3,706 matches
-
aceste mișcări se practicau încă de acum 250 de ani reguli de vot pe care astăzi majoritatea statelor din lume le-au adoptat, dar care în secolul XVIII, când niciun stat din lume nu era democratic, păreau utopice și chiar păcătoase (devreme ce autoritatea absolută a suveranilor și legile regatelor trebuiau să purceadă "din voia lui Dumnezeu", nu din cea a "norodului"). Regulile de vot erau fixate printr-o Constituție concepută în comun și ea-însăș acceptată printr-un vot. Pentru a
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
exemplu legitimitatea progresului tehnic și științific, a dorinței de a scăpa de molime, de boli și de paraziți, democrația, egalitatea bărbați-femei față de lege, ne-obligativitatea religiei. Strămoșii noștri de acum câteva veacuri ar socoti societatea noastră de azi ca fiind păcătoasă, potrivnică voinței divine și legilor firești ale lumii. Țările în care majoritatea cetățenilor împărtășesc elementele de bază ale mentalității francmasonice, sunt cele mai puternice din lume și modelul lor social domină întreaga planetă, deși numărul francmasonilor propriu-ziși în lume nu
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
ce le asociau cu o tentă sexuală. Din această cauză, unele posturi de radio aveau să le boicoteze. Conform spuselor unor surse de încredere, inclusiv Johnny Cash, Lewis însuși care era un creștin devotat, era de asemenea tulburat de natură păcătoasa a propriului său material muzical, despre care credea cu fermitate că-l va conduce pe el și pe audiență să în Iad. Aceste covingeri ale lui Lewis au fost expuse și în portretul realizat de Waylon Payne în filmul din
Jerry Lee Lewis () [Corola-website/Science/308589_a_309918]
-
r. astfel: Plecând de la această sinteză, Gh. Brătianu remarcă numeroasele puncte comune cu românii, așa cum erau ei descriși de izvoarele medievale ceva mai târzii. În acest sens, citează un pasaj din cronică notarului Anonim despre români, care sunt „cei mai păcătoși oameni din toată lumea, fiindcă sunt vlahi și slavi care nu aveau alte arme decât arcuri și săgeți, iar ducele lor Gelu e putin statornic și n-are osteni buni în jurul său...”. Opinia este împărtășită și de către A. Decei. Anumite opinii
V.n.nd.r. (N.nd.r.) () [Corola-website/Science/308256_a_309585]
-
întregul capabilă să-l aleagă pe Dumnezeu și/sau să facă bine sau rău fără ajutorul intervenției divine. ul spune că firea omului este bună, la bază. Astfel, ea neagă păcatul originar, doctrina conform căreia omul a moștenit o fire păcătoasă de la Adam. Pelagius a susținut că Adam și-a făcut rău doar sieși, când a decăzut, iar toți descendenții săi nu au fost afectați de păcatul lui Adam. Pelagius susținea că o persoană este născută cu aceeași puritate și virtuți
Pelagianism () [Corola-website/Science/307661_a_308990]
-
Hristos și împreună moștenitori cu El (cf. Rom. 8, 17), precum și „prieteni și fii prin har ai lui Dumnezeu”. Cuvîntul este folosit și cu sens peiorativ, ca atunci cînd fariseii îl acuză pe Iisus că e prieten al vameșilor și păcătoșilor (Luca 7, 34). În același sens se folosește cuvîntul cînd se spune că „prietenia lumii” este „dușmănie față de Dumnezeu, Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș lui Dumnezeu” (lacov 4, 4). Sfinții Părinți sfătuiesc în
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
la mântuirea fraților lor în unitatea Trupului mistic" Altfel spus, "tezaurul" Bisericii se bazează pe "împărtășirea Sfinților": sfințenia unuia le folosește celorlalți, mult mai mult decât a putut păcatul unuia să dăuneze celorlalți. Astfel, recurgerea la împărtășirea sfinților îi dă păcătosului căit posibilitatea de a se purifica mai devreme și mai eficient de pedepsele păcatului. Pentru dobândirea indulgenței, trebuie efectuată "lucrarea indulgențiată" și îndeplinite trei condiții: Indulgența dobândită poate fi "aplicată" în folosul propriu sau al unor creștini răposați. "Lucrarea indulgențiată
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
a fost zugrăvit în culori închise, sobre, ținând în mână ctitoria sa. Lângă portretul său se află următoarea inscripție: „"Nu nouă Doamne, nu nouă, ci numelui Teu celui Sfânt s-a tidit din temelie această Sf. biserică, de smeritul și păcătosul robul Teu Arhimandritul Ioasaf Voinescu, și s'au înfrumusețat în lăuntru și afară precum se vede astăzi, și din nou s-au înzestrat cu toate argintăriile și vestmintele și alte odoare, pe care păzește-o Tu Doamne și o întărește
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
