4,526 matches
-
de mituri", "un mistagog", un criptograf care "prezidează alcătuirea unui mesaj cifrat, destinat a nu fi niciodată înțeles de cititor". Afirmația discipolului despre irecognoscibilitatea miracolului (care "îmbracă cele mai nesemnificative aparențe. Precum piatra (lapis) alchimiștilor, e aurul care zace în noroi, este ceva vilis, exilis ce trebuie căutat in stercore, în materia cea mai amorfă") este reluată și reanalizată: miracolul "cognoscibil, dar incomunicabil" este moartea, ruptura de nivel care ""sparge acoperișul casei" acolo unde iubirea doar l-a crăpat puțin"59
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
inspirației și expirației, laolaltă cu lumina care intră în noaptea nemanifestării și iese în explozia frumuseții iradiante 41. Suflare și răsuflare - fenomenologie pulsatorie - prin care se coboară "din alba-ntâietate", la fel cum se urcă prin "albastre zboruri peste-un noroi bătrân"42. Începutul e locul nedeterminării; tot ce vine la început revine într-o nouă viață, se dă și se redă în veșnicia suflului divin. Sub fiecare înălțime se deschide o adâncime și - invers - tot ce se află jos își
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
crimes. T.S. Eliot, Gerontion I Săltau sprinten peste pământul desfundat, înțesat de gunoaie, grămezi de moloz și confuzia vegetală a schimbării de anotimpuri. Aerul infect de periferie industrială îi reținea și el, parcă, o fracțiune de secundă în plus deasupra noroiului înainte de aterizare, recunoscându-le pe deplin temeiul angelic al campaniei. Apariția insolită a Range Rover-ului printre bălăriile de la marginea drumului atrăsese deja atenția unei liote de puștani zdrențăroși, ale căror strigăte sparte le deschideau acum calea, asigurându-le totodată o
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în rotocoale ample, libere de autoexigențe, asemeni fumului albăstrui emblematic pentru el. A întreba ce nu merge în viața cuiva înseamnă a situa deja posibilele răspunsuri în planul disfuncției, a oferi alegerii un teren defrișat în prealabil de întrebare până la noroaiele lui cele mai impudice și mai fertile. Pentru a le feri de nedorita contaminare cu o floră conceptuală venetică, felul oaspeților de a-și invita interlocutorii la cuvânt își propusese să fie cât mai puțin sugestiv, însă în același timp
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mai multe probleme decât apăreau la prima vedere. În cazul nomazilor, ștergerea urmelor reprezenta tocmai garanția clandestinității, adică gestul prin care modul lor de a fi își rezerva privilegiul accesului la posibilități mai puțin licite, refuzându-l totodată curioșilor inoportuni. Noroiul le era complice, în măsura în care molfăia urmele până deveneau oarecare, dacă nu chiar complet ilizibile. Genezele tind să se înconjoare de mister și pudoare, căci ele desfac promiscuitatea mai originară a licitului cu ilicitul. Evident, atunci când devenirea se împiedică repetat în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nu te împotmoli în rutina frecventării de elemente necălătoare ale realului. O deprindere a... desprinderii. Desigur, oricine știe că frânghia azvârlită de un binevoitor spre a te trage afară din mocirla retentivă poate deveni ea însăși mult mai adezivă decât noroiul execrat. Dar, în definitiv, ce nu e lipicios într-ale simțirii, unde promisiunile cele mai tentante făcute de obiectul dorinței se leagă de o viitoare revenire la el? Simțirea e mediul unui trafic de lianți, prin care ne zidim de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
repezi, în cele din urmă, afară din rezerva-i efemeră cu miros muced de penitenciar, înspre concluzia frustă, rostită însă cu vehemența omului încolțit: "noi... vrem să trăim ca voi, ce mai!" Adică te răsfeți pe canapelele Range Rover-ului deasupra noroaielor, sucești pe toate părțile lumea dindărătul ochelarilor cu ramă aurită, potriviți cu-n deget subțiat de-atâta manichiură, despici aerul și-l purici de cuvinte plesnind de noimă cu mâna-ți fără griji de albă trecută prin brățara ceasului de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o legătură în sânul a ceea ce diferă de el. Rică nu era conștient de asta, și totuși se simțea sinistratul unei umori întunecate, ce-l inunda cu regularitate. Vedea tabăra de corturi numită acasă ca pe un dar îndoielnic al noroiului înconjurător, subțiat într-o drojdie plumburie doar spre a-i putea pătrunde lui mai adânc prin piele și nervi, până în suflet. Nici el nu-și mai amintea de câte ori fugise în lume, până se-nspăimântase groaznic de libertatea-i mistuitoare, ce nu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mofturi și cu prezența, și cu absența unor de-alde Rică, dar o făceau atât de fățiș și nepatimaș încât gestul friza inocența copilărească. Așa că, de obicei, el se pomenea năpădit de sentimente vag paterne pentru această floră incorigibilă a noroiului, dependentă total de el - viu sau mort, puțin conta. Neobișnuiți să se ia pe ei înșiși atât de în serios pe cât o făceau oaspeții, nomazii exasperaseră, așa că, recunoscându-se sau nu în răspunsul improvizat în pripă de Rică, încuviințară tacit
