4,543 matches
-
trecut pe nesimțite, dragă Angela Baciu. Da, viața e un vis...a venit vremea când îi dăm dreptate lui Shakespeare. După un timp, pe măsură ce ne împuținăm, atunci când privim în adâncul nostru, fiecare din noi vede un copil din ce în ce mai speriat, pentru că orfan de lume, deși îl are pe Dumnezeu (în altă parte, unde imaginarul domnește, eu spun, dimpotrivă, într-un poem, vorbind despre starea de orfan nedesăvârșit a poetului, de ce e Dumnezeu atât de singur, iar eu nu?). Iar la finalul drumului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ne împuținăm, atunci când privim în adâncul nostru, fiecare din noi vede un copil din ce în ce mai speriat, pentru că orfan de lume, deși îl are pe Dumnezeu (în altă parte, unde imaginarul domnește, eu spun, dimpotrivă, într-un poem, vorbind despre starea de orfan nedesăvârșit a poetului, de ce e Dumnezeu atât de singur, iar eu nu?). Iar la finalul drumului, atunci când ne privim, din când în când, în oglindă, vedem o persoană străină, care seamănă din ce în ce mai puțin cu acest copil interior, statornic martor al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cost uman extraordinar al politicii demografice a lui Ceaușescu. Acest cost se vedea și în mortalitatea infantilă, care ajunsese să fie foarte mare, și, de asemenea, în numărul de avorturi septice. După Revoluție s-a văzut în marele număr de orfani sau copii dispensabili atitudinea de genul „Îl spă‑ lăm sau facem altul ?“. Politica asta creștea sărĂcia. De exemplu, toamna, când venea frigul, la Clinica de Puericultură din Iași erau mulți copii lăsați pe trepte. Copii aban‑ donați de familiile sărace
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de baștină. Număr de număr s-a solicitat aflarea de corespondenți pentru informarea largă a populației. Din Bucovina ori de peste Carpați, din țară ori din străinătate, românii au fost informați cu de toate, într-o curată și armonioasă limbă română. * „Orfanii neamului. Societatea „Ocrotirea”. Orfelinatele din Iași. Principesa Olga Sturdza. Școlile Frőbeliene pentru copiii neamului. O vizită la orfelinatul din Miroslava” se intitula o corespondență trimisă de la Iași de Vladimir și Publicată în Bucovina nr.14 din 2 aprilie 1919: ...” Cine
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cu dare de mână, în condițiile sărăciei de după '89, își etalează în public afecțiunea față de câinii de rasă ori comunitari, colocatari ai vilelor lor, Maria, Regina României, semna în Almanah tableta „Lacrimi” unde povestea că „de mai multe luni doi orfani trăiesc sub acoperișul meu, doi copii fără tată și fără mamă, doi mielușei rătăciți pe care Dumnezeu i-a trimis inimii mele”, Niculăiță și Vasile. * Almanahul poporului, ilustrat, mică enciclopedie practică, carte folositoare pentru toți, pe anul 1930, pentru a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
nimeni faptul pentru care au fost reținuți și să semnaleze Securității anumite agitații împotriva regimului, ce ar observa în oraș. Am dat dispoziție șefului de Serviciu, tov. maior Fucks, să refacă ancheta și fiind printre cei 6 elevi, unul este orfan de părinți și nici nu are activitate, decît faptul că a participat la depunerea jurămîntului și apoi s-a retras, să-l utilizeze ca martor. La acest serviciu nu există nici un om încadrat la Biroul 5 (Anchete). Cercetările se fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
milioane de suflete nu vor apuca să vadă schimbările, găsindu-și sfârșitul în bătăliile ce au cuprins întreg globul, numărul răniților și al sinistraților fiind cu mult mai mare. Milioane de oameni distruși, rămași fără case, fără familii, milioane de orfani și infirmi pe viață din pricina armelor de foc, bombardamentelor și exploziilor, torturilor sau experimentelor medicale și militare. Lumea nu are să mai fie niciodată așa cum fusese înainte. În România, monarhia își trăiește cu groază ultimele clipe. După lovitura de stat a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sau trimisă În acest scop la București. Pentru Jenița am o vorbă. Moșul Jănică Todicescu a fost văr primar cu tatăl meu și aceeași rudă și cu mama mea. Cu dânsa au copilărit Împreună la bunicul lui Pr. Șoldănescu fiind orfani de mamă și cei trei Manolii (Lucreția, Victor și Maria) și cei trei Todicești (Jănică, Mihai și Jorjâcă). Noi suntem prin urmare, veri al doilea. De aceea Îmi permit să-i zic pe nume; iar voi să-mi ziceți cum
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
