3,736 matches
-
că, dacă nu ar fi încălcat poruncile lui Dumnezeu, Adam ar fi fost nemuritor. Ar urma că, iertîndu-le fiilor lui Adam păcatul strămoșului lor, Dumnezeu ar fi trebuit să reinstaureze nemurirea pe pămînt. Dar se știe că raționamentul uman este neputincios atunci cînd este vorba despre zdruncinarea unor credințe prea solid înrădăcinate. Ar trebui deci să vedem dacă nu există o dovadă irefutabilă a erorii raționamentului teologic. Replica este dealtfel deja inclusă implicit în toate dezvoltările anterioare legate de istoria evolutivă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
orice angoasă pămîntească, care, prin sacrificarea întregii sale vieți concrete, reconciliază aparența rătăcită cu sensul final al vieții, cu esența vieții, cu principiul simbolic "divin". El îl împacă pe om cu Dumnezeu și demonstrează că orice sursă de spaimă rămîne neputincioasă dacă individul se supune apelului supraconștient, dacă știe să satisfacă dorința esențială, să urmărească satisfacția esențială, bucuria cea mai intensă, dacă este inspirat de încrederea perfectă în viață, de credința neclintită în mister. Spiritul lui Dumnezeu (sensul vieții) s-a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
îi corespunde excesul de inculpare a tuturor celorlalți, considerați ca fiind nedrepți. Nemulțumirea este prea ușor justificabilă prin faptul că toți oamenii sînt motivanți falși, de unde rezultă că vanitățile vexate caută obsesia obținerea triumfului vanitos asupra celuilalt, fie prin meditațiile neputincioase ale nervozității, fie prin explozia revanșei lipsite de scrupule, caracteristică banalizării. Vina comună deși ambivalent contrastată duce la sancțiunea comună. Fiecare participă la vină și la sancțiune în măsura exactă a plîngerii sale excesive sau a triumfului său, dovezi ale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Această pedeapsă nu se adaugă consecințelor banalizării. Consecința ei este imanentă pentru că ea înseamnă prăbușirea valorilor-ghid, supravalorificarea bucuriilor materiale și sexuale, depravarea distructivă nu numai a curajului etic, ci și a curajului psihic, făcînd ca indivizii și popoarele să fie neputincioase în fața dușmanului invadator rîvnind la bogățiile adunate în metropole. Este adevărul justiției imanente exemplificat de-a lungul întregii istorii și în Vechiul Testament prin soarta babilonienilor (turnul Babel), a egiptenilor (cele șapte plăgi) prin distrugerea Sodomei și Gomorei și mai ales
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în fața amenințării mortale. Eroul ia asupra lui după cum afirmă mitul păcatul lumii, adică acceptă să suporte acțiunea culpabilă, "păcatul" celorlalți, și suferind înfrîngrea exterioară o transformă în victorie interioară. El învinge păcatul lumii, îl desființează și îl face să fie neputincios prin rezistența lui sublimă. La modul simbolic: "El se sacrifică pentru a distruge păcatul". Sensul ascuns și real al acestui simbolism nu este totuși sacrificiul în accepția sa sentimentală, renunțarea la sine în folosul celor din jur, ci sacrificiul eroic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
morții este o formă de milă față de tine însuți, foarte firească în sine. O perturbare internă și mai mare decît angoasa naturală în însăși măsura în care curajul agresiv este destul de puternic ca să învingă mila de sine însuși este furia neputincioasă față de nedreptatea îndurată. Or, nici un om nu a avut de îndurat o moarte mai nemeritată. Contrastul dintre merit și soartă, nedreptatea suferită, nu a fost niciodată mai mare. În soarta aceasta sînt incluse toate destinele posibile la care pot fi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
eșecuri, a căror acumulare descurajează forța de acceptare și o scindează ambivalent în accese de resemnare care alternează cu o iritabilitate agresivă, și care, reținută la nivelul imaginației exaltante, se descarcă în meditații ce nu fac decît să intensifice furia neputincioasă. Sub forma banalizării, maladia psihică constă într-o sarcină exaltată de arivism cu orice preț, care distruge forța de acceptare și creează tulburări zadarnice în toate domeniile, confundate în general cu activitatea combativă rațională. Contrariul pervers al forței de acceptare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
violenței în școală este o sociologie a excluziunii, demonstrând caracterul inegalitar al riscului de a fi victimă. Cartea aduce, totodată, o complexificare a modelului sociologic, arătând că nu există un "handicap socio-violent", pe scurt, că "actorii" nu sunt cu totul neputincioși, în ciuda greutăților sociale. Putem fie să zâmbim, fie să scrâșnim din dinți la critica lui Poupeau, care nu e, la urma urmei, decât o tentativă de a satura câmpul universitar într-o perioadă de rarefiere a posturilor în detrimentul științelor educației
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
