3,749 matches
-
viu; știu că va alege frumoasa cu părul argintiu, i se potrivea rochia neagră de catifea. Și povești mărunte înlănțuiau mărgele de pietre scumpe. Erau tristețile marilor depărtări peste mări de Marmara; te chemau femeile voluptoase cărora nu le mai păsa că timpul trecea. Iele și îngeri, șerpi și vipere, cetăți în ruine, zâne albastre, cu flori de astre în păr, arta se stingea, căzută ca o stea! Iubirea te fură, umilă, tainică și dură. Nu știam atunci ce-o să vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
4. A trimis iarăși alți robi, și le-a zis: "Spuneți celor poftiți: "Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă." 5. Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, și altul la negustoria lui. 6. Ceilalți au pus mîna pe robi, și-au bătut joc de ei, și i-au omorît. 7. Cînd a auzit împăratul, s-a mîniat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. 16. Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu Irodianii, care I-au zis: "Învățătorule, știm că ești adevărat, și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor. 17. Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?" 18. Isus, care le cunoștea vicleșugul a răspuns: "Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor? 19. Arătați-Mi banul birului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
atunci nu s-ar fi putut referi decît la libertatea fiecăruia de-a scrie și citi și critica cum Îi trecea prin minte. Chiar și-n zilele cînd era frig sau se stingea lumina și se suspenda reuniunea. Nu ne păsa prea mult de beznă. Fiindcă se luau În discuție Însorita estetică, splendoarea unui verb plasat În iarbă, harpa de iarbă și adîncimea unei pauze, cenaclul fiind mai ales de poezie, nu societatea ce se-nchidea În urma noastră odată cu ușa, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Editurii Univers, el punea Întrebările. Fiind noi În floarea vîrstei și-n chip natural ultravioleți, ultrarevoltați de ce era În jur, nu făceam Însă altceva decît să ne jucăm ca fetițele cu chibrituri. Și, pe atunci, cel puțin mie nu-mi păsa de pseudoblepsii, eram ocupat cu Închipuirile, cu elanul, cu focul. Mi se părea, voiam să mi se pară, că literatura adevărată nu face contact cu realitatea, cele două fiind despărțite definitiv, demult, printr-o cezariană divină. Universitas era un spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
promoționale ale editorilor? Soarta cărților noastre nu depinde de efortul altora. Cum spune Adriana Bittel, timpul va aranja lucrurile. E reconfortant, dar dac-o va face cînd ne vom găsi În regnul mineral, s-ar putea să nu ne mai pese. Am citit că, post-mortem, corpul tău astral migrează În sus. Ajungi, așa, ca un fel de lumină, ca un clăbuc. Editorul nu, deoarece trăiește mai mult (s-a făcut un sondaj). Motiv pentru care refuză să te traducă. Să admitem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
m-ai învățat ce este dragostea, numai tu m-ai înfiorat; ție m-am dat. Când ai rupt frunzele, eram fericită. Ce mult îmi place să te văd mânios ca un vânt, să mă calci în picioare, să nu-ți pese de mine. Te iubesc așa. De ce te temi?... Într-adevăr, nu aveam nici un motiv să mă tem. Maitreyi mă căuta mereu în odaia mea, în acel ceas al după-amiezii, când toți dormeau sus, sub ventilatoare. Aproape mi se dedea acolo
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o lăsaseră ruinile palatului, atât de glorios cândva în această veche și uitată de Dumnezeu colonie franceză. La întoarcere m-am gândit serios cât de puternică și de nepieritoare este această Indie, care rabdă și înghite totul fără să-i pese de năvălitori și de stăpâni. Alergam într-o mașină a secolului al XX-lea și alături de mine aveam un suflet nepătruns și neînțeles, tot atât de himeric și de sfânt ca și al celeilalte Maitreyi, sihastra din Upanishade. I-am atins brațul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și patimile mele, în "soarele" ei, în "florile" ei. Am cetit scrisoarea cu o ușoară strângere de inimă. De ce se depărta Maitreyi de mine? De ce mă implora s-o uit, ca s-o întîlnesc într-o viață viitoare? Ce-mi păsa mie de viața viitoare și de toți zeii ei?... Eram însetat de concret, de viața nemijlocită, de prezență. Pe mine mă chinuia tocmai amintirea ei carnală, tocmai ceea ce era viu și imediat, și neînlocuibil în făptura ei, și pe această
