5,154 matches
-
De pildă, Victor Rebengiuc care a recitat Doina lui Eminescu pe 22 decembrie 1989, la Televiziunea Română, refuză s-o mai facă pe 13 mai 1993. Pe acest fond socio-politic și cultural, se ivește poezia lui Cezar Ivănescu care evidențiază modelul ontologic eminescian. Admirația "criticului total" (Mihai Cimpoi) e greu de zăgăzuit: " Cititorul mă va ierta pentru aparentele divagații, dar fără ele n-aș putea dovedi cât de fecund este modelul ontologic eminescian și cât de mare poet este Cezar Ivănescu, cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cultural, se ivește poezia lui Cezar Ivănescu care evidențiază modelul ontologic eminescian. Admirația "criticului total" (Mihai Cimpoi) e greu de zăgăzuit: " Cititorul mă va ierta pentru aparentele divagații, dar fără ele n-aș putea dovedi cât de fecund este modelul ontologic eminescian și cât de mare poet este Cezar Ivănescu, cel atins de aripa geniului. Nu știu dacă alt poet contemporan a intuit mai sigur tragismul condiției românilor, punând fierul înroșit pe rana adâncită de Cancerul istoriei moderne. Ca și Mircea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cunoștințele noastre, chiar dacă în atâtea rânduri s-a aflat în contra curentului, sau poate tocmai de aceea, Theodor Codreanu după 1989 a fructificat cel mai bine libertatea de exprimare, în materie de eminescologie, devenind o autoritate în domeniu (vezi și Modelul ontologic eminescian, 1992 și Dubla sacrificare a lui Eminescu, carte apărută în trei ediții, toate epuizate în intervalul de timp 1997-1999). Nu este la îndemâna prea multora să-l poată urmări pe Eminescu pe trasee kantiene, de pildă, ori să aducă lămuriri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
eseuri, care dau nota întregii cărți și, de fapt, a întregii eminescologii a autorului. Pentru că, să nu uităm, ideea modernității gândului eminescian este demonstrată de Theodor Codreanu și în lucrările Eminescu Dialectica stilului (Ed. Cartea Românească, București, 1984) și Modelul ontologic eminescian (Ed. Porto-Franco, Galați, 1992). Revenind la Controversele eminesciene descoperim un text cu titlul Piatră de hotar în zorii poeziei moderne. Aici, pornind de la paradoxul realității, autorul se întreabă, mai mult retoric, "de ce atât de târziu intră Eminescu în conștiința
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
popoare care nu pot să se apere. Pentru moment, parcurgem ultima lucrare a lui Theodor Codreanu: Controverse eminesciene (Ed. Viitorul românesc, București, 2000), ceea ce nu înseamnă că nu am citit și celelalte scrieri ale sale despre Eminescu, între care Modelul ontologic eminescian, pe care o considerăm o adevărată carte de căpătâi. Ne-a scăpat, ce-i drept, volumul de epigrame: Plecat-am nouă din Vaslui, dar bine că le-avem pe celelalte. În Controverse eminesciene găsim o suită de articole și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Eminescu" va ocupa locul ce i se cuvine în viața și conștiința nației sale. "Convorbiri literare", nr. 8, august 2001 Constantin TRANDAFIR Eminescologie O nouă carte consacră lui Eminescu Theodor Codreanu, după altele trei, anterioare: Eminescu Dialectica stilului, 1984, Modelul ontologic eminescian, 1992, Dubla sacrificare a lui Eminescu, 1997. După cum spune și titlul, Controverse eminesciene, 2000, polemica primează. Un scriitor care stârnește controverse după mai bine de o sută de ani, e, cum se spune, o prezență vie, un om încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de neconceput în sistemul de referință kantian. La noumen, nici un fel de conștiință umană nu are acces. Eminescu are apetența uriașă a cugetătorului care vrea să meargă până la capăt în regândirea ființei". De asemeni, el posedă conștiința individual și generic ontologică potrivit căreia fiecare om încearcă refacerea universului; cu atât mai mult geniul, care ctitorește "un complex de euri". Autorul trăiește convingerea că "poetul aduce în gândirea europeană mesajul ontic al poporului său. Intenția lui cea mai statornică a fost să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tinde să refacă imaginea profesorului de liceu, din perioada interbelică, intelectual care se ia în serios, profund autentic în ceea ce face, ambiționând să atingă o anume performanță într-un domeniu, ceea ce în cazul lui s-a și întâmplat... Cu Modelul ontologic eminescian și cu Dubla sacrificare a lui Eminescu, Theodor Codreanu s-a impus ca un eminescolog de substanță, uneori polemic, oricum, instituind un anume patos în domeniul abordat. Având în mână ultima carte a acestuia, Controverse eminesciene, imaginea autorului în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai larg, interesat de mișcarea de idei a vremii. "Tribuna învățământului", nr. 636, 1-7 aprilie 2002 COMPLEXUL BACOVIAN 5, IAȘI, EDITURA JUNIMEA, 2002; COMPLEXUL BACOVIA, BUCUREȘTI-CHIȘINĂU, EDITURA LITERA INTERNAȚIONAL, 2003, ED. A II-A, COLECȚIA "BIBLIOTECA ȘCOLARULUI" Constantin CĂLIN Calea ontologică A apărut Complexul Bacovia (pe copertă și pe pagina de titlu: Complexul bacovian), de Theodor Codreanu (Ed. Junimea, 2003). O carte fabuloasă, ambițioasă, devoratoare de alte cărți. Fostă teză de doctorat, susținută în urma cu doi ani. Un volum masiv, de peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