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
urme, dar fără a-și dea seama; Același le scăpa consecvent din vedere, fără putință de prindere. Fiind peste tot de-a lungul zidurilor mânjite cu monotonie, el nu mai era nicăieri anume, rămânând de negăsit; devenea un fel de noroi metafizic alunecător - mediul însuși al alunecării și derapajelor incontrolabile. În definitiv, Labirintul fusese construit înainte de ivirea pe lume a Minotaurului; dacă bestia cornută nu era decât un chip alocat tardiv și mai mult în scop euristic monstruozității originare, dar ca
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ele și înecându-le oroarea într-o lumină venită de dincolo de ea. Câți dintre ascultătorii monumentului muzical dedicat de Beethoven lui Napoleon se simt sugrumați de degetele livide ale lui Marte în timpul audiției, sau măcar mânjiți de ele cu sânge, noroi, fum al exploziilor, strigăte de îndurare, sudori reci? Și totuși, acestea sunt ingredientele standard ele eroicului. Și câți dintre privitorii la Moartea lui Sardanapal al lui Delacroix simt realmente fiori înghețați prin vine mai degrabă decât dulcea narcoză indusă de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Încât nimic nu l-a descurajat. Și n-a fost ușor, pe atunci nu exista transsiberianul. A călătorit cu trenul și cu vaporul, dar mai ales cu poștalionul tras de cai, peste patru mii de verste, luptând cu frigul și noroaiele Siberiei, dar schițând peisaje, tipuri umane, luând note. Returul a fost prin Marea Japoniei, Oceanul Indian, Marea Neagră și Odesa, revenind la Moscova după opt luni. În Sahalin a lucrat timp de trei luni. A venit bolnav, dar dornic să descrie „iadul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
amănunțită a locuințelor, a mijloacelor de existență (recolta de pe loturile repartizate, rația de la stat, ajutoare pentru copii, activități În atelierele Închisorii, munci sezoniere, comerțul mărunt cu orice produs). Și așa procedează cu fiecare localitate, cătun, umblând prin ploaie, frig și noroi. Instituția În jurul căreia se construiește existența tuturor este, desigur, Închisoarea, cu dormitoarele comune, cu ocnașii recidiviști ferecați În lanțuri, cu mizeria („păstrarea curățeniei În Închisoare este peste putință”) și hrana proastă, cu mirosurile care te trăsnesc, furturi, cântece obscene. „Jocurile
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
amintește de războaiele din secolul al XVIII-lea. Revoluția este îndelung paralizată de încetineala intenționată cu care regele conduce războiul. Canonada de la Valmy (20 septembrie 1792), în care puternica infanterie prusacă trebuie să se retragă, dezavantajată de șederea prelungită în noroaiele din Lorena și de dizenterie, marchează totuși o schimbare radicală a situației. Silite mult timp să se apere, armatele franceze trec la ofensivă și cuceresc malul stîng al Rhinului, Nice și Savoia. Generalul Dumouriez, omul Girondinilor, obține victoria de la Jemmapes
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
urăște românii, istoria și cultura lor” ar fi că „s-a măritat morganatic cu un român nedecis prin părțile (...) a rămas nesatis(...) de o căsătorie consumată frugal (...) și s-a trezit lăsată cu un plod în brațe. Daia împroașcă cu noroi în toți bărbații români cu adevărat bărbați (...) și în cultura română”. Nu e greu de ghicit că, vai!, până la urmă, kilometricul și imundul comentariu își va găsi drumul spre tipar cu onorurile de rigoare. Că e de Dâmbovița ori de
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
-o autorul de a-mi cere să prezint această lucrare. Războiul pe care l-am trăit eu până la Odessa a fost un război de "pifan", cu "6 Dorobanți de Gardă Mihai Viteazul" sute de kilometri cu bocancii în praf sau noroi; pentru noi, aviatorii acolo pe sus erau niște supraoameni, n-am fi îndrăznit să comparăm prestația lor cu a noastră! Iar când e vorba de femei-pilot, admirația e și mai mare. Desigur, femeile, din toate straturile sociale, erau foarte prezente
