3,602 matches
-
aceste procese intervin pe parcursul devenirii sale pentru a forma structuri comportamentale stabile (Cairns, 1986, p. 81). Wilson și Daly (1985 citat de Daly et al., 1989) efectuează aceeași analiză. În opinia lor, gelozia sexuală este cauza cea mai frecventă a omorurilor violente comise de către bărbații tineri. În evoluția specii umane, gelozia s-a născut din întărirea prin selecție naturală a tendinței psihologice a masculului de a căuta și a-și asigura paternitatea pentru progenitura femelei cu care a întreținut raporturi sexuale
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
care murea pentru că făcuse prea mult dragoste - tabloul acesta le era de-ajuns ca să fie extaziați. „Tehnocrații” erau mai sensibili la peripețiile intrigii psihologice. Ei voiau să știe ce se întâmplase cu Marguerite după scandalul amoros. Vorbeam atunci despre misteriosul omor dublu din impasul Ronsin, despre îngrozitoarea dimineață de mai în care fuseseră descoperiți soțul lui Marguerite, strangulat cu șnurul de la intrare, soacra ei, sufocată și ea, dar cu propria ei proteză dentară... Nu uitam să precizez că soțul, pictor de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Senatul să-l trimită pe Fabius Pictor la Delphi pentru consultarea oracolului. La Roma, Cărțile Sibiline au prescris sacrificii umane: doi greci și doi gali au fost Îngropați de vii. Este vorba foarte probabil de un rit de structură arhaică, omorul creator. Observăm cum, Într-o situație de criză, comunitatea face apel la diferite tehnici divinatorii (haruspiciile, cărțile sacre, un oracol celebru), pentru a identifica motivele nenorocirii (greșeli rituale sau Încălcări ale unor tabuuri - incestul vestalelor). Interpretarea mesajelor esoterice (mesajele divinității
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
femei o Înconjoară, o așază pe scaun și ea naște o ființă fără formă, aici, În văzul tuturor. Reprezentația a luat sfârșit. După tot ce am spus până aici, tabloul măcelului și actul facerii nu necesită o explicație specială: Îmbinarea omorului cu nașterea este specifică concepției grotești a trupului și a vieții trupești. Această scenă, jucată pe o ulicioară din Roma, nu este altceva decât o mică dramă grotescă a trupului. (M. Bahtin, 1974, p. 272) Carnavalul se Încheie cu sărbătoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ce nu poartă un muc de lumânare!”. Scoțând acest strigăt sângeros, fiecare se străduiește să stingă flacăra vecinului. Focul se Îmbină cu amenințarea morții, dar această amenințare, strigătul „Sia ammazzato!”, pierde tot mai mult din semnificația directă și unilaterală de omor cu cât sporește În intensitate și dezvăluie natura profund ambivalentă a urării morții. ș...ț Toate combinațiile verbale citate de el (Goethe - n. M.C.), În care urarea morții servește exprimării unei bucurii sau a ironiei lipsite de răutate, a măgulirii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și 100 m lățime), inspirată de Isfahan (Iran) și celebrul Champs Elyseăs din Paris (Franța), unde sunt situate principalele instituții publice. Cu această ocazie ghidul ne-a informat și despre severitatea legislației malaeze, asemănătoare cu cea din Singapore. Pentru viol, omor din culpă se acordă 20 de ani și chiar muncă silnică pe viață, iar pentru trafic cu droguri pedeapsa capitală. Cele mai mici abateri se pedepsesc de la amenzi la Închisoare. Grădina Botanică (Taman Botani), loc important de educație, recreere și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
un instrument muzical deosebit de prețuit În Noua Guinee 745. Cu toate că instrumentele sunt simple, cu ajutorul lor se poate obține o scară foarte mare de efecte, și acestea sunt folosite cu o pricepere ce iese din comun. Războiul, vânătoarea de capete și omorurile au constituit o componentă importantă a sistemelor social-religioase care aveau menirea să restabilească o armonie socio-cosmică a ființelor și lucrurilor. Populația insulei este În majoritate de origine malaeziană, chiar dacă o parte au strămoși europeni, polinezieni și chinezi. Navigatorul spaniol Jorge
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
LEAR: Nu, nu, n-ar putea. KENT: Ba da, Chiar ei. LEAR: Pe Jupiter jur, nu! KENT: Pe Juno jur că da. LEAR: N-au îndrăznit s-o facă, Și n-au putut, n-au vrut: mai rău ca un omor, Respectul să-l jignești atît de dur. Explică-mi dar cu blîndă grabă în ce chip Ai meritat, sau ți-au impus rușinea, Fiindu-mi sol. KENT: Milord, cînd eu la ei acas' Le-am dat scrisoarea Înălțimii Voastre, Inca
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
