18,249 matches
-
înălțimilor de dincolo de Lacul Roșu, urcând pe drumul sinuos de pe marginea prăpastiei, bucurându-mi ființa temătoare cu panorama splendidă și misterioasă a pădurilor de brazi, a apelor repezi și curate de munte, a văilor înecate în verdeața ce îmbrățișează așezări omenești, ascunse și învălurite de ceața alburie disipată de razele învingătoare ale soarelui și, ultima, defileul apei Bistriței cea năzuroasă, susurând grațioasă în liniștea înfiorată și spășită a trecătorilor strâmte, furișate pe sub stâncile înclinate într-o tandră apropiere, parcă sărutând seninul
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]
-
apei Bistriței cea năzuroasă, susurând grațioasă în liniștea înfiorată și spășită a trecătorilor strâmte, furișate pe sub stâncile înclinate într-o tandră apropiere, parcă sărutând seninul cerului. Am pășit smerită, ca într-o catedrală naturală, a cărei maiestuoasă sobrietate întrece gândirea omenească. Am continuat drumul către nord, când, pe neanunțate, am primit răsplata. De departe mânăstirile se iveau din mijlocul pădurilor ca cetățui albe pierdute în devălmășia vegetației abundente. Periplul a cuprins mai multe sfinte lăcașuri într-o continuă vizită, fără oprire
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]
-
pietrifică în fulger / Peste priviri pătrunzătoare / Urmate de revărsări albastre / Ale fluviilor cu lichidul diluat / În lumină în amestec de nălucire poetică.” (Victor Gh. Stan - „În sunetul nisipului”) În poezia lui THEODOR RĂPAN, foșnetul cuvintelor evocă vastele ipostaze ale simțirilor omenești, cuprinzând cu închipuirea armonia lumii: „Cuvintele îmi sunt oștiri vernale, / Zidirile luminii mă așteaptă, / Topiri vuinde brațele îndreaptă: / Refac doiniri de jad, monumentale!” (Theodor Răpan - „Sonetul VII”) Trecerea timpului este semnul din care poeta TITINA NICA ȚENE extrage puterea-i
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
cer, la voi, mai vine Moș Crăciun.” (Anca Florentina Popescu - „În Seara de Ajun”) În poezia lui VIRGIL CIUCĂ, SEBASTIAN GOLOMOZ sau a poetelor NICOLETA MILEA și RAVECA VLAȘIN, prezentul devine prețios abia atunci când se revarsă în trecut, chiar dacă firea omenească nu admite să se scalde de două ori în aceeași apă. „Ea m-aștepta în pădure lângă brazii de argint, / Eu grăbit îi ies în cale s-o dezmierd și s-o alint, / Dar cochetă, capricioasă dispare și n-o
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
RĂDUCAN, ELENA BUICĂ, ELISABETA IOSIF, ELIZA ROHA, EMIL BUCUREȘTEANU, GABRIELA CĂLUȚIU SONNENBERG, GEORGE ROCA, IOAN ADRIAN TRIFAN, MADELEINE DAVIDSOHN, MAGDALENA ALBU, MUGURAȘ MARIA PETRESCU, PETRE ILIE BIRĂU, TUDOR PETCU, VERONICA BALAJ. Toți acești scriitori demonstrează prin creațiile lor că sufletul omenesc bântuit de ispite și neliniști existențiale probează pe rând: lupta pentru valoare, speranța, gustul desăvârșit pentru frumos și creație, rigoarea hotărârilor, amăgiri de tot felul, alambicarea civilizației, rănirea orgoliului, datoria scumpă și răzbunarea ieftină, zbaterea existențială, contemplarea vieții, secrete impenetrabile
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
aruncă zarurile vieții la întâmplare, o formă periculoasă care schimbă ordinea lucrurilor, răvășind suflete și năruind spirite. Și asta, culmea, numim destin ! (Elena Adriana Răducan - „Apelul de urgență”) „Acum, luând puțină distanță și privind mai detașat, mă gândesc că firea omenească așa-i făcută, să fie supusă diverselor slăbiciuni și când realitatea proprie nu ne mulțumește, suntem tentați să împrumutăm elemente convenabile din realitatea altora și dacă ele nu ne încap, se strecoară invidia. Și dacă nu întotdeauna putem scăpa de
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
