3,728 matches
-
dorințelor celor mai ascunse și mai vinovate. Se pledează mereu pentru înlăturarea inegalităților sociale, o femeie este la fel de vinovată atunci când trădează, indiferent de rangul purtat: „nicio osebire nu-i/ Între o soață din slăvită casă/ Ce e cu trupul însăși păcătoasă,/ și-o fitecine - de se-ntâmplă așa/ Că amândouă calcă-alături -/ Cât cea de neam, adică cea dintâi,/ Se va chema aleasă inimii,/ Iar celeilalte, fără cin și stare,/ Ibovnică îi zic sau țiitoare./ Dar știe orice om cu mintea trează
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
poet al patriei, azi în al 37-lea an de doliu, să putem depune și noi modesta noastră coroană pe scumpul lui mormânt. Cu prilejul aniversării morții lui Eminescu, de o amintire atât de tragică, dorim a demonstra că politica păcătoasă din trecut în zadar a pus față în față, ca vrăjmașe, două popoare, între cari viclenia politică a voit să sape o prăpastie de ură. Parcă răsună cu bucurie corul minunat al celor două popoare: la melodia melancolică a doinelor
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pământe, blestemat, / Că feciorii mi-ai luat / Și singură m-ai lăsat. / Să sfârșească n-o apucat, / Pământu s-o tremurat / Și-n două s-o despicat / Și de vie-o îngropat, / Că prea mult o blestemat."99 Alegoria "pământului păcătos" este dezvoltată în cântecele de înstrăinare în care sunt prezentate durerile războiului. Paralelismul semantic conturează hiperbolic ritualul de trecere, pământul supunându-se blestemului, izbăvind, astfel, sufletele celor petrecuți: " Tu, pământe păcătos, / Tare-ai fost nesățios, / C-atâta cât a plouat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
îngropat, / Că prea mult o blestemat."99 Alegoria "pământului păcătos" este dezvoltată în cântecele de înstrăinare în care sunt prezentate durerile războiului. Paralelismul semantic conturează hiperbolic ritualul de trecere, pământul supunându-se blestemului, izbăvind, astfel, sufletele celor petrecuți: " Tu, pământe păcătos, / Tare-ai fost nesățios, / C-atâta cât a plouat, / Și tot nu te-ai săturat, / Ș-amu toată lumea plânge / Că tu te adăpi cu sânge. Adăpa-te-ai, adăpat, / Și tot nu te-ai săturat, / C-o curs sângele șuvoi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
100 Prezența altor variante lexicale pentru arhetipul "pământ" lut, țărnioară, rădăcini, țară, mormânt pune în evidență tragismul unui destin potrivnic, construcția lirică realizându-se gradat, secvențial, în funcție de ipostazierea semnificațiilor originare: "Eu aștept să vie-acasă, / Șapte rădăcini nu-i lasă. / Pământule păcătos, / Mult ai fost nesățios, / Că doi ani o tot plouat / Și nu te-ai mai săturat, / Eu știu cin` te-o blestemat.../ Cu sânge te-ai adăpat, / Sânge din feciorii mei, / Tinerei / Și frumușei. Că de-ar fi-ngropați în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mai trece jale-amare; / Lut de pe mormântul lor, / Și mi-ar mai trece de dor, / Da mie doi mi-o murit, / Cu dor mă duc în mormânt, / Că mi-i arsă inima / Nici în lut nu i-oi uita..."101 Pământul "păcătos" este primenit, periodic, la cumpăna anilor, prin ritualul rostirii colindului: "Sculați, sculați, boieri mari, / Sculați voi, cinstiți plugari, / Florile dalbe, flori de măr, / Că vă vin colindători / Noaptea pe la cântători / Și v-aduc noroc în casă / Și belșug ales pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
luptă cu sine Însuși: „Mărginit prin natura sa, infinit În dorințe, omul este un zeu căzut care-și amintește de cer.” (A. de Lamartine) În această luptă a omului cu el Însuși, trebuie să fim optimiști: „Oricît ar fi de păcătos omul tot are Într-Însul un dram de căință.” (M. Sadoveanu) ”Căința” a fost Însuși crezul de existență al marelui Dostoievski: „Conștiința vieții prețuiește mai mult decît viața”. Întreaga operă literară a lui Dostoievski demonstrează faptul că remușcarea prin căință
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cel care se crede, sincer, astfel” (A. de Chesnel). „Nu pot condamna În mod absolut, decît cei care ar fi inocenți la modul absolut”. (A. Camus). Prin urmare, dreptul de a pedepsi ar fi de esență divină, deoarece omul este păcătos prin limitele sale. Asta nu Înseamnă Însă că omul nu are obligația morală de a face distincția - prin rațiunea cu care este Înzestrat - Între „bine” și „rău”, pentru a preîntîmpina comiterea unor fărădelegi . Omul trebuie să ajungă, altfel spus, la
