5,657 matches
-
sens în suferință, nu va învăța nimic din această experiență. Dar cine crede că Dumnezeu poate folosi suferința în favoarea lui, să vorbească în ea Și prin ea, va fi deschis în a vedea mâna lui Dumnezeu la lucru în această nenorocire. Cuvioșii părinți, atinși de nenumărate boli, mulțumeau lui Dumnezeu și le considerau pe acestea ca fiind „iubirile lui Dumnezeu”. În acest sens, Cuviosul Părinte Porfirie Kavsokalivitul menționează: „Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat multe boli (traducătorul cărții menționa că
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
împotriva regimului de democrație populară 71. Optimismul nu l-a părăsit, declarând că dorința lui era să revadă renașterea virtuților românești. Totuși, trecând prin tensiunile și umilințele perchezițiilor, simțindu-se urmărit și amenințat, a fost cuprins de resemnare, afirmând că: ,, Nenorocirea țării noastre e opera anglo americanilor, care au îndemnat oamenii noștri politici la rezistență nebună, fără ca ei să-și fi ținut promisiunile, astfel că ei sunt răspunzători de suferințele noastre”. După părerea sa, singura soluție este ca oamenii politici să
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
nici să-i dau prilej de bucurie: din strașnica-ncruntare de dorești s-o scoți, e musai să-i servești la orice oră (o poți trezi și noaptea, nu se va supăra, că stă cam prost cu somnul de nu-s nenorociri în preajma-i), "un petit plat"113 compus din știri despre necazurile celor cunoscuți (nici celelalte nu sunt de prisos, dar n-au același gust), o mică dezonoare, "un tout petit larcin"114. De-i poți servi ceva mai consistent ("histoire
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
se intersectează cu biografia, texte religioase cu predici scrise de un individ internat în ospiciu, un prizonier, un criminal, o displaced person, pentru un preot din Tasmania, reverendul Blunt care strigă: "nu vă fie teamă de marea amară, locul oricărei nenorociri, căci amarul inimii voastre este cel care vă oferă otrava morții, inima voastră stricată este locul nimicirii voastre, este marea în care puteți să vă înecați". Marea, locul nașterii, al vieții, al creației și desfătării, devine mare amară, loc de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un episod de orbire spontană, omul în cauză aflându-se la volanul propriei mașini oprite la semafor. Adus acasă de un binevoitor, care se va dovedi până la urmă a fi fost un hoț de mașini, proaspătul orb se resemnează în fața nenorocirii; are totuși puterea să realizeze că orbirea care teoretic i se părea a fi absența luminii, o ascundere a ființelor și lucrurilor în dosul unui văl negru de beznă (amauroză), în ceea ce-l privește înseamnă cufundarea într-un alb absolut
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
împotriva regimului de democrație populară 71. Optimismul nu l-a părăsit, declarând că dorința lui era să revadă renașterea virtuților românești. Totuși, trecând prin tensiunile și umilințele perchezițiilor, simțindu-se urmărit și amenințat, a fost cuprins de resemnare, afirmând că: ,, Nenorocirea țării noastre e opera anglo-americanilor, care au îndemnat oamenii noștri politici la rezistență nebună, fără ca ei să-și fi ținut promisiunile, astfel că ei sunt răspunzători de suferințele noastre”. După părerea sa, singura soluție este ca oamenii politici să accepte
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
concepe utilitatea ei pentru „simplul particular”, care „în cetirea istoriei găsește mângâiere pentru relele de față; ea îi arată că, printr-o tristă fatalitate, perfecție n-a fost niciodată în lume, vă virtutea mai întotdeauna a fost prigonită în viață”; nenorocirile proprii „trebuie să le socotim de nimică” atunci când cunoaștem marile nenorociri ale trecutului. Ideea, pe care Mihail Kogălniceanu a preluat-o dintr-o scriere anonimă de la începutul secolului și asupra căreia va reveni mai târziu are la prima vedere, o
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
mângâiere pentru relele de față; ea îi arată că, printr-o tristă fatalitate, perfecție n-a fost niciodată în lume, vă virtutea mai întotdeauna a fost prigonită în viață”; nenorocirile proprii „trebuie să le socotim de nimică” atunci când cunoaștem marile nenorociri ale trecutului. Ideea, pe care Mihail Kogălniceanu a preluat-o dintr-o scriere anonimă de la începutul secolului și asupra căreia va reveni mai târziu are la prima vedere, o evidentă notă de resemnare; cărturarul găsește însă aici și suportul unui
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
