13,698 matches
-
spaimei i-au trecut pe șira spinării și, chiar dacă a-ncrecat să-i vorbească, buzele i-au rămas împietrite, numai ochii i se dilataseră și-i clipeau des, strivind între marginile pleoapelor o lacrimă caldă, care i-a căzut pe umărul obrazului. „Ce, ce spui?...” Prin ceața deasă, care-i împăienjenise ochii, o zărea pe Leana care se mlădia ca o nuia de alun pe deasupra jarului dogoritor, când și-a ridicat puțin bărbia, mișcându-și capul înainte, dar oricât încerca să-și
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
profund inestetică a morții, se mai poate încă vedea astăzi pe o scenă de teatru oarecare, cum se stinge molcom sufletul unui personaj smuls realmente din cotidian ori închipuit subiectiv de către dramaturg, cu o ultimă lacrimă a sa străbătând delicat obrazul cu foarte multă grijă umplut de fard al unui actor. Ssst!... Liniște, vă rog!... Gongul bate, ca într-o veche clopotniță medievală, de trei ori lung tăcerea - o tăcere complice, am putea spune, în miezul căreia răsare și asfinte năvalnic
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
nedumerite și triste, Monica, fetița mea de doi ani și jumătate... cea care nu putea adormi decât dacă ținea mânuța în părul meu, și fosta mea nevasta Angelica... Spre deosebire de Jup, ele plângeau „mohnit” și lacrămi rotunte li se prelingeau pe obraz. Am dat colțul și am inceput sa plâg și eu... (chiar și acum când scriu aceste rânduri „dau apă la șoareci”... Mă duc să-mi caut o batistă!). Doamne, multe mai face omul în viață... Și bune, și rele. Multe
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
acatistul ”Slava Lui Dumnezeu pentru toate” - e drept doar de vreo 3 ori în decurs de 10 ani și niciodată cântat până la capăt - milițienii și țiganii erau primii care se puneau în genunchi pe caldarâm și lacrimile le curgeau pe obraji. Țin minte că prin 1984, când ne făcusem mai mari și nu mai eram sfințișorii cartierului iar vocile începuse să ni se îngroașe devenind mai grave, după ce Andrei a cântat acatistul ” Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului” mai mulți vecini s-
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
punctuală. Nu a apelat la cunoscutul truc al fetelor de a pune pe jar răbdarea partenerilor, întârziind intenționat la întâlniri. - Bună, Andrada, o întâmpină Cris înmânându-i buchetul și încercând s-o sărute pe buze, însă fata îi oferi doar obrazul pentru câteva secunde și se retrase ca mușcată de șarpe. - Bună, Cristian. Mulțumesc pentru flori și mai ales pentru că ai venit la întâlnire. - Cum să nu vin? Eu am dorit să ne întâlnim. - Să trecem peste aceasta. Unde dorești să
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349012_a_350341]
-
civilizat. Dar în adâncul meu am apucături primitive, specifice omului născut, crescut și educat la țară. De fapt, ce sunt timiditatea, sfioșenia, bunacredință ? Celor fericiți le cer iertare pentru doinele mele triste, iar pe cei care mai au lacrimi pe obraz îi rog mult să înțeleagă cântecele mele de joc, cu haz de necaz. Am vrut să fiu, să fiu Un tril de primăvară, O șoaptă-n plină vară - Vis ce-a rămas pustiu . ,, Punându-vă inima în palme Sofia Vicoveanca
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349097_a_350426]
-
intermitent. Repetă mișcarea mai puternic. Constată efectul. Țeasta îi deveni fluorescentă. Văzu o luminiscență ce îi facilita privirea în spațiu. Înainta mai sigur acum, cu inima bătând tumultuos. Curând își simți întreaga ființă învăluită de-o căldură plăcută, mai ales obrajii. Instinctiv duse mâinile spre față. Se atinse precaut, parcă se aștepta la ceva. Într-adevăr. Se întâmplă. Mâinile se contaminară de luminiscența pâlpâitoare. Își lăsă repede brațele pe lângă trup și simți o plăcută electrizare, care se metamorfoză într-un strat
INVOLUŢIE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349120_a_350449]
-
mod egal, le-am înfășurat pe fiecare în prosoape mici și mi le-am pus pe coapsă și gleznă. Când s-a întors, mi-a adus un buchet de crizanteme aurii pe care mi le-a dat, sărutându-mă pe obraz. - Ți-am cumpărat două borcane de câte cinci kg. cu gogoșari în oțet. De acum încolo, să nu te mai văd că muncești atâta! - Mulțumesc, dragul mamii! Cred că au costat o groază de bani, păstrez numai un borcan, celălalt
INTERVIUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349104_a_350433]
-