considerată proprietatea soțului. Se împodobea, participa la festivități, și era a unui singur și singură la bărbat. Cei bogați, de obicei mai aveau o soție. Regele era ca trimisul lui Iahve-Dumnezeu și era comandant de oști, judecător prin obiceiul pământului. Omorul, blasfemia, impietatea fiilor erau pedepsite cu moartea, de obicei prin lapidare (lapis lat = piatră). Această lege a talionului era luată de la babilonieni. în timp, la evrei, această lege, a fost înlocuită cu despăgubire bănească pentru orice cauză de rănire. Visteria
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Jean). Din relația cu Jean ar fi provenit Gennaro care a venit la Veneția, în perioada carnavalului, cu dorința de a-și găsi mama. Într-un dialog cu Lucrezia, Gennaro a aflat că ducesa, care-și încărcase conștiința cu multe omoruri, este mătușa lui și este sigur că ea a omorât-o pe presusupusa lui mamă. Din gelozie, ducele, care o suspecta pe Lucrezia de relații amoroase cu Gennaro, l-a otrăvit, iar Lucrezia i-a dat un antidot să-l
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Dumnezeu s-o ierte. Detenția și frica de moarte au determinat-o să se căiască. Se autoconfesa: Vreme de 40 de ani, drumul vieții fusese o împletire groaznică de ticăloșie, dezmăț, adulter, incest, minciună, hoție; pe scurt, încercasem totul în afară de omor și trădare de la vârsta de 18 ani până la 60. Și acum eram covârșită de amarul pedepsei și o moarte rușinoasă mă aștepta... Nu mă gândeam nici la cer, nici la iad, nimic decât doar o simplă înfiorare fugară dar care
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
întâmpla acest fapt la o petrecere, numai că glonțul l-a ocolit pe amantul ei și a rănit-o pe gazdă. Pentru a evita scandalul, Komarovski a salvat-o de procesul în care ar fi fost acuzată de tentativă de omor. Lara a depășit momentul, s-a căsătorit cu Pașa, împreună au avut o fetiță, Katia. El era profesor, ea, asistentă medicală. Din patriotism și pentru a evada din căsnicie, Pașa s-a înrolat în armată. Ea a intrat într-un
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
tragedia noblețea acțiunii și efectele produse de ea asupra spectatorului prin introducerea a două emoții, mila și teama, provocate de spectacolul pathos-ului, sau evenimentului patetic 22. După părerea lui Aristotel, ea este "acțiunea ce cauzează distrugereea sau durerea, de exemplu omorurile înfăptuite pe scenă, marile dureri, rănile și toate lucrurile de acest gen". (cap.11) Mila (eleos) se naște direct din spectacolul evenimentului dureros. Cât despre teamă (phobos)23, ea provine mai întâi din surpriza încercată de spectator în fața nenorocirii neprevăzute
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu s-au schimbat deloc astăzi. Ne amintim de scandalul stârnit în Franța de reprezentarea postumă a ultimei piese a lui Bernard-Marie Koltès, Roberto Zucco. Koltès se inspiră în ea dintr-un fapt divers care de-abia stârnise comentariile presei, omorurile perverse ale unui criminal fără Dumnezeu, Succo, căruia de-abia dacă-i schimbă numele. Piesa, creată în 1990 în Germania, este apoi interzisă în Franța, cu ocazia primelor reprezentații în 1992, la presiunea spectatorilor indignați. 3.3.2. Criteriile tragediei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scenele de violență sunt greu de reprezentat în mod credibil pentru spectator. "Trebuie, scrie el, (...) să ne ferim de a reprezenta pe scenă ceea ce nu se poate face comod și cinstit, cum ar fi înfăptuirea unor crime, și a altor omoruri, și nu prin prefăcătorie sau în alt mod, căci fiecare va vedea întotdeauna ceea ce este [în realitate], și că nu este decât prefăcătorie, așa cum a făcut cineva care, cu prea puțin respect, și nu după regulile artei, a dispus prin
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
deznodământului, fericit sau nefericit. El susține că tragedia, după ce a suscitat emoții foarte vii, se poate termina printr-o bucurie care să le calmeze. "Tragedia reprezenta viața prinților, plină de neliniști, de bănuieli, de tulburări, de rebeliuni, de războaie, de omoruri, de pasiuni violente și de mari aventuri... Or, dacă deosebim tragediile după deznodământ, ele erau de două feluri: unele funeste în ceea ce privește evenimentul ultim și se terminau prin vreo nenorocire sângeroasă și ieșită din comun a eroului; celelalte aveau o întorsătură
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