împrejurimile acestei fortărețe, 15-20 km și nimic mai departe. Nu ținem câtuși de puțin să mergem cu armata rusească, nici să trecem Balcanii. Am fi făcut poate mai bine dacă alegeam gurile Dunării și Dobrogea, drept câmp de luptă. Din nenorocire ne am gândit prea târziu”. Da, atunci Dobrogea o aveam de la noi și nu rușii ar fi trecut cei dintâi de ar fi ocupat nordul provinciei, pentru ca pe urmă, având Cernavodă și linia ferată, să poată aduce pe mare transporturile
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
ceilalți pe deplin clare, să spună ceea ce gândește, mai ales atunci când acest lucru este neplăcut și chiar dureros pentru el și pentru cei care îi sunt apropiați.140 Respectul necondiționat al adevărului și, în egală măsură, înfruntarea cu curaj a nenorocirii sunt imperative pe care trebuie să le urmeze cel pentru care demnitatea omenească este cu adevărat o valoare. Wittgenstein a luptat aproape zi de zi cu sine pentru a trăi în acord cu aceste aspre porunci. Și-a privit în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
o trecere de la descrierea pură la interiorizarea treptată a peisajului, de la contemplare la meditație asupra durerii umane. Această din urmă, preluată și de Quasimodo, constituie o temă centrală ce poate fi urmărită cu ajutorul termenilor din respectiva zonă semantica: sciagure, affanni nenorociri, suferințe (v. 19), infelici nefericiți (v. 21), nefericită / scenă a lumii (vv. 46-47). Suferință, dar și singurătatea că fundamente ale acesteia pecetluiesc viața omului ca unică posibilă certitudine: Pe mine să mă vezi adesea singur / mut rătăcind prin codri și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
păsări prin văzduh, nici zumzet de albine sau de fluturi n-ar mai străbate câmpia, nicio voce, niciun murmur, în afară de cel al apelor, al vântului și al furtunilor nu s-ar auzi nicăieri. Din lumea întreagă, și din întâmplările și nenorocirile fără de sfârșit ale viețuitoarelor niciun vestigiu nu va dăinui; doar o tăcere goală și o liniște preaînalta.301 Scriitorul surprinde sunetele în momentul stingerii: cântecul păsărilor, mugetul animalelor, freamătul vietăților constituie indicii ale vitalității ce se estompează. În timp ce se instaurează
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de cruciat bigot aflat în campanie pentru apărarea "lumii civilizate", a "libertății" și pentru împlinirea "destinului istoric" sub "grația divină", această nevoie continuă (vezi și perioada Războiului rece) de dușmani impecabili în calitatea lor de păcătoși poate conduce la o nenorocire, în fapt pentru că întîlnește o alta chiar mai primi-tivă și mai agresivă: radicalismul islamic. Astfel, în explicarea actualelor evoluții, avem de-a face cu șocul produs de întîlnirea a două fundamentalisme. Maeștrii inspiratori ai președintelui George W. Bush, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
satul, cu toate elementele lui. Reconstrucția vârstei deja pierdute se face printr-o disperată încercare de a redescoperi elementele care compuneau acel Univers: "Acoperită de rouă,/ Țara frunzelor fragede,/ Câte milenii încă/ Nu vei obosi să te naști?/ Leagăn de nenorocire/ Atât de frumos încât nimeni/ Nu are timp să renunțe/ La verdele tău cimitir,/ Țărână bogată în sare/ Depusă din lacrimi pe care/ Albii de râuri le duc/ Și le umplu cu pești,/ Și plânsul îți e roditor,/ Mamă fără
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nu le fie frică;/ Tu treci prin ceață/.../ Tu treci, iubire,/ Și eu știu că treci...". (Tu treci) În poemul Din principiu, chiar și interiorul, văzut ca spațiu ocrotitor, se transformă într-un cadreu nesigur, bântuit de propriile temeri: "Ce nenorocire să știu/ Că nu exiști decât în mine,/ Să nu te simt în niciun fel/ Și, totuși, să nu mă îndoiesc/ Că ești acolo!/ dar, dacă, totuși, m-ai părăsit/ Și eu îngrijesc cu supunere/ Și ridicol devotement/ Frumoșii pereți
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
-și despăducheau copii în fața cocioabei, cerșetori, briganzi. Cunoaștem foarte bine acest proces și din literatura noastră: după un debut furtunos romantic de inspirație pur livrescă, Filimon reneagă modelul inițial și parodiază sângeros tipul romantic făcându-l ridicol: Mitică Râmătorian din Nenorocirile unui slujnicar, amantul poetic al slujnicelor de mahala, îmbrăcat într-o manta de carbonaro și cu galoși de gumilastic în picioare. Parodia modei romantice a călătoriilor prin ținuturi pitorești, cu peisaje sălbatice, pe malurile râpoase ale unor cascade înfricoșătoare, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Se scobeau două găuri în oasele capului și chirurgul bîjbîia cu bisturiul prin creier după rădăcinile fibrelor vinovate"; sau, o altă descriere, a acțiunilor întreprinse după eșecul primei faze a acțiunii de izbăvire a omului, prin "trăsnetul coagulator", "de toate nenorocirile care însoțesc conștiința de sine": Se disecară cu amănunțime morții, se făcură numeroase vivisecții pe voluntari, se sacrificară sute de mii de indivizi pe altarul binelui obștesc, despicîndu-se astfel inimile lor, care fură cusute la loc". Așadar, nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
