4,111 matches
-
două ore pe zi - când le aveam și pe alea - de apă caldă, spălatul devenea o aventură, cu tehnicile și ritualurile sale. Bănuiesc că bărbații nu erau deosebit de fericiți să se spele turnându-și cu ibricul apa luată dintr-o oală pusă într-un echilibru instabil în chiuvetă sau pe marginea căzii. Însă am impresia că se spălau mai rar. Noi, fetele - în orice caz, eu -, ne spălam zilnic cu mijloacele astea de tortură. Iarna era cel mai cumplit. Îți îngheța
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Am stat cu stres amândouă; ne temeam că a înghețat apa acolo și nu curge. Dar s-au întors cu plinul și au turnat tot ce-au adus în cazanul mare, la înfierbântat. În baie e ca la balamuc, numai oale, ulcele și lighene, plus spirtiera cu care mama speră să încălzească aerul, să nu deger de tot. Mă înmoi pe bucățele cu un burete, fac apă pe jos, dar ce mai contează, miroase a săpun bun și a abur, pe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
La Grădina de Mortăciuni - La Cărămizi c. Partea Nord-estică a satului - Coasta lui Nache - Secșoara - Pe la Țarini - După Casa Țiganului, ogrăjoară - Pârâul Țiganului - Pârâul ăl Mare - Pârâul lui Ion - Calea Slăniții - Copriniș - La Turn - Valea Neagră - Pârâul lui Vasilichi - Pârâul Oalelor, unde sui Gruiețul - Gruieț - Tinișoarele, arabil și fânaț - La Ghezuini, arabil - La Gura Pârâului, arabil - La Comori, arabil - Tufele ăle Bătrâne, arabil - La Cornul Gardului - Ogrejoară d. Partea Nord-vestică a satului - Groapa, arabil - Râpa, arabil - Grădina Popii - Grădina Boltașului - Lunca
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cu întreținerea colonelului Lochstet peste 300 de florini, «iar acum are locuința la noi Măria Sa baronul Riedt, plutonier, căruia am fost siliți săi dăm următoarele, toate cumpărate cu bani: 6 porci grași, condimente de 4 florini ungurești, tot felul de oale și vase cumpărate din Sibiu, apoi 1 bou gras, 1 vițel gras, 14 câble de ovăz cu orz, 8 ferii de său, 6 ferii de unt, 10 rațe, 6 gâște, 158 găini, 500 de ouă, 10 câble de grâu curat
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Sud de drum, din drum la deal, adică spre izvor îi zice părăul Mlăcilor. Din drum la vale, spre Nord, îi zice Părăul ăl Mare sau Gura Părăului, iar de aci cătră Arpașul de Jos spre Țiglărie, îi zice Părăul Oalelor, nume căpătat de la nemții ce veneau aci să ia pământ de făceau oale. Tot aci o fost și țiglăria unde suie drumul în deal spre dreapta și unde se mai vede că a fost pământ bun de țiglă. Ghiță lui
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Mlăcilor. Din drum la vale, spre Nord, îi zice Părăul ăl Mare sau Gura Părăului, iar de aci cătră Arpașul de Jos spre Țiglărie, îi zice Părăul Oalelor, nume căpătat de la nemții ce veneau aci să ia pământ de făceau oale. Tot aci o fost și țiglăria unde suie drumul în deal spre dreapta și unde se mai vede că a fost pământ bun de țiglă. Ghiță lui Honț și Ghiuri lui Andriș scoteau toamna pământ de aci și-l aduceau
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
suie drumul în deal spre dreapta și unde se mai vede că a fost pământ bun de țiglă. Ghiță lui Honț și Ghiuri lui Andriș scoteau toamna pământ de aci și-l aduceau acasă ca să aivă pe iarnă să facă oale, căci iei din asta trăiau. La fel au urmat și copiii lui Ghiuri, lui Andriș, Feri și Ioșca. Dar de la Ghiță Honț nu a mai rămas nime să facă mai departe oale dacă a murit iel. În pământul comunal a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
aduceau acasă ca să aivă pe iarnă să facă oale, căci iei din asta trăiau. La fel au urmat și copiii lui Ghiuri, lui Andriș, Feri și Ioșca. Dar de la Ghiță Honț nu a mai rămas nime să facă mai departe oale dacă a murit iel. În pământul comunal a fost și cimitirul de animale unde se văd și astăzi arcății care au fost puși pe marginea șanțului, lângă cimitir. În partea cătră drum a fost grădina de pomărit când am fost
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
