3,831 matches
-
Un zâmbet bizar, totuși. Țeapăn, ca și cum nu era al lui. S-a oprit o vreme, Înghețat, dezvelind gaura neagră dintre dinții stricați. - E ciudat că ai vorbit despre el În acel interviu, fiindcă a fost ca o fluturare din aripi. Ostașul n-a știut de ea, până când poza a ajuns la spitalul din Osijek. Toată lumea Îl felicita. Era vestit. Un erou croat. Vukovar căzuse, În sfârșit, și toți camarazii lui muriseră luptând ori uciși de cetnici: Nikola, Zoran, Tomislav, Vinko, Grüber
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
un glonț În cap și l-au arunct Într-o groapă comună. Zâmbetul, ori ce-o fi fost i se făcuse nevăzut, a observat Faulques. Ochii musafirului Îl priveau acum de parcă obiectivul adevărat era departe, Într-un loc din spatele lui. — Ostașul din fotografie, a continuat Markovic, a avut mai mult noroc decât tovarășii lui. Ori n-a avut. Lăsat la vatră din pricina rănii, s-a dus la Zagreb În convalescență. Într-un loc care se numea Okučani, norocul i-a stat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Autobuzul a căzut Într-o capcană. Pasagerii din autobuz erau civili, a adăugat după o vreme. Erau bătrâni, femei și copii. Așa că, În loc să-i omoare acolo, pe loc, sârbii i-au dus la un centru pentru interogatorii al armatei, unde ostașul a fost supus tortúrilor de rutină. Apoi, Între după bătăi, un gardian l-a recunoscut. Era tipul din poza vestită. Eroul de la Vukovar. Imaginea separatiștilor croați. - A fost torturat șase luni În șir. Ca un animal. Apoi, din cine știe ce motiv
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și globalizării, informația modifica teritoriul și viețile. Iar arătatul cu degetul ucidea: un pod Încadrat În monitorul unei bombe inteligente, știrea unei creșteri ori a unei prăbușiri la bursă, dată la toate telejurnalele din lume la aceeași oră. Fotografia unui ostaș care până În clipa aceea era Încă un chip anonim. Pictorul de război a intrat În turn. A aprins felinărașul cu gaz și a rămas o vreme În picioare, neclintit, cu mâinile În buzunare, privind panorama neagră din jurul lui. Lampa nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu o mișcare seacă, urmată de o pocnitură metalică, legată de o lovitură de amintiri: Olvido, cu ochii acoperiți de un fișiu, montând și demontând orbește un AK-47 Într-un grup de milițieni din Bulo Burti, Somalia. Ca și al ostașului, războiul fotografului consta Întotdeauna Într-o mică parte de acțiune, plus un rest alcătuit din plictis și așteptare. Asta era situația. Așteptau ziua În care aveau să fie atacate pozițiile unei miliții rivale, când lui Olvido Îi atrăsese atenția instruirea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
iar aparatul, se prefăcuse că fotografia și acea imagine, deși n-o făcuse. Mai avea o imagine identică din Tessanei, Eritrea: doi luptători din FEE pozând cu puștile În mână, unul dintre ei stând cu un picior pe gâtul unui ostaș etiopian mort. Nu era cazul să publice de două ori aceeași fotografie; era absurd să se plagieze singur. Cât despre chestia cu meik mi uan foto și toate celelalte, cea mai apropiată definiție avea s-o dea Olvido chiar În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
N-am ținut nicicând socoteala. Croatul zâmbea, răuvoitor. - Ei bine, cel puțin știu că o dată da, ai vrut s-o faci. Părea decepționat că Faulques nu făcea comentarii, pironind cu privirile pictura murală. Erau două figuri pe jumătate pictate În spatele ostașului din prim-plan, care, În racursiu, Îi supraveghea pe fugari: alt soldat, cu aer medieval și arme moderne, un spectru fără chip sub viziera chiverei, țintea cu pușca un bărbat ce nu avea terminați decât capul și umerii. Ceva din
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de acolo când un nebun pusese mâna pe o armă și Începuse să tragă În toate direcțiile. - M-am Întors două zile mai târziu, să arunc o privire. Erau găuri În pereți, iar pe jos era plin cu cartușe goale. Ostașii și luptătorii plecaseră, dar unii nebuni mai erau acolo, În hardughie. Peste tot erau excremente și sânge uscat. Unul s-a apropiat foarte misterios, ca să-mi arate un borcan care mi s-a părut plin cu compot de piersici. Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-ți văd blugii roși la genunchi și cămășile suflecate pe trupul tău slab și tare, să te văd cum schimbi obiectivul ori rollfilmul, rezemat de un perete subțire, pe când se trage În noi, cu aceleași gesturi concentrate cu care un ostaș Își schimbă Încărcătorul armei. Îmi place să te văd În camere de hotel, cu un ochi lipit de contorul pentru fotograme expuse, marcând cele mai bune poziții dintre negativele tale lipite În lumină pe geamul ferestrei, ori să te văd