creatoare, originale, ne recomandă, cu o exigență ce se învecinează cu tirania morală, erijându-se în procurori civici, făptura ideală a creatorului: artistul excelent ce trebuie să îmbine și curajul moral, și pe cel civic, săritor în ajutorul văduvei și orfanului și, dacă se poate, pălmuind cu vehemență și obrazul potentatului, fie el cardinal, militar, bancher sau prim-secretar!... 12 ...„Martor și complice” spuneam!... Un bun, un onest, un „curajos” martor, dar și complice! Nu, nu cu sine, cu imaginea pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
păcătoșilor după răspândirea Veștii cele bune? Neîndoielnic, tropismul himerelor nu compensează incultura mea teologică, dar un vechi angajament "ideologic" nu reprezintă un impediment în a observa avatarurile unei mari promisiuni. Să nu vină nimeni să-mi spună că după ce, ca orfan al istoriei, am tot căutat stăpâni, m-am apucat acum, orfan de Dumnezeu, să-l caut pe Domnul. Pur și simplu, am încercat să aflu sau mai bine zis să privesc și să ascult cum își trăiesc oamenii credința și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
incultura mea teologică, dar un vechi angajament "ideologic" nu reprezintă un impediment în a observa avatarurile unei mari promisiuni. Să nu vină nimeni să-mi spună că după ce, ca orfan al istoriei, am tot căutat stăpâni, m-am apucat acum, orfan de Dumnezeu, să-l caut pe Domnul. Pur și simplu, am încercat să aflu sau mai bine zis să privesc și să ascult cum își trăiesc oamenii credința și ce schimbări aduce lumea în domeniul ideilor care au schimbat lumea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tracasărilor obișnuite (rețineri de cărți la vamă, vize de rezidență scurtate etc.) zidul care trece chiar prin mijlocul congregațiilor de la Abou Dis, în estul orașului, despărțind comunitățile de măicuțe catolice (Notre-Ddame-des-Douleurs, Saint-Vincent-de-Paul, pasioniste și comboniene) care servesc ca școli pentru orfanii palestinieni și ca centru de primire pentru pelerini; interdicția pentru arabii creștini din Betleem de a veni să se roage la Sfântul Mormânt; piedicile care împiedică buna funcționare a spitalelor și dispensarelor înființate și gestionate de creștini sentimentul general este
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ieri. Che, promovat postum la rangul de comandor al unei religii universale, Dreptatea. Și Nasrallah, noul om providențial din fruntea unui partid care-i de fapt un ordin religios ceea ce erau și ordinele cavalerești medievale protectoare ale văduvelor și ale orfanilor. dar omorând cât mai mulți necredincioși posibil. Cine ar fi zis că mitul obscurantist va supraviețui mitului proletar? Și că în lupta dintre sacru și profan, primul îi va întinde într-o zi celui de-al doilea o mână de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
închisoare. Alte clădiri vechi se râdică până la apa Spreei, cu ferestre cu flori, cu capete curioase la geamuri. Am văzut din nou și biserica Sf. Marii din Berlinul vechiu și câteva străzi cu case vechi și caracteristice: Parochial Strasse, Str. Orfanilor. Între ele ulița Jidovilor și-n preajma Sf. Marii, în turnul căreia cântă din ceas în ceas cele 31 de clopote, arii melancolice, e o liniște, o pace ș-o tihnă surprinzătoare. Copiii se joacă ca pe o toloacă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
literatura orală a acelor locuri. Unele din aceste producții naive le-am regăsit după ani și ani; altele s-au prăpădit și nici eu nu-mi mai aduc aminte de ele. [OBSERVAȚII, AFORISME, "RĂVAȘE"]* Domnul-Dumnezeu e cel care dă dreptate orfanului și văduvei și care iubește pe străin; el e mângâierea nenorociților întru durerea lor, loc de umbră către arșița care-i arde; în el cei blânzi și sărmani își găsesc bucurie; el e păzitorul care priveghează asupra celor sărmani cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
locuitorilor și toți se puteau întoarce la locurile lor. Sâmbăta, trebuie să se odihnească și slujitorul tău și slujnica. Nu prigoniți și nu obijduiți pe străini căci și voi ați fost străini în Egipet. Nu supăra pe văduvă nici pe orfan. Dacă-i superi, au să strige cătră mine și eu le voi auzi tânguirea și mă voi mânia și vă voi face să pieriți de sabie, și femeile voastre vor rămânea văduve și copiii voștri orfani. Proprietatea pământului și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vede. Pântecele și desaga cerșetorului nu se umplu niciodată. Să dorești mult, să nădăjduiești puțin, să nu ceri nimic. Pânea altuia nu mă satură. Mânâncă mărul, nu te îngriji de pom. Cine dă săracului dă lui Dumnezeu. Mulți plâng pe orfan, puțini