Acasa > Stihuri > Semne > MAI CÂNTĂ-MI, IUBITO... Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1285 din 08 iulie 2014 Toate Articolele Autorului cu palmele cuprind obrajii tăi ca pe-o minune, ochi în ochi ne sorbim din priviri, pribegi pe pământ, înflorim veșnicia c-un jurământ, mai cântă-mi de dor, mai cântă-mi, iubito, despre fata din vis cu părul flacără, cu obrazul încins, cu
MAI CÂNTĂ-MI, IUBITO... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349187_a_350516]
-
palmele cuprind obrajii tăi ca pe-o minune, ochi în ochi ne sorbim din priviri, pribegi pe pământ, înflorim veșnicia c-un jurământ, mai cântă-mi de dor, mai cântă-mi, iubito, despre fata din vis cu părul flacără, cu obrazul încins, cu inima caldă, cu picioare de ciută, cu ochiul senin din floare de in, cu sărutul orfeic și chipul divin... mai cântă-mi, iubito, mai zi-i despre nopțile noastre târzii... marți, 8 iulie 2014 Referință Bibliografică: mai cântă
MAI CÂNTĂ-MI, IUBITO... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349187_a_350516]
-
de vorbit la telefon am vorbit în fiecare zi. Ochii ei vioi și calzi, sunt aproape neschimbați, dar cu o ușoară nunanță de mirare, ca a unui copil nevinovat. Din ochiul stâng văd cum i se prelinge o lacrimă, pe obraz. Mă uit la ea cu duioșie. - Mamă! O îmbrățisez și o sărut pe obraz. Buzele mi se umezesc întâlnind lacrima și, în același timp, îi simt gustul; parcă altfel de cât îl știam eu, de obicei. - Sunt fericită că te
REÎNTÂLNIREA- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348506_a_349835]
-
sunt aproape neschimbați, dar cu o ușoară nunanță de mirare, ca a unui copil nevinovat. Din ochiul stâng văd cum i se prelinge o lacrimă, pe obraz. Mă uit la ea cu duioșie. - Mamă! O îmbrățisez și o sărut pe obraz. Buzele mi se umezesc întâlnind lacrima și, în același timp, îi simt gustul; parcă altfel de cât îl știam eu, de obicei. - Sunt fericită că te văd, îmi șoptește ea, emoționată. Haide, intră, sunt singură. - Unde sunt ceilalți? - La cumpărături
REÎNTÂLNIREA- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348506_a_349835]
-
s-a deschis ușa și în cadrul ei a apărut, în chiloți și cu figura unuia care a fost dat afară din serviciu, cine altul decât bunul nostru prieten Heimlich! Veronel îi căzu în brațe pupându-l pe piept și pe obrajii la fel de transpirați, în timp ce el se ștergea de pupături. Ajuns înăuntru Veronel dărui gazdelor cu gesturile unui sacerdot care oficiază în săptămâna mare, darurile pământului natal, atât de prețuit de toți cei de față. Buna Hilde luă pachetul legat cu sfoară
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
unde se strânseseră grămăjoară. Ai fi zis că proceda astfel, pentru ca la plecare, să ia grămăjoara cu dânsul. - Da în Moldova n-aveți profesională? Băiatul ridicase din umerii lui slăbănogi. Avea ochi intens albaștri și sprâncene aproape albe. Pe pomeții obrajilor îi înflorea un început de acnee. Degetele cu care își văra semințele între dinți se prelungeau cu unghii lungi, încovoiate, negre la capăt. - Poate că avem, spusese. Da ăștia au venit după noi ... Apoi ne-au împărțit. Noi am ajuns
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
Un abur de cafea valsează-n aer un vag parfum de liliac rotind. Din așternut se-aude slab un vaer de brațe leneșe ce se întind. * O rază șugubeață se strecoară pe după colțul de perdea ce-i tras și sărutând obrazul, înfioară felina ce-n cearceafuri a rămas. * Lascivă se întinde amușinând aroma de cafea îmbietoare. Cearceaful se adună dezvelind suplețea albă ce dă din picioare. * Învăluită în mătasea fină alunecă, o umbră pe podea ce cu privirea de iubire plină
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]
-
întâmplă? Acestei femei îi este rău. Dați-i un pahar cu apă, ceva! De ce nu mi-ați spus mai repede? Este bolnavă? Ce are? De când se simte rău? Floarea zăcea prăbușită pe scaun. Doar lacrimile-i alunecau fără oprire pe obraji, ca două izvoare. Incepuse să-și revină, dar gândurile ce-o năpădeau ocupându-i mintea cu repeziciune, o readuceau la cruda realitate și nu făceau decât să o facă să-și dorească să fi murit, să nu se fi mai
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
afară, o așezară pe o bancă în fața clădirii. Lena îi dădu paharul cu apă și încercă să-i citească în privire, să vadă, nu cumva i-a încolțit ceva în minte? Răcoarea de afară a mai adus puțină culoare în obrajii acesteia, dar privirea-i era goală, inexpresivă, era a unui om care pierduse sensul vieții, care-și pierduse respectul față de sine, care simțea că nu-i mai aparține nici nimicul pe care nu-l are. - Cumnățică, spune-mi ce este