o reprezintă Pericle. Ne oprim aici asupra grecilor din perioada cuprinsă între sfîrșitul secolului al VI-lea și secolul al IV-lea î. Hr. Troienele, piesa lui Euripide. Iată ce spune Hecuba, regina Troiei, după victoria grecilor: Pentru a desăvîrși șirul nenorocirilor, voi pleca să fiu sclavă în Grecia, la anii mei înaintați. La vîrsta mea voi îndura cele mai rele umilințe, fie că voi fi portăreasa care ține cheile, eu, mama lui Hector, fie că mă voi duce să coc pîine
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
această lume a războiului permanent, sclavia este o amenințare constantă. O societate fără sclavi este imposibilă pentru omul grec. Trebuie deci să fii mai puternic decît dușmanii. Învingători în războaiele medice (490 și 480 î.Hr.), grecii evită cea mai mare nenorocire în ochii lor: să devină sclavii perșilor. A fi liber mai înseamnă pentru un grec a nu fi aservit unui tyrannos. Dialogul dintre Xerxes (rege al perșilor) și Demarate (fost rege al Spartei, refugiat la curtea sa), imaginat de Herodot
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mod categoric, nu? Iată ce scrie Hans Jonas 98: "Prometeu definitiv dezlănțuit, căruia știința îi conferă puteri încă necunoscute iar economia impulsul său nemăsurat, are nevoie de o etică care, prin limite liber consimțite, să împiedice forța omului să devină nenorocirea sa." Plecînd de la ideea că, pentru prima oară în istoria sa, omul e în stare să se "deformeze" și să distrugă umanitatea, filosoful german insistă asupra necesității unei noi înțelepciuni, unei noi busole. Cum să faci imposibile posibilele născute din
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pădurile acestor locuri muntenoase învrednicesc cea mai mare îngrijire a proprietarilor lor, ba încă și a Ocârmuirei, prin introducerea unei regulate iconomii de păduri. Acum, iconomia pădurilor (precum poate și aiure), iar mai ales în această parte a țărei, din nenorocire se află în cea mai tristă stare. Prin necumpătata exportație a lemnului, prin numeroasele și peste analoghie aflătoarele ferestei, toată valea cea mare a Bistriței cu a<le> ei lăturalnice văi, se vede stirpită de lemne și provizioanele copacilor câștigate
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
vitelor, care este comerțul de acum al Moldovei, nicidecum nu se cumpenește cu importația. Deci, țările streine sug din Moldova, pe fieșcare an, mari some de bani și numai desvălirea unei mai mari industrii în țară, îmbunătățirea agriculturei, ce din nenorocire se află încă într-un grad foarte îngiosât, iar mai ales deschiderea minelor îmbelșugate în țară pot întâmpina neîncetata pierdere a capitalului țărei și a feri patria de o de istov neapărat următoare sărăcie, care vine după un asemine comerț
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
produce nu numai fierul cât trebuiește în țară, dar încă și pentru exportație în țerile ce au lipsă de acest metal. Lipsa unei fabrici de fier în țară este cea întâia de căpetenie pricină că industria și agricultura țerei, din nenorocire, se află încă într-un grad mai îngiosât decât cum se aflau aceste în alte țeri înainte de 300 ani. Țăranul, fiind aice sărac, nu este în stare a-și cumpăra scumpul fier trebuitori pentru pregătirea unui plug bun și lucrează
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
nesfîrșit lanț de suspiciuni și trădări, de tensiuni și drame, de încordări și neliniști, de confruntări și pasiuni. Moneda a slujit progresul omenirii încă de la începuturile întăririi sale. Și ceea ce durează își dovedește validitatea prin rezistența la diferite încercări și nenorociri. 10.2. FINANȚAREA ECONOMIEI Creșterea economică se realizează în principal prin investiții. Dar, pentru a investi, sînt necesare capitaluri. Primul demers constă în a utiliza propriile resurse, ceea ce se numește autofinanțare. Dar de cele mai multe ori, aceasta nu este suficientă, și
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
asta delicata trecere spre real life. Și așa, din una în alta, se succed micile întîmplări și consi derații asupra lumii noastre, analizate cu acribie și fața unui pasaj ca cel de mai sus, să nu-ți spui că, poate, nenorocirile cotidiene și toate falsele probleme cu care ne îngreunăm și ne stîlcim viețile ar fi evitate, sau măcar minimalizate, dacă aceste grave și profunde ches tiuni ar fi puse, preț de cîteva clipe, în gura unor copii... Distanța inversă, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]