500 de pagini, alături de care aproape tot ce s-a publicat până acum despre poet pare exiguu. Autorul e profesor la un liceu din Huși și contează ca unul dintre cei mai interesanți eminescologi. Eminescu Dialectica stilului (1984) și Modelul ontologic eminescian (1992) sunt lucrări de referință. Iar Dubla sacrificare a lui Eminescu (1997), trasă în mai multe ediții, a fost un best seller. A mai scris proză, aforisme și numeroase studii în care face gestul de "provocare a valorilor" (ori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
merge cu hermeneutica mai departe decât a făcut-o Ion Caraion, autorul incitantului eseu Bacovia sfârșitul continuu, și de a ajunge cu interpretarea "până la principiul genetic abisal al lumii bacoviene". Vrea astfel spune și acum să se apropie de "rădăcinile ontologice ale creației", să desprindă "punctul născător de noi universuri, în speță artistice, din perspectiva unei poetici a oglinzii". Calea pe care a ales-o nu-i nici ușor de urmat, nici de urmărit. Ea cere multă putere speculativă și o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tragic-spațială, labirintică; mai e permanenta paralelă Eminescu-Bacovia, care pune în evidență încă un "complex", de data asta generalizat la nivelul întregii culturi române "complexul Lear" și "complexul Bacovia", cu mobilizarea unei uriașe și convingătoare demonstrații, din care nu lipsesc "diferența ontologică", "eroarea existențială", "tragicul ființial"; și, ca o încununare aplicativă, chestiunea "negativului stilistic". Laitmotivul acestei atotcuprinzătoare cărți este mereu posibila șansă de îmbogățire a ideii de bacovianism, de unicitate a poetului, examinat la nivelul atmosferei și al profunzimii. Nimic pare să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nopții și de ce nu? a criticului aflat față în față cu cititorii săi. Multe din ideile cu care ne întâlnim în prezenta carte ne sunt familiare din studiile sale precedente: Eminescu Dialectica stilului (Ed. Cartea Românească, București, 1984), sau Modelul ontologic eminescian (Ed. Porto Franco, Galați, 1992), două piese cu greutate în bibliografia eminesciană a ultimelor decenii. Ca și acolo, demersul hermeneutic îl conduce spre reconstituirea modelului ontologic bacovian, din convingerea că această cale de apropiere (de structura intimă a vieții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
studiile sale precedente: Eminescu Dialectica stilului (Ed. Cartea Românească, București, 1984), sau Modelul ontologic eminescian (Ed. Porto Franco, Galați, 1992), două piese cu greutate în bibliografia eminesciană a ultimelor decenii. Ca și acolo, demersul hermeneutic îl conduce spre reconstituirea modelului ontologic bacovian, din convingerea că această cale de apropiere (de structura intimă a vieții și operei lui G. Bacovia) este cea mai profitabilă: "La noi constată Th. Codreanu critica ontologică a fost sufocată de inflația impresionismului critic și foiletonistic..." (p. 97
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
decenii. Ca și acolo, demersul hermeneutic îl conduce spre reconstituirea modelului ontologic bacovian, din convingerea că această cale de apropiere (de structura intimă a vieții și operei lui G. Bacovia) este cea mai profitabilă: "La noi constată Th. Codreanu critica ontologică a fost sufocată de inflația impresionismului critic și foiletonistic..." (p. 97), regretele asociindu-se și cu un abia mascat reproș generalizat. Pentru a afla care este sensul lumii bacoviene, raporturile acestuia cu marele Univers, eseistul se străduiește să identifice arhetipurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rămâne unul în agonie, în neputința de a muri cu adevărat, în perpetuă descompunere și prăbușire" (pag. 210). Negativul stilistic și existențial corespunde gradului zero al crizei omului european, autentică și profitabilă descoperire în plan estetic. Întâlnirea cu moartea (temeiul ontologic care transformă ființa umană) și solitudinea la care l-a condamnat dragostea excesivă a mamei au reprezentat momentul de "ruptură", maturizarea precoce a tânărului, ce a avut curajul să privească mult prea de aproape și prea devreme în "centrul nopții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în ultimul timp, ostentativ și nemeritat ignorați de către "instanțele" bucureștene. Nici de data aceasta, vasluianul Th. Codreanu nu uită să-și verse năduful pe corifeii postmodernismului românesc, care au vidat poezia de sacralitate; or susține sus și tare autorul Modelului ontologic eminescian: "Poezia singură, fără Dumnezeu, te aduce în neant" (p. 448). În concluzie, Complexul Bacovia este și va rămâne cu adevărat o carte de referință, iar despre autor se poate spune că are toate calitățile și meritele unui mare critic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