crai, asta nu miroasă a nas de om...” mustrarea fiilor pentru superficialitate și mândrie deșartă, incompatibile prin definiție cu statutul moral al omului și în special al suveranului; r. 35 36: „Cel de-sus varsă darul său și peste cei neputincioși”binecuvântarea divină nu ține cont de aparențe sau de legile lumești; p. 82, r. 15: „De unde dai, milostivul Dumnezeu să-ți deie” replică de mulțumire din partea celui ajutat, care trimite asupra binefăcătorului său bunătatea divină; p. 83, r. 19: „omul
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
o pradă, înseamnă că își atinge un obiectiv, dar și că are înțelepciunea de a aștepta, de a observa, întrucât vânătoarea cere răbdare și concentrare; - când este vânat, urmărit, hăituit, înseamnă că este victima atacurilor și amenințărilor, că este prada neputincioasă a ambiției sau a cruzimii altora. Verbul «a vâna» are și o semnificație de renunțare la gândurile negre, de eliberare a energiilor negative și a emoțiilor înăbușite. Castel, palat În vis, ca și în basme, în castel se află comoara
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
formală, a doua este o adevărată judecată sintetică a priori, fundamentul inducției matematice riguroase, a treia este un apel la imaginație, iar a patra este o definiție mascată. Intuiția nu este neapărat fondată pe mărturia simțurilor; simțurile ar deveni curând neputincioase; de exemplu, nu putem să ne reprezentăm xilogonul, și totuși ne gândim, prin intuiție, la poligoane în general, care conțin xilogonul ca un caz particular. Știți ce înțelegea Poncelet prin principiul continuității. Ceea ce este adevărat pentru o cantitate reală, spunea
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
ruine să nu mai fie locuit vreodată. O proorocire făcută cu aproape 40 de ani înainte de către adevărații eseni spu-nea că faptele se vor întîmpla chiar așa! Femeile și copii sub șaptesprezece ani au fost vînduți ca sclavi, bărbații bătrîni, neputincioși sau răniți au fost uciși, alegîn- du-se un număr de unsprezece mii pentru jocurile din amfiteatre sau pentru triumful de la Roma. Înfrîngerea ivriților și distrugerea Templului din Ierusalim a fost primită cu mare bucurie de către greci și celelalte neamuri
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
reprezentată de un zero în ecuațiile relativității generalizate; energia vidului este zero în matematica teoriei cuantice. Big Bangul, evenimentul cel mai enigmatic din istoria universului, este un zero în ambele teorii. Universul a apărut din neant - și ambele teorii sunt neputincioase atunci când încearcă să-i explice originea. Pentru a înțelege Big Bangul, fizicienii trebuie să îmbine teoria cuantică cu cea a relativității. În ultimii ani, ei au început să aibă succes, creând o teorie-monstru care explică natura mecano cuantică a gravitației
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
al facultății de judecare reflexive, Kant, paradoxal, dezantropomorfizează finalitatea și, prin aceasta, îi omogenizează structura; de fapt, el o antropologizează. Intervenția sa în sensul reconstrucției acesteia este necesară în contextul filosofiei sale, pentru că toate categoriile intelectului (cu funcție constitutivă) sunt neputincioase în a gândi raportul dintre organism ca întreg și părțile sale. Reconstrucția este posibilă deoarece tot în structura ființei raționale se află și facultatea care în mod necesar impune principiul prin care poate fi gândit acest raport, anume principiul finalității
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
trebuie să acceptăm ideea evoluției. Această idee reprezintă al doilea postulat al personalismului energetic. Direcția evoluției, la început întâmplătoare, devine necesară. Mecanismul evolutiv al realității originare (energiei) presupune o direcție primitivă. Noi nu putem pricepe rațiunea acesteia; mintea noastră este neputincioasă în a explica "direcțiunea originară a realității". Ne putem explica doar faptul că oricâte începuturi ale evoluției am închipui, toate se deschid aceluiași curs evolutiv. De ce? Pentru că, în caz contrar, ar trebui "să recurgem la postularea unei cauze, care să
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
persoană perfectă, revenit la legea lui Dumnezeu, nu ar fi decât "persoana primitivă", prin urmare, omul originar. Persoana nu este altceva decât forma de existență umană originară. Ea se păstrează pe sine ca atare în orizontul primei creații; este apoi neputincioasă în a "porunci" omului în orizontul celei de-a doua creații umane, a omului natural; își revine la statutul inițial odată cu recâștigarea legii divine, a justiției și binelui. Din perspectiva aceasta, acceptând și îndoielile formulate mai sus privind "realitatea" omului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