îi dau să mânânce. Am crescut o cioară, după ce s-a făcut mare a vrut să-mi scoată un ochiu! Păzește-te de cel căruia i-ai făcut un bine. După ce s-a săturat, prostul zvârle lingura. Numai pomul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prietini. Cel ce n-a semănat dă sfaturi secerătorilor. Dacă vrai să ai pâne pe masă, nu sta mult în pat. Nevastă rea: picuș de ploaie în casă. Poftele sunt pedeapsa leneșului. Nu muta hotarul văduvei, nu intra în ogorul orfanilor, căci se va ridica asupra ta județ aspru. În ziua necazului adună-ți puterile. Biciul pentru cal, frâul pentru măgar, nuiaua pentru spinarea smintiților. Cânele se întoarce la vărsătură și nebunul la nebunie. (Pr.) Ca să mânânci borș, n-ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
integrală asigură feciorului reușita inițiatică. Atunci cînd dracii ies în calea feciorului cu obiectele năzdrăvane portretul lor nu inspiră nicidecum teamă, lipsa lor de istețime, ba chiar și statutul nefiresc de vulnerabilitate familială (într-un basm din antologia Pop-Reteganul sunt orfani) fiind o caracteristică a imaginarului tradițional românesc. Diavolul este mereu păcălit și ridiculizat chiar cu sadism în poveștile noastre, ceea ce trădează o dominantă psiho-cognitivă puternică, cauzatoare de atitudini neînfricate, ironice și satirice în fața răului vulnerabilizat. Darurile miraculoase definesc cinci tipuri
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ales din noi acești trei colegi și încă unul care era la clasificație al 4-lea, Moșcovici Sulăm: eu am ajuns învățător, Gorschi Artur mare avocat și a trăit în București, Aleia Năstăsescu nr.9, odorul de băiat Ionescu Emil, orfan de tată, a ajuns sublocotenent, dar din pricina sărăciei și necazului în care s-a scăldat a murit foarte degrabă pe strada Sucevei în Fălticeni. Emil Drăgușanu a plecat din Fălticeni și nu știu ce a mai ajuns. Iar Moșcovici Sulăm, doctor dentist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mă duc la concurs la Școala normală la Iași, cu un elev din Cotu Băii, care trăiește și azi Vasile Lupașcu. Tata a trimis la noi acasă pe un student in litere Nicu Stupcan, era fecior preotesc din Sasca și orfan de tată, care murise. Studentul a venit la noi și apoi mi-a spus: Lupașcu reușește și tu nu. Și l-am întrebat că de ce reușește Lupașcu, care era rudă cu studentu și eu nu ? Și el mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
înainte la Iași. Tata era la hram la Sasca și nu mai venea, dar pe la mezul nopței a venit și tot atunci am plecat la Fălticeni cu docărașu 24, cu Ion a lui Neculai Pădurariu, un băet argățel la noi, orfan de amândoi părinții. Eu și tata am plecat cu trenu la Iași, care costa 6 lei și 15 bani de fiecare. Iar Ion a plecat acasă la Bogata. Cum am ajuns în Iași, ne-am dus la preotul Teodor Stupcanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
decedat la Iași la 22 ianuarie 2004. Stud. Absolvent al liceului de băieți Regele Carol al II-lea din Bolgrad în 1939. Urmează școala de subingineri din București pe care n-a terminat-o din cauza războiului. A rămas de mic orfan de părinți fiind crescut de o unitate militară, care i-a dat numele de familie Zaharia. Țara de activitate - România. S-a afirmat ca specialist în cadrul întreprinderilor Sovrom - Construcția București și Iași (1945-1977) și ca șef de serviciu pentru protecția
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
a terminat-o în 1924. Pe bază de examen, în același an, intră la Liceul de băieți din Bolgrad, pe care-l termină în 1931. Susține strălucit examenul de bacalaureat, însă, din cauza sărăciei, nu poate urma studiile superioare. A rămas orfan de tată în 1917, când părintele său a decedat de pe urma rănilor căpătate în primul război mondial. Se mută în orașul Bolgrad împreună cu mama sa și fratele Ion, unde locuiesc cu chirie. În poezia „Tata” consemnează starea socială a familiei
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
Situația familiară: căsătorit fără copii, având domiciliul stabil în orașul Iași. ZAHARIA (TOPALOV) I. ION - TEHNICIAN Tehnicianul Zaharia (Topalov) I. Ion este un exemplu caracteristic pentru Liceul de băieți din orașul Bolgrad privind pregătirea pentru viață a elevilor săi. Rămas orfan de la vârsta de șase ani, preluat spre îngrijire de către o unitate militară, Zaharia Ion nu a avut fericirea colegilor săi, de a se bucura de creșterea și educația propriilor săi părinți. Totuși, copil inteligent, a reușit să-și însușească o
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]