licee se dau în vânt după funcția de director. Ca om cu o îndelungată experiență în domeniu, am fost convins că această dregătorie școlară aduce, celui ce o deține, mai multe ponoase decât foloase. În capul directorului se sparg toate oalele. El este ținta învinuirilor și reproșurilor pentru tot ceea ce fac (rău) sau nu fac (ce trebuie) salariații, începând de la portar și până la prima doamnă a școlii (soția sau amanta directorului). A trebuit să treacă multă vreme până să-mi dau
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
furat-o cineva, fără însă ca să am bănuieli pe o persoană anume. Oricum regret enorm lipsa cestei cărți din biblioteca mea. Costică, auzind ce spuneam eu, mi-a zis: - Ce? Tu nu știi? - Ce să știu? - Păi e de mult oale și ulcele ! Auzind aceasta am fost efectiv șocat timp de câteva minute, neputând să cred așa ceva. După ce mi- am revenit, Costică mia dat detalii, eu neștiind nimica, deoarece am avut o perioadă în care nu prea am mai colaborat cu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
case și stradă totul era sub zăpadă până pe acoperișurile caselor. Norocul nostru a fost ușa de acces de la coridor care se deschidea spre interior. Cumnatul meu a săpat un tunel prin zăpadă. Adunam zăpada în cazanul de rufe și în oale mai mari o topeam pe cuptor și foloseam apa caldă rezultată. Topirea zăpezii din tunel a continuat până am ajuns la magazia de lemne și la grajd ca să putem hrănii găinile. După această primă reușită trebuia străpuns tunelul și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
zăpada. Am reușit, dar am încremenit când cumnatul a anunțat că zăpada e de peste trei metri de înaltă. Cumnatul meu a continuat să lărgească gaura prin care vedeam cerul noros. Nu mai ningea. Eu am adus lemne de foc. Umpleam oalele cu zăpadă și le căram în casă la topit. Treaba asta a durat vreo trei zile până am curățat zăpada de pe lângă zidul casei pe toate laturile. Toată zăpada era aruncată în mijlocul străzii și bătătorită în așa fel să se poată
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
îi devenea mai grea de parcă ar fi mers zeci de kilometri. Își simți corpul rece și transpirat, elemente care generau starea în care se găsea, la toate acestea se mai adăuga și amintirile care o făceau să fiarbă ca o oală sub presiune. Își aminti și îi apăruse ca o imagine ochii negri și luminoși ca două boabe de piper, năsucul mic cât un năsturel al pruncului care îi murise. Își aminti cum îi ținuse mânuțele mici întrale ei, cum i
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mă lăsa așa cum nu mai lăsat niciodată! Chiar și atunci când mi-ai luat primul prunc ai știut tu Doamne ce faci. Te rog Doamne, nu mă părăsi!” Un vulcan nebun îi răscoli toată ființa ei, îngenunchind-o, făcândo ca o oală sub presiune, iar de acolo din interiorul ei, cineva striga nebunește după ajutor. Se îndreptă în grabă spre o ieșire, coborând treptele scărilor cu inima frântă și bătându-i nebunește. Picioarele îi erau goale pe dinăuntru, fără de folos, iar mâinile
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
decât șaten. Ambii erau ca două fire electrice lăsate la întâmplare, așteptând fiecare să fie conectat la curent. Involuntar se năștea o relație care avea s-o ia pe un făgaș fără întoarcere. Nici unul nu căuta să tragă jarul la oala lui în problemele de afaceri. Leon era una dintre acele persoane corecte pe care le întâlnești foarte rar în viață. Era un om onest, fără ascunzișuri, fără viclenii, fără minciuni și gata să ofere tot ce-i stătea în putință
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
privatizau, alții plecau afară, iar unii rămâneau să se pensioneze forțat, să primească ajutor de șomaj, iar alții luau puterea țării în mâini. Tranziția era de durată și foarte grea. La un moment dat, Carlina ridică un capac de pe o oală și zise: - Cred că-i gata tocănița asta. Hai să mâncăm. Nicky înfipse cu plăcere furculița în ea mestecând repede. - E grozavă, iar carnea de pui e moale și foarte gustoasă. - E bună, zici? Dar de o murătură la ea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de familie, fotografii cu Victoria. Când văzuse fotografia Victoriei devenise îngrijorat și foarte încordat, fără comentarii. În asemenea împrejurări nici nu era de mirare lipsa de afecțiune. De la bucătăria restaurantului venea un miros plăcut condimentat și se auzea zdrăngănit de oale și cratițe, dar nimeni nu se apropiase încă de masa lor să le ia comanda. Carmen ajunsese la conlcuzia în acel moment că foamea pe care o simțise trecea pe locul doi, contând mai mult un somn bun după atâta