descoperiri de către personaje: oroarea acțiunilor lor", scrie Eugène Vinaver în Conversații despre Racine (Entretiens sur Racine, Nizet, 1984). Hermione cunoaște identitatea victimei sale, dar nu-și dă seama, în momentul în care ordonă crima, că nu va putea supraviețui acestui omor. Strigătul ei, când află moartea lui Pyrrhus, dovedește imensitatea disperării sale în fața actului ireparabil pe care chiar ea l-a înfăptuit. 7.7. Un nou resort tragic: admirația față de virtute Corneille și Racine nu adoptă același punct de vedere în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și a lui Tezeu, ar fi fost sacrificată. În ochii lui Racine, Ifigenia este o eroină prea virtuoasă pentru ca spectatorul să-i poată accepta moartea fără indignare. "Cum ar fi arătat, scrie el în Prefață, să fi murdărit scena cu omorul oribil al unei persoane atât de virtuoase și atât de plăcute pe care trebuia să o reprezint în persoana Ifigeniei?" Euriphile, dimpotrivă, care păcătuiește prin gelozie, poate fi sacrificată. "(...) ajungând în nenorocirea în care această amantă geloasă voia să o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a sublinia bruschețea accesului de delir. Trei nopți îi sunt suficiente pentru ca acțiunea tragică să se realizeze, cea a răpirii Desdemonei, cea a nunții pe nava care îi conduce pe tinerii soți de la Veneția în Cipru și, în sfârșit, noaptea omorului. Multitudinea locurilor este și ea de folos romanticilor când vor să arate mai multe fațete ale personajului lor plasându-l în situații diferite. Nerespectarea unității de timp necesită, la reprezentație, schimbări de decor, ceea ce nu se întâmplă fără să pună
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
et qu'on voit toutefois, Qu'à la fin sont contents les plus grands et les Rois, Quand du grave et du bas le parler on mendie, On abuse du nom de tragi-comédie." (III, v.165-168) " Atunci când vedem crime și omoruri întregi, Iar la sfârșit sunt veseli cei mari, însă și Regi, Când vorba ne-o inspiră și ce-i grav și ce e-njositor, Să spui că-i tragi-comedie lipsit e de umor." (n.tr.) 7 Traducere după textul francez
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Într-un caz și În altul această tensiune atingînd apogeul se descarcă printr-o arupție puternică În vremea căreia se comit actele agresive. Spre deosebire de alte tipuri de personalități patologice la aceștea actele agresive poartă un caracter mai violent (leziuni corporale, omoruri). Pentru acestea destul de caracteristice sunt și acțiunile clastrice, care contribuie la descărcarea tensiunii afective. În unele cazuri În vremea reacțiilor afective aceste personalități Își provoacă leziuni corporane, fac Încercări suicidale sau chiar suicide tragic terminate. Personalitățile anacaste frecvent au disperare
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
apare de cele mai multe ori, ca un funcționar al statului, ales și numit de cetățeni, a cărui activitate este reglementată de legi emise de polis. Dincolo de unele Însușiri generale, ca integritatea fizică, cetățenia sau faptul de a nu fi săvârșit nici un omor, ori mai specifice, ca sexul masculin, prevăzut pentru slujirea zeităților masculine, și cel feminin, pentru slujirea zeităților feminine, sau fecioria, obligatorie În cazul preadolescenților, preoților greci nu li se cereau cunoștințe deosebite, nici nu existau structuri sau școli speciale pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
practicile religioase; la ei vine un mare număr de tineri să Învețe. Druizii se bucură de mare cinste În fața galilor. Ei hotărăsc În aproape toate dezbaterile publice și private; dacă s-a comis vreo crimă, dacă s-a săvârșit vreun omor, dacă există vreun proces de moștenire sau hotărnicie, tot ei sunt aceia care dau sentințe, fixează despăgubirile și amenzile. Particularul sau tribul care nu se supune hotărârii lor nu mai are dreptul să aducă jertfe. La gali, aceasta este pedeapsa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poiana lui Iocan” al lui Marin Preda, purtat aici pe marginea șanțului sau la MAT-ul din sat. Un „decameron” în care mai multe personaje spun povești, despre ei și despre alții. Tonul este însă naturalist, rebrenian, cu bătăi, răzbunări, omoruri, închisori, o atmosferă crudă, neidealizată. O excepție de la tema țărănească se află în romanul Geniul și închipuirea (1997), care tratează tema creatorului de geniu, văzut ca o „pendulare dramatică” între aspirație și eșec, împlinire și ratare. Acest roman merită o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
bun fiu, un bun cetățean sau, dimpotrivă, nu-mi onorez obligațiile morale, nu-mi educ copiii, mă dezinteresez de soarta celor apropiați, îmi este indiferentă suferința celor din jur; ignor obiceiurile locului și încalc normele și legile țării mele, fur, omor, dezertez. - În toate aceste cazuri în joc este respectabilitatea, iar nereușita ia forma dezonoarei. Când, la întrebarea pe care mi-o pun alții (societatea, opinia publică) privitor la felul în care mi-am folosit libertatea, răspunsul meu este nesatisfăcător - și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]