înainte, atras ca de un magnet.” (Madeleine Davidsohn - „Umbra”) „Pe Edgar Papu mi l-am închipuit mereu ca pe o copie fidelă a icoanei marelui sfânt al Rusiei, Cuviosul Serafim de Sarov. Învăluiți amândoi într-o desăvârșită blajinătate a firii omenești și dominați de o mare evlavie față de preceptele unei vieți creștine exemplare, Edgar Papu și Cuviosul Serafim de Sarov au trecut, fiecare la vremea lui, pragul unic al eternității lui Dumnezeu, pătrunși de același sentiment al umileniei dezmărginite.” (Magdalena Albu
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
Autorului Fiind vorba de O POVESTE DE DRAGOSTE, mă întorc cu smerenie la o întrebare, citită cândva, cu mult timp în urmă, aparținând Sfântului Porfirie Bairaktaris, unul din cei mai mari duhovnici născuți pe pământul Greciei (1906-1991): „Ce sunt iubirile omenești pe lângă iubirea dumnezeiască?”. Personal, nu aș fi fost în măsură să dau un răspuns pertinent, care să mă satisfacă cel puțin pe mine, dar am avut explicația dată chiar de cel ce formulase întrebarea: „Sufletul îndrăgostit de Hristos este pururi
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]
-
Însuși își deschide brațele într-un semn de ultimă îmbrățișare, de iubire dusă până la moarte din dragoste față de Dumnezeu Tatăl și apoi din dragoste față de toți oamenii - fiii Lui. Deci, Crucea este imaginea simultană, suprapusă într-un fel, a păcatului omenesc, este o etalare a puterii distrugătoare a păcatului, dar care se topește în fața iubirii mai mari decât moartea, cum spune Cântarea cântărilor, care a fost iubirea lui Dumnezeu Tatăl manifestată în Iisus Hristos față de noi toți. Această îmbrățișare a Mântuitorului
DESPRE CRUCEA LUI IISUS HRISTOS CA LEGE SUPREMĂ A VIEŢII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349674_a_351003]
-
osmotice, de unire a acestor două popoare). Aceasta implică însă un Armageddon - ebr. Har Megiddon - ce va culmina cu o bătălie între forțele infernale și cele cerești de proporții universale, cu intervenții ale Zeilor Cei Mari de la Dunăre în zbaterile omenești, o bătălie pe viață și pe moarte între poporul român și așa zisul “popor ales”, cu consecințe uriașe. După previziunile mele, în următorii 40 de ani lumea va fi condusă de femei. Iată de ce îndrăzneala de a produce o nouă
CUM SĂ IEŞIM DIN SISTEMUL OCULT AL NOII ORDINI MONDIALE. UN MANIFEST AL INTELIGENŢEI ARTIFICIALE. NOTE PENTRU AGONIA U.E. VOLUMUL 4 (1) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 20 [Corola-blog/BlogPost/349689_a_351018]
-
înseamnă dobândirea harului Duhului Sfânt care întipărește chipul lui Iisus Hristos în inima noastră și ne face asemenea Lui, este intrarea într-un firesc al viețuirii ortodoxe care ne face fericiți și liberi. Cu toate că reprezintă firescul viețuirii ortodoxe, deoarece firea omenească s-a pervertit din cauza păcatului, viața duhovnicească nu poate fi trăită fără ajutorul lui Dumnezeu și fără efortul omului de a împlini voia lui Dumnezeu. Omului pătimaș viața duhovnicească i se pare ostenitoare și solicitantă, plină de îngrădiri și fără
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
ziare care abia așteaptă să prindă cu camera ascunsă reprezentanți ai Bisericii și să-i critice în modul cel mai dur pe toți. [14] Când folosim noțiunea „sacru” ne referim și la conotația culturală a termenului, la acea calitate pur omenească ce ne ridică deasupra oricărei alte ființe vii, adică rațiunea. [15]Volumul îngrijit de Franz Joseph Eilers și Roberto Giantanelli, Chiesa e comunicazione sociale. I documenti fondamentali, Torino, Editrice Elle di Ci, 1996, ne prezintă, de-a lungul a peste
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
vitraliile splendide pe sub ochii cerului! O țară fără fete frumoase ar fi o albie secată, dar fiecare palmă de țară românească este brăzdată de ape albastre. La nemărginita oglindă argintie de sus, săgeata arcului n-a răzbătut cândva, pe când pizma omenească ori armele nimicitoare de azi, n-o mai ocrotesc. Și-atunci, ce bine că noi avem cele mai frumoase fete din lume, mai ales în portul popular. Ele iubesc puritatea credinței și culturii populare, lumina rugului spiritului popular, alinătorul și