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
luptă. - Ce vezi În acest tablou? Markovic s-a apropiat, scărpinându-și tâmpla. A pus ceașca de cafea pe masă și a aprins altă țigară. — Nu știu, a spus, scoțând fumul pe nas. A fost o luptă Îndârjită, iar acum ostașii Învingători fură hainele și giuvaierurile morților. Călărețul cu armură e comandantul lor și pare fără de milă. Dar pare și că le cere pentru el femeia pe care o vor viola. Ajunși aici, croatul s-a uitat la Faulques. Văd povestea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
sută nouăzeci și patru de croați care plecau la luptă În zori. La Început, Olvido fusese primită cu obișnuitele atenții masculine - pe vremea aceea Încă mai existau - față de o femeie plecată la război din propria-i voință. La lumina lanternelor, ostașii o priveau curioși. Ce-o fi făcând aici, se putea citi În zâmbetele lor uimite, În comentariile pe care le făceau În șoaptă. Îi căutaseră un loc destul de comod unde să se instaleze, iar niște tineri Îi dăduseră o cutie
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să plutească pe fața pământului: umezeala care urca dinspre râul din apropiere și estompa, În șovăiala zorilor, o pată mai Întunecată, sumbră, neregulată; un ansamblu de linii drepte, de suprafețe rupte În unghiuri ciudate: podul distrus de pe Sava, peste care ostașii trebuiau să treacă, folosindu-se de ruine, Înainte de a urca iar o costișă lungă Între două coline și a ataca Dubica, invizibilă de cealaltă parte. Frecându-și membrele amorțite de frig, Faulques și Olvido se Îndreptaseră spre râu odată cu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și, după ce-și atârnase geanta cu aparatele fotografice pe umăr, Îi zâmbise lui Faulques. Nu va mai fi niciodată alt război ca ăsta, spusese melancolic și surâzând ciudat. Îl sărutase pe obraz, repetase „niciodată” În șoaptă și plecase În urma ostașilor pe când, printre toate siluetele ce păreau suspendate pe mantaua de ceață care acoperea malul, Începeau să răsune, Întâi unul izolat, apoi două-trei și, În fine, Înmulțindu-se În jur, trăgacele armelor, care ciocăneau. Tonuri portocalii și aurii se insinuau pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
printre două coline, uzi de la talie În jos, cu picioarele clipocind În ghete, lumina cenușiu-albastruie era suficientă pentru ca Faulques, cu diafragma unei camere foto deschisă la maximum (expunere 1,4, viteză În obturator de 1/60), să-i fotografieze pe ostașii care se Împărțeau În grupuri, și urcau În urma ofițerilor spre colina din dreapta: ochi ieșiți din orbite, Încăpățânați, goi, curajoși, Încordați, impasibili, bănuitori, precauți, Înspăimântați, neliniștiți, senini, indiferenți. În total, Întreaga varietate posibilă printre bărbații confruntați cu Încercări identice, În lumina
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a trece peste propria-i linie de umbră - se Întorsese spre Olvido și Îi spusese stop, stop, indicându-i cu gesturi energice să rămână unde era. Ea se supusese fără proteste, Îngenunchind cu camerele foto În geantă, pironind cu privirile ostașii care mergeau mai departe și profesorul care urca dealul Împreună cu băieții ce lăsau capul În jos, albi la față și cu ochii ieșiți din orbite În lumina ambiguă a dimineții; și rămăsese acolo, În genunchi, În vreme ce Faulques, oprit și el
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și condiție de bază pentru menținerea sănătății (exemplu: sistemul de exerciții fizice Jo-Fej ale pregătirii soldaților chinezi, cu elemente de conexiune între sănătate și exercițiile fizice), sau mai mult, o condiție pentru pregătirea conflictelor armate (spartanii din teritoriul Greciei antice, ostașii romani etc.). Istoria unora dintre cele mai promovate popoare antice (Grecia, Egiptul) ne supune atenției existența unei relații extrem de puternice între activitățile sportive și menținerea sănătății. În acest sens, sunt evidențiate cunoștințe complexe de expresie corporală, anatomie, biomecanică, cunoștințe cu
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