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cu certitudine nivelul de intimitate dintre cei doi. Ana de Austria era o persoană religioasă și avea o relație strânsă cu biserica. Din acest motiv este puțin probabil, ca, din punct de vedere psihologic, pioasa regină să accepte o relație păcătoasă. Prin urmare este plauzibilă o posibilă căsătorie secretă între Ana și Mazarin. în favoarea acestei afirmații aducem două argumente: în acele vremuri căsătoriile secrete erau un lucru firesc. Erau acceptate de biserică deoarece ceremonia avea loc într-un lăcaș sfânt, slujba
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
dintr-o credință puternică în Dumnezeu ne ajută să ne ridicăm din ruinele și umilința păcatelor noastre, să ne asumăm crucea care ne este dată să o ducem spre mântuire. Ea devine un foc spiritual care arde tot ce este păcătos în noi și ne pune în față Evanghelia lui Hristos. în rugăciunea adevărată, fiecare creștin poate deveni o biserică vie, înlăuntru căreia sufletul, asemenea unui preot, oficiază prin rugăciune, pe altarul inimii, slujba sfântă cerută de Creator, pentru fericirea și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
alții, să nu-i judecăm, ci să-i privim cu blândețe și cu dragoste sinceră. Prin rugăciune, învingem mândria din noi, care își are originea în diavol, tatăl minciunii și al păcatului. Ca atare, răul se ascunde într-o conștiință păcătoasă, care nu vrea să-și vadă scăderile și păcatele proprii, scoțând la iveală, descoperind cu răutate doar pe cele ale aproapelui lor. Se desprinde din cuvântul Domnului și din cele trăite de fiecare că nu avem dreptul de judecată în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ființă.” Fericitul Ieronim îl ruga mereu pe Iisus Hristos să-i spună ce putea săvârși el mai de folos pentru a răsplăti întrucâtva marea iubire arătată de Iisus prin jertfa Sa. Iisus i-a răspuns: „Ieronime, Ieronime, dămi inima ta păcătoasă, inima ta roasă de îndoială, inima ta puțin credincioasă și plină de iubire de sine.” Neasemuit de prețioasă este o inimă rugătoare, care se leagă cu nădejde, pentru veșnicie, de Dumnezeu prin rugăciune, care nu cedează ispitei satanice, ci îl
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
jur, care trebuie să se roage pentru el, apoi să-l învețe și pe el să se roage. Rugăciunea este întotdeauna ascultată când facem voia lui Dumnezeu. El nu-și întoarce niciodată fața Sa de la cel credincios, iar spre cel păcătos privește cu părintească dragoste, așteptând ca acela să-l cheme pentru a-l ajuta! Dumnezeu ne iubește, ne așteaptă să vrem să venim la El, ne ajută dacă noi cerem. Noi suntem cei care trebuie să vrem să venim și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
să ocupe locuri de mărire în împărăția pe care o așteptau să fie stabilită de învățătorul lor. „...Nu știți ce cereți”, le-a răspuns Domnul, iar răspunsul Lui este o mustrare pentru toate dorințele noastre nesocotite, pentru toate ambițiile noastre păcătoase pe care le formulăm în cererile noastre către Atotputernicul. Admirabile cuvinte aflăm în cartea profetului Isaia, care zice: „Nu mâna Domnului e prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să nu audă. Ci nelegiuirile voastre pun un zid
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
încerca, după puterea mea să explic câteva versete din psalmi, apoi mă voi opri cu o explicație mai amplă asupra Psalmului 50. Primul psalm al lui David spune: „Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor nu a stat și pe scaunul hulitorilor n-a șezut; ci în Legea Domnului e voia Lui și la la Legea Lui va cugeta ziua și noaptea.” Creștinul poate fi fericit când are credință și împlinește fapta cea bună. Psaltirea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
noaptea.” Creștinul poate fi fericit când are credință și împlinește fapta cea bună. Psaltirea în tâlcuirea Sfinților Părinți arată că omul are de îndeplinit o lucrare în lume și nu o poate împlini dacă ascultă de sfatul necredincioșilor și al păcătoșilor. El trebuie să se dezvolte și să se se perfecționeze neâncetat, năzuind spre Dumnezeu și aceasta o poate realiza în afara „sfatului necredincioșilor și calea păcătoșilor”. Viața noastră, cu credința și faptele ei, nu se întemeiază pe rătăcire, nici pe viclenie
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
lucrare în lume și nu o poate împlini dacă ascultă de sfatul necredincioșilor și al păcătoșilor. El trebuie să se dezvolte și să se se perfecționeze neâncetat, năzuind spre Dumnezeu și aceasta o poate realiza în afara „sfatului necredincioșilor și calea păcătoșilor”. Viața noastră, cu credința și faptele ei, nu se întemeiază pe rătăcire, nici pe viclenie, pe gânduri necurate, pe sfatul necredincioșilor și a hulitorilor; „noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, care ni s-a dat prin Duhul Sfânt. Credinciosul nu se