Doamne și o întărește în veci neclătită. Iar către bunii și drept slăvitorii Hristiani, care vor avea dragoste a ceti pe aceste slove, cu umilință vă rog să ertați orice greșală veți afla și se ziceți cuvântul: "Milostiv fii Doamne păcătosului acestuia" ca și voi aseminea să aflați milă înaintea Domnului. S-a început zidirea bisericei la anul 1836 și s-a sfârșit la anul 1841, Octomvre 30."“ Din diferența dintre cele două inscripții cu privire la anul finalizării rezultă că zidirea bisericii
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
Clerul catolic a discutat situația și a hotărât care va fi mesajul pe care trebuie să-l propovăduiască în rândurile armatei demoralizate. Ei au trebuit să convingă cruciații că evenimentele din 9 aprilie nu erau pedeapsa dumnezeiască pentru un atac păcătos. Ei au încercat să convingă soldații că atacul era unul îndreptățit și că existau speranțe pentru reluarea cu succes a atacului. Conceptul conform căruia Dumnezeu punea la încercarea credința cruciaților prin eșecuri temporare era un mijloc folosit de obicei de
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
cu zecile de mii de sfinți ai Lui", Iuda 15 "Ca să facă judecată împotriva tuturor și să mustre pe toți nelegiuiții de toate faptele nelegiuirii lor, în care au făcut fărădelege, și de toate cuvintele de ocară pe care ei, păcătoși, netemători de Dumnezeu, le-au rostit împotriva Lui."). Așadar, fenicienii fiind urmașii lui Canaan, fiul lui Ham, au preluat alfabetul de la Noe, bunicul lor (după mamă?) ca și evreii care l-au preluat, prin strămoșul lor Sem, tot de la Noe
Fenicia () [Corola-website/Science/307862_a_309191]
-
fiind teologul antic Augustin de Hipona (354-430) care susținea că ereticii numai cu forța pot fi aduși pe calea cea bună spre biserică. Au avut loc în această perioadă diferite condamnări ale ereziilor, ca de exemplu excomunicarea și lăsarea sufletului păcătos în seama diavolului, (în noul testament). Alt pretext de condamnare cita spusele lui Isus: "„Dacă nu rămîne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădița neroditoare, și se usucă; apoi mlădițele uscate sînt strînse, aruncate în foc, și ard”" (Ioan
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
decât opera în ansamblul ei, însă măiestria cu care ele au fost integrate în poem dovedește mâna unui mare artist. Povestea este compusă din două părți, având fiecare câte două subpărți: moartea lui Roland (trădarea, bătălia) și răzbunarea împăratului (pedeapsa păcătoșilor, execuția lui Ganelon), încadrate de o expunere și de o dublă concluzie. Unitatea întregului este întărită de numeroase paralelisme, contraste și ecouri. Anumite pasaje prea sobre totuși posedă o mare intensitate dramatică și tocmai de aceea au rămas celebre (moartea
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
pauline. Este evident că viziunea lui Pavel asupra mântuirii este pasajul/ trecerea (Pashca) lui Hristos. În moartea și învierea Fiului, Tatăl duce la împlinire propriul plan de mântuire, manifestându-și „dreptatea” (cf. Rom 1,17; 3,21) care restabilește omul păcătos în raport cu el. „Omului vechi” (Cf. Rom 6,6; Col 3,9) - a cărei existență fusese făcută ne-autentică, fie din cauza strictei observații la iudei, fie din cauza rătăcirii la toți ceilalți oameni - se substituie „noua creatură” (cf. 2Cor 5,17; Gal
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
au adormit înaintea noastră, crezând cu tărie că va fi de foarte mare folos sufletelor în favoarea cărora este oferită implorarea în timp ce e prezentă Victima sfântă și înfricoșătoare. (...) Înfățișând lui Dumnezeu implorările noastre pentru cei care au adormit, chiar dacă au fost păcătoși, (...) îl înfățișăm pe Christos cel jertfit pentru păcatele noastre, ca să dobândim, pentru ei și pentru noi, bunăvoința Dumnezeului iubitor de oameni" ("Catecheses mystagogicae", 5, 9. 10; PG 33, 1116 B - 1117 A). "Doar o inimă curată poate spune fără să
Chiril al Ierusalimului () [Corola-website/Science/303195_a_304524]
-
singur Titan, Saturn, a răspuns. Saturn l-a așteptat pe tatăl său și l-a castrat cu secerea. Din sângele lui Caelus au ieșit giganții, a patra generatie de monștri, și Eniryes al cărui scop era să-i pedepsească pe păcătoși. Au fost menționați ca fiind "Cei care merg în întuneric" și se credea că au șerpi în loc de păr și că plângeau cu sânge. După ce și-a omorât tatăl, Saturn a devenit stăpânul universului alături de sora sa, Ops, care i-a
Saturn (zeu) () [Corola-website/Science/302408_a_303737]
-
pe când altele nu o practică, afirmând că fiecare creștin are dreptul de a se mărturisi direct lui Dumnezeu, fără a avea nevoie de un intermediar. Bisericile ce practică pocăința invocă două categorii de temeiuri biblice. Primele se referă la căința păcătosului și actul de iertare. Cele din urmă se referă la actul de dezlegare din partea preotului. Conform învățăturii creștine, Iisus a plătit prețul de răscumpărare pentru păcatele oamenilor pe cruce. De aceea, iertarea e gratuită celui ce se căiește de păcatele