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de scris, în garsoniera mea. Era seara Ajunului de Crăciun, și mă gîndeam cu plăcere la ceea ce se întîmplă acasă: de dimineață au tăiat porcul, iar acum, seara, carnea, stă în covată, la sărat; chișca, umplută deja, se află în oală, pe plită, iar cîrnații stau agățați pe furca de tors lînă, deasupra sobei. Eram copil și dormeam la spatele mamei. Ea dormea, istovită de munca de peste zi, tata respira adînc prin somn, în cameră plutea miros de cîrnați și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în candelă, totul părea cufundat în liniște, pe cînd eu, încă treaz, visînd la ce-o să-mi aducă Moș Crăciun, scoteam din cînd în cînd capul de sub plapumă și, la lumina palidă a candelei aprinsă sub icoane, mă uitam la oala de pe plită și la șiragul cu cîrnați. A doua zi dimineață, aveam să găsesc sub pernă cîțiva biscuiți și o pungă cu bomboane "aduse de Moș Crăciun". Mama pregătea mîncare multă, din carne fragedă de porc, iar tata, așezat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
alții semănau hectare întregi cu mac, ori cu sfeclă de sămînță, care se vindea cu zece lei kilogramul, și numai el, deșteptul!, ca și taică-tu, semăna hectare de grîu, pe care-l dădea cu doi-trei bani kilogramul, să plătim oalele sparte într-un război pe care nu l-a dorit nici tata, nici tat-tu! Făceam tone de grîu, dar mîncam turte de orz, îți mai amintești?... Toată copilăria mi-am petrecut-o într-o cameră cu pămînt pe jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întâmplare, ușa s-a deschis și în prag s-au ivit două persoane, Ghighi și Nina D., dolofană și burgheză, bine îmbrăcată și blondă din cap până-n picioare. Doamna casei - de altfel foarte drăguță cu mine - frământa pâine într-o oală, iar cel mic, firav, dar adorabil, se îndopa cu bomboane de la Nina. Mama lui are un sistem de educație minunat: îi dă [cele] 250 de gr[ame] de bomboane primite, el le mănâncă, pe urmă, cum spunea ea foarte plastic
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
adjudece propria mea nuntă? Cum îndrăznește să angajeze o organizatoare de nunți, fără măcar să mă consulte? Cum îndrăznește să vorbească despre curtea mamei ca despre o „grădină englezească oarecare“? E o vacă nesimțită, care se bagă unde nu-i fierbe oala, și dacă ea crede că eu am de gând să mă mărit la cine știe ce hotel uriaș din New York, care nu-mi spune nimic, în loc să mă mărit la mine acasă, în mijlocul familiei și al prietenilor mei, ei bine, se înșală amarnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe un formular. Mă dau mai aproape de ea, încercând să văd ce face, și zăresc cuvintele „Înregistrare la Crate and Barrel“ pe antet. Se înregistrează! OK, să văd ce face ea. — Hei, spune, ridicând privirea. Știi ceva despre cratițele și oalele astea? De exemplu, știi cumva ce e chestia asta? Ridică spre mine o tigaie, și nu-mi pot reprima un surâs. Pe bune. Tipele astea din Manhattane habar n-au de nimic. Cred că n-a gătit nimic în viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Barneys. Mă holbez la el îngrozită. — Parc-ai zis că n-o să te verifice! — Păi, n-ar fi făcut-o! Danny înghesuie alt umeraș pe stativ. Dar tâmpita aia de prietenă a lui își bagă nasul unde nu-i fierbe oala. Până acum n-a dat nici doi bani pe mine, dar, în clipa în care a auzit cuvântul Barneys, a sărit imediat, vai, Randall, dar trebuie neapărat să-ți sprijini fratele! Du-te mâine la Barneys și cumpără ceva făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu știu nici măcar de la ce nenorocit de aeroport o să plecăm. Nu... pot să-ți spun. E surpriză, spun în cele din urmă. O vom anunța chiar în ziua respectivă. — Și ce gătești aici? Danny se uită la aragaz, unde o oală fierbe de zor. Crenguțe? Mm, ce frumos miroase! — Sunt ierburi chinezești. Pentru stres. Le fierbi și pe urmă bei zeama respectivă. — Și tu crezi că o să-l faci pe Luke să bea așa ceva? Danny bagă un deget în infuzie. — Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]