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Dumnezeu: „Mor cu conștiința împăcată că am făcut tot ce am putut, deși nu întotdeauna tot ce a trebuit, pentru adevărata Biserică a lui Cristos, într-o perioadă tristă pentru țara mea și pentru întreaga lume civilizată”. II. Misiunea „Nici un noroi nu poate acoperi strălucirea iubirii” Din 1939 Monseniorul a activat în România; mare maestru spiritual, el a aprins-reaprins credința în cele mai împietrite inimi. A fost mereu adeptul teologiei faptelor; a reușit să dea o lumină nouă catolicismului din România
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
folclorice, mai mult sau mai puțin obscene, le permiteau tinerilor să se apropie unii de alții, să se distreze împreună, să se aleagă. În Provence de pildă, în timpul carnavalului, fetele sunt fugărite de băieți și se lasă bucuroase mânjite cu noroi sau cenușă, sub îmbrăcăminte, pe coapse și pe sâni. La Valensole, cu ocazia sărbătorii secerișului, fetele se strâng în cerc în jurul snopilor. Își acoperă fața și își dezgolesc posteriorul. Băieții fac roată în jurul lor și își aleg o fată trăgând
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu un fotograf de la Paris-Match, Stef (Lambert Wilson). Blazat și cinic, acesta nu șovăie s-o lase să fie încolțită de polițiști într-o fundătură și bătută măr, iar apoi să facă fotografii cu ea, plină de sânge și de noroi, pentru revista la care lucrează. Cu toate acestea, cei doi se îndrăgostesc fulgerător. După un scurt flirt, devin amanți. Stef, care declara că nu crede în nimic, "nici în Stalin, nici în Dumnezeu", ajunge în sfârșit să creadă "în ea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
despre cum ne-a salvat femeia aceea însoțită de o fetiță adorabilă, de vreo șapte anișori, care, seara tîrziu, în fața templului din Madurai unde mai mulți dintre noi așteptam colegii suficient de curajoși pentru a parcurge desculți drumul plin de noroi clisos care ducea la patul lui Shiva mi-a vîndut niște fleacuri inutile pe care nu am avut curajul să i le refuz. Îmi explicase, în engleza lor abia inteligibilă, că fetița ei era "morning scool and evening business". În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
cruci și icoane, ajung acasă, la noi în geam lumânări aprinse și icoane între lumânări. În noaptea aceea, părinți mei nu au închis ochii. A doua zi, în drum spre școală, pe o vreme de moină, de zăpadă amestecată cu noroi, am întâlnit mergând spre satele de pe valea Prutului șiraguri lungi de armată, soldații cu baionetele la arme, sumbri în lumina aceea leșiatică, unde și unde lucea câte un oțel, o baionetă, o gamelă. Impresia a fost puternică încât, prins de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
iubitul ei. Până la urmă, nu-i nimic, se încuraja singură. Se hotărî să pornească pe jos în căutarea unui hotel pentru că era obosită, transpirata și se simțea incomod. Orașul semăna mai degrabă cu o ruină, era plin de gropi, de noroaie și de bețivi. Asta a fost prima ei impreise , cel putin...Se simțea foarte jenata, exact ca o intrusa venită aici să tulbure apele limpezi, să facă ce? -Trebuie să fii puțin ticnita să rămâi aici, isi zicea în gând
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
-ne că până acolo va trebui să mărșăluim. A urmat o comandă scurtă și Înțepata a unui plutonier de securitate: „Înainte marș și ține aproape!” și cei aproape 600 de condamnați au Început urcușul unei Golgote concrete și Înecate În noroi; nu am mers mai mult de o sută de metri și soldații din escorta (români de-ai noștri!...) au și Început cu Înjurături și cu lovituri de paturi de pistoale și de bate. Din cauza anemiei și oboselii, fostul meu șef
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
urcușul. Pe tot urcușul, care cred că a durat mai mult de o oră, am avut șansa că nici eu și nici domnul Popa să nu „Încasam” nici o lovitură, dar am „Înghițit” multe Înjurături; uzi până la piele și plini de noroi, am mai fost Încă o dată numărați În fața porții lagărului și apoi dați În primire caraliilor din interiorul lui. Pentru repartizarea În bărăci, am fost strigați nominal și luați În primire de câte un brigadier; și așa am ajuns la brigadierul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
nesărat. Atâta plăcere mai aveam și eu, să mă îndeletnicesc în zilele libere cu jocul de strategie Age of Kings, continuarea la primordialul Age of Empires. Alții se urmăresc prin orașele americane, împușcându-se cu vopsea; ori fac curse prin noroi, trag cu dinții de camioane, se aruncă de pe turnuri cu o coardă legată de picior. Când am fost în faimosul parc Prater din Viena, m-am speriat nițel de senzațiile tari pe care le tot căutau puberii și adolescenții austrieci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]