6,770 matches
-
Priveau deznădăjduiți spre cer implorându-l să le dea o bură de ploaie. La îndemnul meu, norul a slobozit multașteptatele picături de apă care au umezit pământul încins și i-au răcorit pe truditori. Când soarele a ajuns la asfințit, obosit dar mulțumit, am coborât din înălțimi pentru a mă bucura de odihna nopții. Mâine voi porni din nou într-o plimbare prin înălțimile cerului, purtat de norul cu care m-am împrietenit și pe care l-am îndrăgit. Pe mâine
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
nu le-a mai văzut de ani întregi. Stejari cu forme ciudate, stranii, transformându-se pe nesimțite în sălcii cu capetele plecate, în timp ce el se perpelește și se întoarce în somn. Visul acesta îl face să se trezească asudat și obosit, iritat că pădurile sale au căpătat așa o alură comercială, neghioabă. Ca un intermezzo. O comedie muzicală cu copaci. Înainte de-a apuca să se bărbierească, urme închise de sudoare amestecată cu praf i se ivesc pe frunte. Numai el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sorbitură, sub zâmbetele lor aprobatoare. Ma-ji și Balraj au treabă, așa că îi sugerează să se odihnească, înainte de a începe să lucreze în decursul zilei. Cei doi se ridică, închid ușa și îl lasă singur. Curând, începe să se simtă foarte obosit, incredibil de obosit, se tolănește pe un charpai și adoarme buștean. Pagină separată Pran visează un ținut făcut din chapati aranjate în stivă și lapte covăsit, populat de fete legume, cu degete de okra și sânii ca niște vinete, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apoi zâmbește. — Desigur, dragule. Vin numaidecât. — Cum o cheamă, Diane? insistă Bobby. Spune-mi, cum o cheamă? Miss Garnier se uită la însoțitorul ei, care îi arată cadranul ceasului. Apoi se întoarce la loc spre Bobby. Dintr-odată pare foarte obosită, figura ei la un pas de colaps. — Lily Parry. Al meu nu este Diane, ci Delphine. Bobby încuviințează. Ea rostește numele din nou, despărțindu-l în silabe. Apoi pleacă, împinsă de bărbatul nerăbdător. La o clipă după ce a plecat, Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mă superi? — Îmi pare rău, Ambaji. — Pentru ce? Bobby nu mai zice nimic. Doamna Macfarlane se așază greoi pe scaun. — Îți pare rău? Ce te face să-ți pară rău? Pentru ce-ți pare rău, Chandra? — Sunt obosit, Ambaji. — Tu, obosit? La ora opt seara? Te-ai trezit la unsprezece! Bobby nu ridică privirea, ascultând zgomotele străzii. După o vreme, realizează că doamna Macfarlane plânge. — De ce ești așa, Chandra? Te-am luat în casa mea. Te-am ajutat și uite ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Este o călătorie memorabilă, plină de evenimente. Odată, chiar ies de pe șosea, alunecând ușor la un colț și oprindu-se într-un gard. Undeva, pe lângă Colchester, se pornește o ninsoare. Când începe să se ivească Londra, sunt deja înfrigurați și obosiți, lăsând să treacă pe lângă ei fără nici un comentariu, casele joase de cărămidă. Abia când se întrezăresc siluetele unor clădiri mai înalte și străzile sunt mai bine luminate, își adună gândurile și se întreabă ce vor face. Cafea și sandvișuri undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-o la tine. Hoțule! — Ce se va întâmpla? — S-a întâmplat deja. Briggs mă duce la gară, să prind trenul de ora patru. — O să te ajut eu. Mă duc la doctorul Noble. Gertler îl privește dintr-odată cu un aer foarte obosit. Nu mai poți schimba nimic, îl oprește el. Jonathan insistă. Pornește foarte hotărât spre clădirea în care se află doctorul Noble, dar pe drum își dă seama de ceva. Se trezește slăbind pasul, ezitând. Poate, se gândește el, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de prieteni de-ai mei, aflați și ei în exil. Locul era oribil, odaia lor nu avea duș, toaletele, de o murdărie nemai pomenită, erau pe culoar. A doua zi, după o noapte petre cută într-un fotoliu prăfuit și obosit, m-am ridicat și m-am uitat pe fereastră. Am deschis-o, eram la etajul șase și m-am uitat în jos. Îmi venea să mă arunc pe geam de dis perare. Apoi, după câteva minute, mi-am zis: câtă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