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
noua la Școala de Comerț din Craiova. Acum era o fată nu prea înaltă, bine construită, cu trăsături fine, chiar frumoase, blondă cu ochii mari verzi, gene lungi, sprâncene arcuite, gura cu buze pline, cărnoase, nasul puțin cârn și pomeții obrajilor ridicați și cu un roșu ce-și făcea permanent apariția, la cea mai mică emoție, trădând cumințenia și sensibilitatea fetei, subliniind și accentuând o dată în plus frumusețea acesteia. O fată tăcută, însă deosebit de vrednică și foarte descurcăreață, care se obișnuise
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
aș fi vrut să-ți dezmierd Mi-am legat de genunchi ani întregi de risipă să nu pot să te vreau, să îmi pună zăgaz, Dar mi-am smuls ca un orb osândita aripă Și-am tăiat păcătos luminiș prin obraz Sunt un glonț de măceș într-un sânge văratic, prin tranșee de dor, într-o cârjă de lemn Mi te sorb vinovat, ca un lup singuratic, Ca pe-un ultim izvor, ca pe-un ultim însemn... Camelia Radulian Referință Bibliografică
GLONȚ DE MĂCEȘ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348559_a_349888]
-
și mângâierea i-o simțeam pe frunte, izvoare mă-nsoțeau pe vârf de munte cu blândă murmurare dintr-un vers. Aș fi dorit să fii în tren cu mine, dar tu călătoreai pe-un alt macaz și lacrimi mici prelinse pe obraz, se risipeau încet pe negre șine. În dimineața asta trenul meu pornise fluierând cu toamna-n plete, lăsase-n urmă gările cochete și către zări se adâncea mereu. Leonid IACOB Poezia face parte din volumul meu „ Ultima santinelă ” Referință Bibliografică
ÎN DIMINEAŢA ASTA de LEONID IACOB în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348594_a_349923]
-
nu sunt reciproce. Începe să plângă...începe să plângă fiindcă nu mai are nicio speranță că va avea parte de ceea ce își dorește: să iubească, dar, mai ales să fie iubită. Adoarme cu lacrimile ce i se scurg ușor pe obraz, obraz pe care au mai curs și s-au mai uscat multe alte lacrimi. Pe cât de greu a sosit, pe-atât de repede s-a adâncit somnul Emei. Deodată, începe să i se contureze în subconștient o lume magică, spun
VIS DE IUBIRE… de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348616_a_349945]
-
sunt reciproce. Începe să plângă...începe să plângă fiindcă nu mai are nicio speranță că va avea parte de ceea ce își dorește: să iubească, dar, mai ales să fie iubită. Adoarme cu lacrimile ce i se scurg ușor pe obraz, obraz pe care au mai curs și s-au mai uscat multe alte lacrimi. Pe cât de greu a sosit, pe-atât de repede s-a adâncit somnul Emei. Deodată, începe să i se contureze în subconștient o lume magică, spun magică
VIS DE IUBIRE… de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348616_a_349945]
-
care-i străbăteau gîndurile, cine putea pătrunde tainele gîndirii ei într-acele momente, posibil ca, sub vraja muzicii și-a reamintit sfîrșitul vieții lui Ceaikovski hotărît să bea din apa murdară a Nevei, iar durerea resimțită în ființă ei alege obrazul pe care-și exprimă cruzimea, a vietii compozitorului, numai ochii ei urmăreau baghetă maestrului care în acele momente dădea prioritatea flautului, violonceiștilor așezați în stînga ei și privirea și-o cobora spre clapele pianului. Îl urmăresc pe mestro, privirea vie
80 DE ANI DE LA NASTEREA MAESTRULUI ZUBIN MEHTA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348639_a_349968]
-
au azvârlit laba mâinii la câini. Ceasul îl avea de la un maior neamț, un Atlantic de aur. I-a plăcut neamțului țuica fiartă și după o ulcică d-aia mică, l-a luat pe după gât și l-a pupat pe obraji. Maiorul o rupea binișor pe românește, și-a scos ceasul de la mână și i l-a pus la mâna dreaptă. O să mă pomenești toată viața, i-a zis neamțul. Nenorocitul de cumnatul meu nu și l-a mai dat jos
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
tot cea căreia să-i închini înălțătoare cuvinte. Sunt unele mai aprige și mai rele de gura? Ele nu s-au născut așa. Trebuie să îndreptăm nedreptățile care le-au adus în pragul disperării. În gând, eu tot le mângâi obrajii pe care s-a scurs amarul lacrimilor. Să mă fac că nu simt inhalarea aerului poluat al marelor orașe? Să îmi placă Balul Mărțișorului din București în care cuvântul de ordine este luxul și extravaganța? Și atunci să nu mai
SĂRBĂTOAREA DARULUI VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348641_a_349970]