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ci urmează și iubește pe cei care caută și păstrează unitatea Duhului prin legătura păcii”, cum spune Sf. Apostol Pavel. Viața, ca dar divin, este expresia existenței în bine. Psalmistul consideră fericit pe omul care n-a umblat în calea păcătoșilor, ci a aflat bucuria și plăcerea în Legea Domnului, a fost preocupat continuu de ea și a aplicat-o în viața de toate zilele. Să ne oprim la Psalmul 8: „Doamne, Dumnezeul nostru, cât este de minunat numele Tău în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
corespunde stării lui sufletești, nici una n-ar fi putut să-i redea liniștea sufletească atât de mult dorită. David își alcătuiește singur rugăciunea, pentru a-și exprima adevăratele simțăminte de durere. Cuvintele rugăciunii și amărăciunii păcatului izvorăsc din acel suflet păcătos care a gustat din belșug plăcerea și durerea păcatului și dorește acum din toată ființa lui izbăvirea de el și îndreptarea. Proorocul își dădea seama că păcatul îl coborâse în cele mai de jos adâncuri, iar rugăciunea trebuia să-l
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
conștiinței, pierdută în urma păcatului, veselia petrecerii în Dumnezeu, de care se bucura din plin înainte și de care sufletul său, acum este golit și însetat. „Dă-mi bucuria mântuirii Tale și cu duh voios mă întărește.” Proorocul David dorește ca păcătosul să fie curățit de păcate, ca urmare a pocăinței făcute, în sensul că însăși natura interioară a păcătosului să fie transformată, să fie schimbată, pentru a nu mai păcătui cu atâta ușurință. De aceea, el cere ca stropirea cu apă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sufletul său, acum este golit și însetat. „Dă-mi bucuria mântuirii Tale și cu duh voios mă întărește.” Proorocul David dorește ca păcătosul să fie curățit de păcate, ca urmare a pocăinței făcute, în sensul că însăși natura interioară a păcătosului să fie transformată, să fie schimbată, pentru a nu mai păcătui cu atâta ușurință. De aceea, el cere ca stropirea cu apă și cu isop să fie semn al curățeniei exterioare, după cum rânduise Dumnezeu în legea lui Moise. în același
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
apă și cu isop să fie semn al curățeniei exterioare, după cum rânduise Dumnezeu în legea lui Moise. în același timp, să aibă ca efect și curățirea interioară, iar spălarea cu apă purificatoare să aducă cu sine ștergerea tuturor păcatelor. Cel păcătos devenind astfel alb ca zăpada, deci curățat de orice păcat. Aceasta e starea de moment a celui ce a săvârșit păcatul și a fost iertat, dar câtă vreme va putea rămâne curat? Dumnezeu l-a curățat pentru moment, dar el
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
arată această nepotrivire dintre ceea ce este în inimă și ceea ce mărturisește gura. „Acest neam se apropie de Mine și mă cinstește cu gura și cu buzele, iar cu inima este departe de mine”. Din inima lui David a ieșit dorința păcătoasă după femeia lui Urie, cu care a păcătuit, și tot din ea a ieșit gândul să scape de soțul ei, pentru a și-o putea lua de soție. David își dă seama că atâta vreme cât inima omului rămâne necurată, adică în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ca un om cu astfel de inimă să poată rămâne în afară de păcat. Așadar, izvorul tuturor păcatelor este o inimă necurată. Cunoscând acestea, proorocul roagă pe Dumnezeu să zidească în el o inimă curată, o inimă nestăpânită de porniri și pofte păcătoase și o inimă care să nu întineze cu gândurile și uneltirile ei curățenia pe care a dobândit-o de la Dumnezeu prin iertarea păcatelor. Cererea proorocului este exprimată nespus de frumos. El spune: „inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule”. Oare de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
a face înaintea Domnului numai ce e drept și bineplăcut lui Dumnezeu. Cel ce are în el și este stăpânit de un astfel de duh, nu mai poate săvârși fărădelegea, căci întru sine nu mai locuiește nedreptatea și viclenia. Dacă păcătosul pocăit a reușit să se transforme astfel sufletește cu ajutorul lui Dumnezeu, el a devenit stâncă puternică ce stă neclintită în mijlocul valurilor. Un păcătos care a dobândit de la Dumnezeu o inimă curată prin lucrarea de zidire a acesteia și a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]