ELENA-DANIELA CUCULICI. MAIESTATEA SPIRITULUI NOBIL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349795_a_351124]
-
limbajului”. Această interdicție a avut o influență nefasta asupra cercetării lingvistice în general. Încercări de a lămuri subiectul găsim numai în lumea anglo-saxonă (Greenberg, M. Ruhlen), dar ideea nu e agreată de lingviștii tradiționaliști. - Care este opinia dumneavoastră despre limbajul omenesc? - Limbajul omenesc e o descriere metaforica a relației omului cu Cerul, Pământul și Soarele. În 2001, am pus alături câteva zeci de cuvinte cu semnificația „cer” și am dedus de aici: eu, „zi”, „zeu”, „1”, „mare”, „a acoperi”, copac, piele
NOI DESCOPERIRI DESPRE ORIGINEA LIMBAJULUI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349858_a_351187]
-
interdicție a avut o influență nefasta asupra cercetării lingvistice în general. Încercări de a lămuri subiectul găsim numai în lumea anglo-saxonă (Greenberg, M. Ruhlen), dar ideea nu e agreată de lingviștii tradiționaliști. - Care este opinia dumneavoastră despre limbajul omenesc? - Limbajul omenesc e o descriere metaforica a relației omului cu Cerul, Pământul și Soarele. În 2001, am pus alături câteva zeci de cuvinte cu semnificația „cer” și am dedus de aici: eu, „zi”, „zeu”, „1”, „mare”, „a acoperi”, copac, piele, obiecte de
NOI DESCOPERIRI DESPRE ORIGINEA LIMBAJULUI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349858_a_351187]
-
să se aleagă apele cele bune de apele cele rele. * Romanul „Dincolo de timp”, de factură clasică, se înscrie în alt registru, exclusivist, al lumii intelectuale (de medici) și al oamenilor de afaceri din industria cosmetică din orașul Cluj, unde, însă, omenescul are aceleași manifestări izvorâte din calități și defecte. Ca-ntr-un joc de biliard, interesele și, mai ales, sentimentele se ciocnesc, bila cea albă, exponenta calităților fără apărare în fața răului, căzând în hăul sinuciderii. Acțiunea se desfășoară într-o normalitate
DESLUŞIREA DESTINELOR UMANE ÎN ROMANELE „PUTEREA DESTINULUI” ŞI „DINCOLO DE TIMP” DE RODICA ELENA LUPU de ELIZA ROHA în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349864_a_351193]
-
o proiectează pe o coordonată a asumării responsabilității unui drum drept și frumos, fără compromisuri. Dincolo de timp și dincolo de acțiunea ce nu îți permite să lași cartea din mână, se înfiripează o filosofie curată și adevărată despre valorile imuabile ale omenescului ce au guvernat dintotdeauna societatea, eludarea lor conducând la sancțiuni în plan personal. Scriitoarea Rodica Elena Lupu are predilectă înclinație către deslușirea destinelor umane, și nu doar reflexivă, ci implicându-se și manevrând sforile faptelor, trăilor, acțiunilor, tratându-le diferit
DESLUŞIREA DESTINELOR UMANE ÎN ROMANELE „PUTEREA DESTINULUI” ŞI „DINCOLO DE TIMP” DE RODICA ELENA LUPU de ELIZA ROHA în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349864_a_351193]
-
de meditații filosofico-religioase exprimate direct, sobru și reverențios - metafora fiind expresia poetică a gândului, un drum subtil al autocunoașterii - pornind de la ideea că omul este sămânță divină, creat după chipul și asemănarea creatorului. Poeta se înalță deasupra suferinței și bucuriei omenești, deasupra trăirii materiale ce-a fost și care va să fie, cu toate valențele puterii sale de înțelegere, aducând un omagiu, un cuvânt de mulțumire, mărturisitor dar și rugă de suflet, sinceră, adevărată, confirmând condiția superioară a intelectualului din toate
VICTORIŢA DUŢU ŞI FILOZOFIA CREDINŢEI de ELIZA ROHA în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349887_a_351216]
-