împotmolit. Pe scara vieții, trepte în goană am suit. Purtând mereu credința am plâns și am zâmbit, Și am căzut adesea dar, vezi, nu m-am oprit. Și ură și iubire, de toate am trăit. Am sprijinit prieteni pe brațu-mi obosit. De cupa răzbunării am fost ades tentat. dar bând din a-mpăcării, să iert am învățat. Acuma știu ce-i omul și dușman și amic, seninul și furtuna. N-a mai rămas nimic. Nu stiu ce-i veșnicia Și nici nu voi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
explorare a căilor fericirii și printr-o sinceritate dezinhibantă în fața convențiilor de tot felul și a prejudecăților strivitoare ascunse cu multă grijă. Salvează poezia prin frumusețea și ingenuitatea discursului său despre unicitatea iubirii, la începutul acestui mileniu gălăgios, dar trist, obosit și secătuit de valori.” Scriitoarea Melania Cuc în prefața volumului colectiv de poezie „Petale lirice” apărut la Editura InfoRapArt „într-o simbioză fertilă cu condeiul și fila de hârtie, Mircea Marcel Petcu își scrie versurile cu obișnuința zidarului care ridică
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tratează în felul său propriu... a-l înțelege înseamnă a te apropia de el, atât cât se poate... Cum să intri în opera unui poet?... Poveste Zbaterea pescărușilor alungă norii vântul subțire mângâie marea sirenele aleargă în căutarea puilor, valurile obosite se îndreaptă spre țărm pentru a săruta nisipul umed și cald; în depărtare țipătul strident al zeilor ne face să simțim pământul tremurând... din adânc de lume se arată navele obosite de drum, ce-și doresc intrarea în port, echipajele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ea. -se caracterizează prin poezia scrisă aceasta izvorând din adâncul sufletului său. Suferință Mă doare și acum neîmplinirea Iar trupul meu nu are nici o vină, Atârna în idei dezamăgirea Cu lipsa mea acută de morfină. Mi-s brațele de vreme obosite Și nu mai pot să mai parez atacul, Iar zilele sunt frunze răvășite Și visele-s de sânge ca și macul. Iubirea mi-e corabie uitată Pe mările cu vânturi liniștite, într-unul din fiorduri ancorată La țărmul împlinirilor menite
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
rugă Nici șoaptele în vânt ca suferințe Sau gândurile prinse-n țipătul obscur Ale neânțelesei neputinte Când vreau să ți le spun sub cerul pur. Zâmbesc uitării Când e amurgul sărutat de bezne Iar pe mătasea nopții luceferi ard Eternul obosit se-ntinde lesne Ca o liniște pictată pe un gard Se zbat priviri în căutări de doruri Amintiri golașe se adună-n gând Zâmbesc uitării ce îmi dă fioruri Pe când adun suspinele flămând Se crapă norii în priviri de apă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
spre un șir de altare. Aprind tămâia, mă las în genunchi și fac plecăciuni în fața statuilor. Habar nu am ce strămoș venerez. Deplasânsu-mă prin templu, repet asta de multe ori. După ce îmi aduc omagiul unei duzini de strămoși, mă simt obosită. Călugărul stă într-un colț, cu ochii închiși. Incantează, în timp ce mâna lui lovește instrumentul de incantație, un mooyu, adică un pește din lemn. Cealaltă mână mânuiește stângaci un șirag de mătănii. Incantația sa lipsită de ton îmi amintește de bocitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dau prea bine seama unde sunt. — Pe unde-ai fost? mă ironizează bărbatul din fața mea. La Soochow sau la Hangchow? Sunt șocată. — Iertați-mă, Majestatea Voastră, că nu am fost în apele mele. Nu am vrut să vă supăr. Eram obosită și am adormit fără voie. — Asta nu are nici un sens! Mă ciupesc de coapsă, încercând să îmi pun mintea la treabă. Cum se poate să fii obosită? mârâie împăratul Hsien Feng. Ce altceva mai faci în afară de brodat? Păstrez tăcerea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu am fost în apele mele. Nu am vrut să vă supăr. Eram obosită și am adormit fără voie. — Asta nu are nici un sens! Mă ciupesc de coapsă, încercând să îmi pun mintea la treabă. Cum se poate să fii obosită? mârâie împăratul Hsien Feng. Ce altceva mai faci în afară de brodat? Păstrez tăcerea, dar mintea mea lucrează cu febrilitate. Răspunde la întrebarea mea! Majestatea Sa se ridică din pat și începe să meargă de colo-colo, cu cămașa desfăcută în față. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Hsien Feng să îmi ceară cu regularitate să-i citesc documentele. Sunt atât de mânată de dorința de a-l ajuta, încât ignor regula potrivit căreia unei concubine îi este interzis să afle despre treburile Curții. Împăratul e mult prea obosit și bolnav ca să-mi pese de restricții. Tocmai am ordonat decapitarea a doisprezece eunuci care au devenit dependenți de opiu, îmi spune într-o seară Majestatea Sa. Ce au făcut? îl întreb. Aveau nevoie de bani ca să-și cumpere drogul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vă spun cât de periculoasă e o astfel de purtare. Ea poate duce la izbucnirea unui război. Oamenii de vază din clan sunt orbi din punct de vedere politic. — Luminează Curtea, atunci, spune împăratul, deschizându-și ochii. Pare cu adevărat obosit. Am încercat, Majestatea Voastră. Am convocat ședințe și nu și-a făcut apariția nici măcar un membru al clanului. L-am trimis chiar pe socrul meu să-i invite personal, sperând că vârsta lui va impune respect. Însă fără rezultat. Primesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o dimineață înnorată. Palatul era liniștit și nu exista nici un semn cum că ar fi ceva neobișnuit. La prânz a început să plouă. Gărzile m-au întrebat dacă pot să intre înăuntru și le-am dat permisiunea. Eram toți foarte obosiți... Și atunci am auzit tunurile. Am crezut că visez, și așa au crezut și gărzile. Unul chiar a afirmat că a auzit tunetul. Însă într-o clipă am simțit miros de fum. La scurt timp după aceea, un paznic a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
păcălim și să-l dezarmăm fără să folosim vreo armă, zâmbește ea, fermecată de propriile-i cuvinte. Nu înțeleg ideea care i s-a năzărit lui Nuharoo. Pe alții i-am putea păcăli, dar nu pe Su Shun. Când este obosită, are tot soiul de crize. Se plânge de toate - zgomotul greierilor, gustul supei, un ochi scăpat în broderia ei. Insistă să o ajut să rezolve problema. Nu am cum să nu fiu afectată, și sunt nevoită să părăsesc lucrul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să fie de nesuportat. Cifrele cerute de străini ca despăgubiri și reparații sunt ridicole, cu mult peste orice pagube și costuri militare reale. Zilele sale sunt cu siguranță mai rele decât ale mele. Când pun jos scrisoarea, sunt atât de obosită, încât adorm imediat. În vis, dau foc tuturor teancurilor de documente din camera mea. Slăbiciunea mea era că tânjeam să mă sprijin pe umărul unui bărbat. Știam asta și luptam împotriva ei, dar sentimentele mele continuau să iasă la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a întins într-o coloană din ce în ce mai lungă. Înainta cu greu prin noroiul bătut de ploile repetate. Pentru prima oară în viața ei, Nuharoo a pierdut controlul asupra machiajului său. De furie, ea dădea vina pe slujnicele care cărau oglinda, prea obosite ca să o mai țină nemișcată. Îmi era milă de servitoare. Oglinda cât o fereastră era prea mare și prea grea pentru ele. Potrivit iscoadelor, trecătorile mișunau de bandiți. Mă îngrijoram în legătură cu ceea ce ar fi putut să aducă viitorul în ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ajung eu. Nu pot încă să spun dacă mă voi întoarce la Peking cu capul pe umeri, dar dacă o voi face, voi desface eu însămi lanțurile lui An-te-hai. Parada Fericirii rămâne în urmă. E greu să ții aliniate animalele obosite. Cărăușii au încetat să-și mai intoneze îmbărbătările, și nu mai aud decât zgomotul pașilor și gâfâitul bieților nenorociți. Tung Chih vrea să iasă din palanchin să se joace și mi-aș dori să-i pot da voie. Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
colț. Doarme buștean. Se poate să fi fost ceva în ceaiul pe care i l-a servit călugărul? Mă strecor în robă și traversez încăperea. Zgâlțâi eunucul, dar el îmi răspunde cu un sforăit sonor. Poate că e doar foarte obosit. Mă hotărăsc să ies afară și să verific curtea. Îmi este teamă, dar mă înspăimântă și mai mult îndoiala care mă cuprinde. Luna strălucește, iar curtea pare acoperită cu un strat de sare. Vântul poartă parfumul dafinului. În clipa când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nuharoo și cu mine vom fi umile cu el, și el va fi umil cu Tung Chih. Practicam principiile confucianiste ale familiei, și am avut amândoi de câștigat din asta. Mi-am jucat rolul, deși aveam să fiu tot mai obosită pentru a-mi pune în fiecare zi o mască de teatru. Trebuia să mă prefac că sunt complet neajutorată fără Curte. Miniștrii mei lucrau doar atunci când credeau că ei sunt salvatorii mei. Ideile mele nu ar fi ajuns prea departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]