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă interesezi pentru că ți-a fost milă de mine și mi-ai vorbit. Și de asemenea mă interesează Zamfira și Iliescu, pentru că s-au ostenit să mă ducă în sat, și apoi m-au îngropat; nu că mi-ar fi păsat dacă sunt sau nu îngropat, m-a mișca gândul lor... Darie începu deodată să se frece pe frunte. - Băieții! șopti. Unde-or fi băieții? - Sunt mai încolo, pe câmp, te așteaptă. N-ai grijă; se odihnesc și ei. De altfel
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tinerii Ăia doi. Viața-i foarte scurtă și femeile urîte sînt foarte și, stînd la masă, m-am hotărÎt că, deși eram scriitor și ar fi trebuit să am o curiozitate insațiabilă față de tot felu’ de oameni, chiar nu-mi păsa să știu dacă erau căsĂtoriți sau ce găsiseră unul la celălalt sau să le aflu opiniile politice sau dacă el avea ceva bani sau ea avea ceva bani sau să știu orice despre ei. Am hotărÎt că trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu toți ceilalți tauri de vîrsta lui sau de orice vîrstă și era un campion. Coarnele lui erau tari ca lemnul și la fel de ascuțite precum țepii porcului spinos. CÎnd se lupta Îl durea rădĂcina coarnelor, dar lui nici că-i păsa. Mușchii de pe gît formau o cocoașă mare căreia În spaniolă i se spune morillo și, cînd se pregătea să atace, această morillo era Înaltă cît un deal. Era mereu gata de luptă, iar pielea neagră Îi strălucea și ochii Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să nu-i vinzi... — Îmi dă un dolar pe juma’ de kil. Sora sa era bronzată puternic și avea ochii căprui Închis și părul șaten, cu șuvițe blonde, de la soare. Ea și cu Nick se iubeau mult și nu le păsa de ceilalți. Se gîndeau mereu la restul familiei ca fiind ceilalți. — Au aflat totul, Nickie. Au zis că vor să te dea drept exemplu și să te trimită la școala de corecție. — Nu pot dovedi decît un singur lucru. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Peerless, tutunul Ăla de mestecat care era foarte bun. De fapt, el respecta dragostea ei pentru cultură, pentru că ea-i zisese că iubește cultura așa cum iubește el whisky-ul tare și-i mai zicea: — Packard, nu-i nevoie să-ți pese și ție de cultură. N-o să te enervez cu treaba asta. Dar pe mine mă face să mă simt minunat. Domnul John spunea că poa’ să bage-n ea cultură pînĂ crapă, atîta timp cît el nu-i nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care în loc să aibă în el nisip, ca la noi, la pisici, funcționează tot cu apă. Se vorbește peste tot, toată lumea știe că e criză de apă, că trebuie să economisim apa, dar unii o risipesc fără să le pese. Dacă s-ar lua exemplu de la pisici, care sunt foarte curate pentru că își ling singure blana zilnic, fără duș, fără cadă și alte forme de risipă, oamenii ar fi, oricum, mai curați. Dar ce tot spun eu?! Cu toată mintea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
chiar și pe un frate „deștept” și bogat ca el. Sau poate știe și nu-i pasă, pentru că el, Vanitosul, poate cumpăra orice, poate cumpăra laude oricând și nu-i pasă de nimeni, habar n-are ce înseamnă să-ți pese de cineva. Zmeii nu stau umăr la umăr cum stau ai noștri, ci s-au așezat unul în spatele altuia, pe un fel de pietroaie. Stau față la ceafă. Își văd unii altora spatele. În fața lor, pe o stâncă mai mare
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
prea lipsită de expresie ca să mai exteriorizeze ceva. — O vreme am fost puțin cam paranoic. Îi testam pe toți Încercînd să găsesc vreo fisură. Adică, toate chestiile alea pe care ți le-am zis despre bietul Inglis, de parcă mi-ar păsa cu cine și-o trage. Însă ai fost tare Bruce, trebuie să recunosc. Oricum, am fost sonat să țin materialul ăsta la birou. Lucram la o chestie personală, În timpul pauzelor știi, cînd aveam un minut liber uneori. CÎteodată stăteam pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