anatema asupra montajului : „Supraevaluarea montajului reprezintă primatul formei asupra conținutului, izolarea esteticii de politică”. Apoi a așezat pe tron scenariul literar convențional : Povestirea reprezină expresia constructivă a ideii care stă la baza operei. O operă de artă fără povestire e neputincioasă în a exprima o idee cât de cât semnificativă. Iată de ce vrem pentru filmele noastre o povestire ca bază pentru exprimarea de idei, a direcției lor, ca o condiție asiguratoare a caracterului lor de masă, deci a interesului audienței. Cu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Grupul este pus în fața unei văioage care nu e câtuși de puțin obligatoriu să fie sărită, se poate coborî în ea și urca dincolo sau poate fi ocolită, dar regizorul are nevoie de episodul săriturii ca să ne arate un Șef neputincios, paralizat de frică. Când bătrânul Aristide „moare” și, după ce este cărat câteva zeci de metri, învie, este luat la bătaie de întreg colectivul - reacție îngroșată, neverosimilă, menită să ilustreze dezumanizarea grupului ca o planșă didactică. În sfârșit, pe fata care
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ce prefigurează sfârșitul unei civilizații, încheierea unui ciclu al istoriei. O atmosferă ireală, neliniștitoare, un univers în care timpul se dilată ori este de-a dreptul abolit conservă cel mult o umanitate lipsită de liber arbitru, care asistă, impasibilă ori neputincioasă, la infinita repetare a acelorași evenimente și întâmplări tragice. B. a tradus câțiva mari scriitori sârbi din acest secol (Milos Crnjanski, Vuk Drasković), precum și, prin intermediul unei versiuni în limba sârbă, poeți chinezi contemporani. SCRIERI: Averse izolate, Timișoara,1984; Radiografia unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285553_a_286882]
-
a menținut până în era creștină când religia lui Hristos a venit să spună omului că „o ființă omenească care suferă este un frate ce trebuie alinat’. Din acel moment au început să apară și așezămintele spitalicești. La început pentru săraci, neputincioși și abandonați, înființate pe lângă mânăstiri și biserici, sau ca binefaceri ale celor avuți. Dar cercetătorul Paulescu se întreabă, ce a condus la această atitudine față de bolnav? Pentru a găsi răspunsul recurge la o explicație științifică pornind de la resorturile intime ale
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
socială Aristotel rămâne oarecum încorsetat prejudecăților timpului său prin atitudini cum ar fi: sclavia (sclavii erau considerați oameni inferiori, destinați prin naștere să aparțină stăpânului) ca o stare naturală, nu recunoaște sentimentul de milă și compasiune atunci când condamnă la pieire neputincioșii și handicapații, susține avortul și homosexualitatea ca modalități de combatere a natalității. Cu toate aceste minusuri și făcând abstracție de ele, gândirea lui Aristotel poate fi considerată ca cea mai progresistă, pentru că se bazează pe ceea ce natura umană are înscris
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
dintre ei este în măsură să creeze poezie frumoasă numai în genul în care i-a dat Muză avânt: unul ditiramb, altul encomii, altul versuri pentru pantomime, altul poeme epice, altul iambi, în rest însă fiecare nu este decât un neputincios 6. Ulterior, Romantismul, după cum știm, a "sacralizat" poetul și l-a consacrat drept "preot al acestei religii eterne [artă]"7: Poetul-gânditor: un purtător inspirat atât al luminilor moderne cât și al misterului, arătând oamenilor, însoțind-i în drumul lor, spre
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
metode precise, în sensul rigorilor "lirismului absolut", care să transfigureze, să "transubstanțieze", ca să folosim chiar un termen al său4, prezența, prea copioasa, a datelor percepției directe ("tristul decorum, si multul eben..."), pe care, contrar propriei poetici, Edgar Poe se dovedise neputincios să le elimine, probabil, din cauza corsetului prea strâmt al logicii (mai mult psihologice) a efectului. Poetul american chiar insistă, în "Filozofia compoziției" asupra grijii de a păstra, până la un punct, situația din "Corbul", în limitele realului, pentru ca, spune el, țintește
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în străinătate: o călătorie în Iran, prevăzută pentru a treia săptămână din decembrie. La Praga, ambasadorul României, Gheorghe Homoșteanu, vechi comunist "ceaușist", muncitor care a urcat treptele promovării sociale, este disperat în zilele care urmează căderii Zidului Berlinului și declară, neputincios, că totuși îi atrăsese atenția tovarășului Ceaușescu să o țină în frâu pe Elena. Pentru că a o condamna pe Elena și puterea ei considerată ca fiind malefică era un mod de a nu-l atinge pe Nicolae, șeful, conducătorul. Pot
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de hotar și întra-aceste două prințipate ai cărora locuitori se-priviră mai tot d-auna ca când n-ar fi tot de o nație, isvor de nefericiri pentru amândouă prințipaturile!" (Aaron, 1835, pp. 29-30). Aaron deplânge destrămarea unității primordiale românești, asistând neputincios la tragicul destin istoric al unei înstrăinări progresive. "În astfel de chip Dacia slăbită de barbari, neapărată de Bulgari, fu nenorocită ca să vază cum pierde trei părți din totul său, și cum se-pune linie de hotar ca să nu se-
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]