și apa moartă, obținute cu dificultate, cînd se bat munții în capete, își au de asemenea locul în această serie a cunoașterii și a existenței. Moartea violentă poate constitui și ea pretext
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fi cuprinse într-o imagine constrîngătoare, reflectată într-o singură carte. Tocmai de aceea se poate spune că majoritatea scrierilor lui Mircea Eliade tratează aspecte ale fenomenologiei și semanticii morții, de la Mitul reintegrării la Cosmologie și alchimie babiloniană, de la Yoga. Nemurire și Libertate la Noaptea de Sînziene, de la Nașteri mistice la povestirea La țigănci. Predominanța acestei teme, totdeauna corelată cu opusul ei, viața (în chip de Eros), relevă structura personalității autorului, direcția destinală a ființei sale: între ipostazul pozitiv al lui
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în eterna-i schimbare. Și ce bine ar fi dacă aș izbuti! La ce mă gândeam? Îmi venise în minte o comparație între lumea zeilor și cea pământeană. Sus, în Olimp, zeii trăiau într-o primăvară veșnică, în plăceri, căci nemurirea și puterea lor îi ajuta să-și facă o lume a lor, cu legi făcute de ei, la îndemână pentru o viață ușoară, nu cunoșteau ce-i suferința, papau ambrozie și nu cunoșteau senzația foamei, sorbeau nectar și nu știau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]