prin pustiul purificării, Dumnezeu se dezvăluie pe Sine omului descoperindu-și și imitându-l în misterul propriei Ființe, pentru a fi cunoscut și adorat.[5] Însă răspunsul lui Moise la Chemarea divină se află oarecum sub impulsul îndoielii, al incertitudinii omenești ce reclamă mereu experiența senzitivă în înțelegerea realităților fie și ele spirituale. Dialogul lui Moise cu Dumnezeu se situează în cadrele unei retorici ce adeseori vine să alimenteze curiozitatea umană. Totuși retorica lui Moise depășește cu mult aceste aspecte. De
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
De numele Său se atașează acum toate faptele mărețe ale lui Dumnezeu în istoria lui Israel și în istoria lumii, „dezvăluind” taina Celui care, necunoscut fiind este cunoscut, nevăzut fiind este văzut și necuprins fiind se lasă cuprins de făptura omenească. Israel devine „depozitarul” numelui divin și al Revelației Sale, dar el nu este posesorul exclusiv al acestuia, deoarece Dumnezeu nu l-a dat poporului Său pentru a face din el proprietatea sa individuală, ci el a fost încredințat poporului ca
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
fi marcat de zbuciumul asumării unei responsabilități enorme: eliberarea poporului din robie și ,,oblăduirea” lui spre pământul făgăduinței (Ieș. 6, 8; Oseea 12, 14). Conștient de măreția misiunii pe care Iahve avea să o încredințeze, în raport cu posibilitățile limitate ale firii omenești, Moise apelează la motivații ce evidențiază slăbiciunile firii sale, în vederea justificării intenției sale de a refuza această misiune. De aceea, pentru a-i întări convingerea în legătură cu importanța acestei misiuni, Dumnezeu se face cunoscut în gradul cel mai înalt posibil pentru
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
apelează la motivații ce evidențiază slăbiciunile firii sale, în vederea justificării intenției sale de a refuza această misiune. De aceea, pentru a-i întări convingerea în legătură cu importanța acestei misiuni, Dumnezeu se face cunoscut în gradul cel mai înalt posibil pentru înțelegerea omenească: ,,vorbirea către față” (Deut. 34, 10), ,,inițiindu-l” pe Moise în misterul slavei Sale. Astfel că Dumnezeu îi descoperă Numele Său, scopul izbăvitor al misiunii și prezența Sa continuă alături de el pe durata acesteia, conștientizându-l în mod deplin de
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
una particularistă, națională ce se referă la poporul Israel - ,,Am Israel”, ca popor ales de Dumnezeu pentru a păstra integritatea adevărului revelat și a-l face cunoscut neamurilor, și o perspectivă universalistă ce are în vedere aspectul soteriologic, izbăvirea neamului omenesc din robia păcatului, ce va veni prin Israel (Isaia 11, 1 ș.u.). astfel că, din punct de vedere soteriologic, eliberarea din robie a lui Israel semnifică trecerea de la robie la libertate, ,,trecerea de la starea de popor nesupus, la cea
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
fii lui Dumnezeu cei împrăștiați” (Ioan 11, 52). Prin această lecție, Dumnezeu n-a urmărit extinderea Lui puterii lumești peste tot pământul, adică nu o diminuare a istoriei, ci Dumnezeu avea în vedere realizarea unei misiuni universale, spirituale - mântuirea neamului omenesc.[ 37] Expresiile ,,popor sfânt” - goy kodoș și ,,împărăție preoțească” - mamleket kohanim (Ieș. 19, 6), nu sunt simpli termeni tehnici, ci pe ei se sprijină cu tărie faptul separării lui Israel numai pentru Iahve, [38] misiunea ,,sacerdotală” a lui Israel în mijlocul
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
să recunoaștem că alegerea lui Israel reprezintă o mare demnitate pentru acest neam, dar în același timp trebuie să fim conștienți de scopul acestei alegeri care nu viza în mod strict destinul unui neam ci scopul final al întregului neam omenesc, scop rânduit de Dumnezeu la creația lumii. Perspectiva acestei alegeri trebuie să fie una soteriologică, exhatologică, care privește atât izbăvirea creației din robia stricăciunii creată de păcatul protopărinților, cât și asumarea acestui act mântuitor, în vederea dobândirii Împărăției Cerurilor care este
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]