povestind, cu frazări de contaminație sadoveniană, întâmplări de pomină. Totul, s-ar spune, e urzit pentru a motiva sentimentul de jubilație declanșat la venirea rușilor „dezrobitori”, care ar alunga „coșmarul”. Cazacii zaporojeni, legând frăție cu moldovenii, sunt o anticipare a ostașului sovietic „mântuitor”. Mistificarea, compromițând grav niște scrieri nu lipsite de virtuți, aruncă în arenă și „partidul comuniștilor”, privit ca o binecuvântare pentru mult pătimitul norod. Așa, de pildă, în romanele Marșul miresei, Romanțe de dragoste, Dosarul lui Ion Măruntu, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
avea el, nu putuse să mănânce din pom mere coapte, căci, după ce le vedea înflorind, crescând și pârguindu-se, venea oarecine noaptea și le fura, tocmai când erau să se coacă. Toți paznicii din toată împărăția și cei mai aleși ostași, pe care îi pusese împăratul să pândească, n-au putut să prinză pe hoți. În cele mai de pe urmă, veni fiul cel mai mare al împăratului și-i zise: Tată, am crescut în palaturile tale, m-am plimbat prin astă
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
zise tată-său, atâția oameni voinici au păzit și n-au făcut nici o ispravă." (Prâslea cel voinic și merele de aur) (b) " Și zicând aceste, se pleacă după obicei, își ia purcelul, iese și pornește spre casă, urmat de câțiva ostași, în paza cărora l-a dat împăratul până a doua zi; ca să vadă ce poate fi una ca asta. Căci multă vorbă, mult râs și mare nedumerire se mai făcuse la palat și în toate părțile despre o astfel de
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
îmbătrânit, slăbit de lupte și suferințe împărat, ce-n viața lui nu râsese niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soției lui tinere, nici la poveștile bătrâne și glumețe a ostașilor înălbiți în bătălie și nevoi. Se simțea slab, se simțea murind și n-avea cui să lese moștenirea urii lui." (Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă) (d) " Când rămâneau de capul lor, fulgii o luau cu bulucul spre pământ, pornind încă
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
mai ales când tonul grav al baladei este înlocuit cu romanța lacrimogenă (Rapsodie albă, Nelimitare). Versurile din Piatră de hotar (1977) cultivă tot registrul patriotic, susținut de clișeele ideologice ale epocii, transpuse în motive poetice: Carpații, ilegalistul, pacea, trecutul glorios, ostașii, cât și poeții „santinele”. Dar V. ține să își identifice ascendența în lirica ardeleană („Poeții ardeleni sunt dascălii mei/ [...] Cântecele lor îmi țin, adesea, dor de-acasă”), câteodată sonurile livrești adăugându-se fibrei sale oltenești. De aici își trag seva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290447_a_291776]
-
acesta chiar în patria lui. Dar fiindcă n-a putut să-l învingă din cauza fortifi- cațiilor, s-a întors și a subjugat aproape toată Asia, obligînd pe supuși să plătească tribut scumpului lor prieten Sornus, rege al mezilor. Unii dintre ostașii biruitori din armata sa, văzînd că provinciile supuse strălucesc prin rodnicia lor, și-au părăsit de bună voie unitățile și au rămas în ținuturile Asiei”. Să adăstăm un bob zăbavă la zicerea lui Iordanes care o făcea la mijlocul secolului Vl
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
grecii se temeau ca nu cumva misii să fie chemați mai tîrziu în ajutorul Troadei. Dar Telefos fiind voinic și domnul unei țări cu oaste puternică, nu putea suferi acestea. El pregăti multă cavalerie și multă oaste. El a adunat ostași din Misia supusă domniei sale(și mi se pare că el domnea peste toată Misia cea dinspre mare) și mai luă sub conducerea sa ca aliați și pe locuitorii Misiei superioare, pe care poeții îi numesc abii și păstori de cai
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
a sosit acolo zvîrcolindu-se ca un pește în plasă. Fe-meia care păzea pînza a văzut cum această pleavă de cînepă(ceată de răi) alerga cu pași mari peste ghil purtîndu-se ca niște smintiți. Ca să fim toți siguri, repede au venit ostașii adunați în tabără să cerceteze. Cum aceste secături nu-și cereau iertare, le-am dat bucățele de pîine sfințită. Era o groapă, unde ca niște cai puternici, cu picioarele au făcut mocirlă și au murdărit cu ea pînza. Pe acești
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
se îmbolnăvească afurisita limbă și să-i cadă, fiind lipsit pe veci de unealta minciunii. Și tot lor să li se usuce mîna cu care au scris atîtea mîrșăvii, falsificîndu-ne toată istoria, religia și cultura strămoșească! Pentru că era un stratiot(ostaș) de toată isprava, boero Biseto l ne lasă T 29 care ne spune și ce răspundere avea conducerea militară(strato) pentru liniștea cetății Sarmisetouzo. Ca un stol de vulturi strato veghea fără întrerupere ca șarul toriștei geților să nu fie
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]