șiio! Du-te-n măta puțoi pervers, rîde Meldrum. — Nema, spune tipul mai mare, io păpușică pizdoasă. Numa fiincă voi, puțoi ce sînteți nați avut tupeu săi dați ontîlnire. Nu contiazun picior prost. De mutră, țîțe și pizdă tresă vă pese. Micuța Rhona, iubițel... Meldrum Încă se holbează la tine: Cii cu mutra ta Robertson? Tia respins? Respirația lui cu aburi de vin e pe fața ta. Nu ca parfumul Rhonei. Auzi cum ploaia lovește acoperișul stației de autobuz de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
nu m-a obligat să mănînc cărbune, niciodată nu mi-a zis că sînt odrasla diavolului. Și totuși pe el Îl uram cel mai tare. Mă obișnuisem cu locuri de genul ăsta În munca mea. Începusem să nu-mi mai pese de ele. Dar nu aici. În locul ăsta n-aveai cum să nu-ți pese, să nu-i simți pustietatea scîrboasă și omniprezentă, cînd te apropiai de el. Gardul ăla uriaș care-l Înconjura părea să se desfășoare pe toată lungimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
odrasla diavolului. Și totuși pe el Îl uram cel mai tare. Mă obișnuisem cu locuri de genul ăsta În munca mea. Începusem să nu-mi mai pese de ele. Dar nu aici. În locul ăsta n-aveai cum să nu-ți pese, să nu-i simți pustietatea scîrboasă și omniprezentă, cînd te apropiai de el. Gardul ăla uriaș care-l Înconjura părea să se desfășoare pe toată lungimea golului urît format din cloacele de orașe, cartierele muncitorești, proprietăți industriale, fabrici și mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Am mâncat în neștire de toate, nu pentru că-mi era poftă (nu mi-a fost niciodată poftă, cum se zice despre gravide), ci pentru a fi sigură că n-o să moară copilul, că are de toate. Așa că nu mi-a păsat că devenisem cât o balenă. Eram foarte caraghioasă așa rotundă, în toate fotografiile cu zâmbetul pe buze (cred că sunt singurele fotografii din viața mea în care nu zâmbesc silit). Senzația că ești doi, că ai două inimi în tine
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
și ce gânduri are inamicul. Numai că nu-i trăgea ața la așa o treabă. Tot din vorbele lor mi-am dat seama că locul pe unde călcau ei este un drumeag paralel cu șoseaua. Și, de tare ce le păsa de ordinul primit la plecarea În misiune, și-au făcut un culcuș În niște tufe dintr-o văiugă, au aprins câte o țigară din mahorcă și turuiau tot felul de povești, ca la crâșmă. Din câte mi-am dat seama
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
m-au pus la altă treabă, ci mi-au dat voie să „mă prefac a șurubăi” pe lângă tractor și platformele cu bușteni. Colegul meu de la Nicolina se uita la mine cam nu știu cum. „Adică te-ai ajuns, ce-ți pasă?” Îmi păsa, dar gândurile nu erau Încă limpezi În capul meu... Și nici nu puteam să stau cu el la taifas. Mă gândeam că mai târziu, când oi mai prinde cum stau lucrurile cu drumul dus și Întors, cât timp am liber
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ajuta. Intrând înăuntru, fulgușorul a spus: Regino? Înălțimea Ta, pentru tine! a spus regina, uitându se mânioasă la fulgușor. Scuzați-mă, Alteța voastră! Dacă nu vă deranjez, aș dori să mă ajutați cu ceva! Spune ce vrei! a spus regina, parcă, nepăsându-i. Am întâlnit această fetiță din lumea muritorilor, care ar dori să se întoarcă acasă, și m-am gândit că Dumneavoastră o puteți ajuta! Și de ce aș ajuta eu un muritor? Nu îți amintești că muritorii m-au alungat de pe
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
admirator, un tânăr pe care îmi venea să-l stâng de gât, ori de câte ori îl vedeam. Băiat cu un temperament vulcanic, dar sărac. De aceea, părinții Mariettei nu-l prea aveau la suflet; ei însă se pare că nu-i prea păsa. În cele din urmă, pentru că nu-mi puteam permite să pierd, am încălcat regula jocului. I-am spus doamnei Caldwell că aș dori să înceapă s-o îndemne pe Marietta să-l ia pe celălalt. Cât despre mine, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]