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
în veacul acesta nici drepții nici păcătoșii ci toți sunt la fel". De aceea, "pomii care înmuguresc sunt drepții care au să locuiască în veacul viitor, căci veacul ce va să fie, este vară pentru cei drepți, iar pentru cei păcătoși iarnă (...); căci, precum vara se arată în chip lămurit roadele fiecărui pom și se cunosc ce fel sunt, astfel și roadele celor drepți vor fi date pe față și toate vor fi aflate bune în veacul acela". Așadar, din cele
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
un evreu creștin. Matei (în greacă "Maththáios" sau "Mattháios", de la aramaicul "Mattai", care la rândul său provine de la ebraicul "Mattatyah" =”darul lui JHWH”) este numit în lista celor doisprezece Apostoli în ; ; ; . Numai Evanghelia după Matei îl califică ca perceptor (vameș; păcătos public; zbir) (), adică colector de taxe în favoarea romanilor, și prezintă chemarea lui la apostolat chiar în timpul exercitării oficiului său: de la „taraba lui de vameș” (). Celelalte evanghelii sinoptice îl numesc pe acest păcătos public Levi (cf. ) fiul lui Alfeu (cf. ). Tradiția
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]
-
Evanghelia după Matei îl califică ca perceptor (vameș; păcătos public; zbir) (), adică colector de taxe în favoarea romanilor, și prezintă chemarea lui la apostolat chiar în timpul exercitării oficiului său: de la „taraba lui de vameș” (). Celelalte evanghelii sinoptice îl numesc pe acest păcătos public Levi (cf. ) fiul lui Alfeu (cf. ). Tradiția antică îi atribuie prima Evanghelie canonică. Alte tradiții - necontrolate - îl prezintă, după anul 42 evanghelizator în diferite regiuni ale Persiei, Siriei, Macedoniei. Moartea lui - despre care nu avem date sigure - s-ar
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]
-
care am scris în cetatea de scaun Târgoviște, luna septembrie 8 zile, și de la Adam ani curgători 7034/1525”. Coresi a mai scris hrisoavele din 1527 și 1528, tot din Târgoviște, urmate de cele din anii 1529, 1531, 1532-1535 semnate “păcătosul și cel mai mic Coresi care am scris această carte. Eu, Coresi logofătul am scris în scaunul orașului Târgoviște (...). Coresi scriitorul sau simplu Coresi”. În studii documentate, prof. M.G. Popescu ajunge la concluzia: „Permanența familiei pe meleagurile dâmbovițene - Cucuteni - Târgoviște
Coresi () [Corola-website/Science/302713_a_304042]
-
text, părintele profesor Dumitru Stăniloae, cel care a tradus o mare parte din opera Sfântului Grigorie de Nyssa în limba română, scrie: „E vorba de afectele care, deși în ele însele sunt nepăcătoase, duc pe om aproape necesar spre patimile păcătoase, care în grecește se numesc, ca și primele, tot patimi. Foamea, care e un afect ireproșabil, duce în mod aproape necesar la patima păcătoasă. Numai cu ajutorul harului dumnezeiesc o putem ține în frâul satisfacerii ei nepăcătoase. Doctrina aceasta a fost
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
de afectele care, deși în ele însele sunt nepăcătoase, duc pe om aproape necesar spre patimile păcătoase, care în grecește se numesc, ca și primele, tot patimi. Foamea, care e un afect ireproșabil, duce în mod aproape necesar la patima păcătoasă. Numai cu ajutorul harului dumnezeiesc o putem ține în frâul satisfacerii ei nepăcătoase. Doctrina aceasta a fost preluată de sfântul Maxim Mărturisitorul”. Făcând referire la afecte, Sfântul Maxim precizează că acestea nu au fost create la început împreună cu firea oamenilor, căci
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
orice absorbție mistică, pentru că aceasta ar viola al ființei umane. Omul, ajuns la stadiul final al cunoașterii lui Dumnezeu, nu se confundă cu El, Care e mai presus de ceruri. Origen<footnote Conform teoriei platonic-origeniste, mișcarea este ca o cădere păcătoasă a ființelor spirituale din unitatea lor în Dumnezeu, motiv pentru care au fost închise în trupuri drept pedeapsă. Sufletele închise în corpuri caută să se elibereze cât mai repede de mișcarea temporală și de lume, ridicându-se în eternitatea divină
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
creștinul sau monahul trebuie să trăiască în pace și liniște, împăcând trupul cu sufletul, menținându-se într-o stare contemplativă. Se practica permanent așa-numita rugăciune a inimii sau a minții ("Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul"), o formulă menită a ține trează conștiința bunătății dumnezeirii și a statutului de creatură păcătoasă. Deși se spune (pe urmele lui Meyendorff) că Isihasmul ar fi fost inițiat de Grigore Palamas, există teologi care susțin că originile acestei practici sunt
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]