creatorul cu același nume dezvăluie o personalitate de excepție, ce motivează afectiv și structural tipul de lirică promovat: "Așadar, un adolescent se pomenește atât de maturizat la 16-18 ani, încât el poate da numai capodopere, dar și medita asupra abisului ontologic, având curajul sa privească în centrul nopții moartea, repunând în ecuație poetică raportul dintre Eros și Thanatos." (op. cit., p. 163). Criticul intuiește o alchimie asumată superior: "Am văzut că Bacovia procedează, totuși, ca un alchimist. El încearcă să-și repudieze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
patru etape: 1921, 1946, 1960 sunt ani ai trecerii de la o perioadă la alta: Ucenicia Cenușăresei, Consacrarea, Intermezzo în proletcultism, Spre apogeu. "Mai productive și mai utile sunt alte câteva direcții ale criticii bacoviene: investigația psihocritică și bachelardiană, tematismul, critică ontologică, biografismul și cercetarea stilistică." Theodor Codreanu aduce în discuție metodele de abordare și rezultatele investigațiilor operate de Romul Munteanu, Ion Caraion, Marian Popa, Lucian Tamaris, Dinu Flămând, Daniel Dimitriu, Mircea Scarlat, Radu Petrescu (vizând ultima etapă a receptării critice) și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
recente etape a receptării, dar le-au lipsit expresia, aparatul teoretic ce i-ar fi ajutat să ducă până la capăt gândul. Formula, rezultatul, rostirea lui. "Prezentul are sens numai solidar cu trecutul și viitorul, or, la Bacovia tocmai această simultaneizare ontologică pare să fi dispărut. (...) Bacovia nu numai că n-a fost un "întârziat", dar printr-un miracol, el s-a maturizat prematur, "îmbătrânind" în primii ani ai adolescenței." Dintre metodele amintite mai înainte, cercetarea stilistică primează în capitolul Negativul stilistic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
semnifica tot ceea ce este mai bun și mai demn în noi. O astfel de personalitate este Theodor Codreanu. El s-a afirmat ca istoric și critic literar de mare autoritate, ca eseist, romancier, poet, ca filosof care a interpretat "modelul ontologic eminescian", ca lingvist atras de domeniul fascinant al stilisticii, ca istoric al culturii. El ilustrează admirabil tipul de creator pe care G. Călinescu îl numea "scriitorul integral". Cei mai importanți creatori din literatura română de azi recunosc în Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
numai creatorii geniali dispun. Faptul că Theodor Codreanu a dedicat poetului nostru eponim studii aprofundate și interpretări critice care l-au impus definitiv între cei mai importanți eminescologi mă gândesc la mult discutatele sale volume Eminescu Dialectica stilului (1984), Modelul ontologic eminescian (1992), Dubla sacrificare a lui Eminescu (1997) și Controverse eminesciene (2000) explică asocierile pe care le putem face între cugetările eminesciene și Fragmentele lui Lamparia. E bine cunoscut și faptul că volumele pe care Theodor Codreanu le-a dedicat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu romanul Marele zid (Editura "Junimea", lași, 1981) pentru care a primit premiul pentru debut în volum, scriitorul Theodor Codreanu se impune în literatura română contemporană ca eminescolog prin: Eminescu Dialectica stilului (Editura "Cartea Românească", București, 1984, colecția "Eseuri"); Modelul ontologic eminescian (Editura "Porto-Franco", Galați, 1992), volum care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova și Premiul Societății Scriitorilor "C. Negri", Galați) și Dubla sacrificare a lui Eminescu (Editura "Macarie", Târgoviște, 1997). Un volum de eseuri critice Provocarea valorilor îi va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un strop de ploaie sau o boabă de rouă ce oglindește, uimit(ă) de ceea ce i se întâmplă, universul. (Să se observe analogia cu ochiul.) La rândul lor, gândurile sale îl reflectă, pe el în calitate de oglindă a macrocosmosului. Avem garanția ontologică a Adevărului în oricâte adevăruri "parțiale". Th. Codreanu e un eminescian. Dar unul atât de adânc și de firesc prin urmare ne-epigonic -, încât devine comparabil cu Blaga, Mircea Eliade, Cioran, Noica. Nu întâmplător a ajuns (și) un redutabil eminescolog
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de ordin editorial, abia în 1998 a reușit să publice Varvarienii. Dar acest critic și istoric literar de reală altitudine este, înainte de toate, un strălucit eminescolog: în 1984, a publicat studiul, esențial în materie, Eminescu Dialectica stilului, urmat de Modelul ontologic eminescian și de Dubla sacrificare a lui Eminescu. Având el o specială atitudine polemică și nefăcând parte din nici o confrerie metropolitană sau de altundeva (locuiește la Huși: horribile dictu!) supus unui silențium lugubru prin dicționare arhipline, topuri clientelare, burse de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]