4,853 matches
-
în cauză. La transcrierea documentelor s-a urmărit păstrarea acestora într-o formă cât mai apropiată de cea originală. Intervențiile editorilor au fost limitate la maximum, păstrându-se ortografia și aspectele limbii specifice epocii. Adăugarea unor cuvinte este marcată prin paranteze. Sublinierile cu caractere cursive și îngroșate respectă forma originală a textului. Atunci când într-un document se face referire la un altul, în note se aduc precizările necesare identificării acestuia. În situația în care nu am reușit identificarea documentului în cauză
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
Cioculescu, I. Minulescu, Mateiu I. Caragiale, dar îndeosebi ardelenii aflați, în deceniul al patrulea, la început de drum: Emil Giurgiuca, George Boldea, Ion Șiugariu, Teodor Murășanu, Mihai Beniuc, Ștefan Baciu ș.a. Un anume didacticism, detectabil în insistența demonstrației și în parantezele, rare totuși, care colecționează ezitările de stil din operele discutate, nu împovărează discursul critic, remarcabil și, înainte de toate, individualizat prin ceea ce aduce profund și, adesea, nou. SCRIERI: Însemnări critice, îngr. și pref. Nae Antonescu și Dimitrie Danciu, 1979. Repere bibliografice
DEMETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286722_a_288051]
-
Mircea Popa, Patosul militant al poeziei, TR, 1979, 39; Șerban Cioculescu, „Îngândurat ca pietrele munților”, FLC, 1979, 45; Zaharia Sângeorzan, Fascinația originilor, RL, 1979, 50; Lit. rom. cont., I, 590-594; Nicolae Ciobanu, „Îngândurat ca pietrele munților”, LCF, 1981, 9; Martin, Paranteze, 98-105; Paul Dugneanu, „Pentru eterna vatră românească”, LCF, 1983, 4; Cândroveanu, Printre poeți, 154-157; Victor Rusu, „Fabule cu sau fără morală”, O, 1984, 39; Cristian Popescu, „Fabule cu sau fără morală”, SLAST, 1984, 50; Ion Dodu Bălan, Pietre pentru templul
DRAGOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
pe drum / E prelungirea razei de soare.” Paralel, apare denunțarea „negrului de fum” (la propriu și la figurat) care amenință planeta. Herald al luminii și al albului (simboluri centrale), poetul încearcă totodată să restituie Cuvântul, glorificând harurile salvatoare ale poeziei. Paranteza Lunii (1985) continuă și mai patetic această revoltă împotriva agresiunii răului și absurdului, uneori cu primejdia discursivității și a tezismului, și tot astfel Stelele strigă (1988), unde logica naturii e instituită ca model: „Pildă să-ți fie zorii / Care nu
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
Soviany), rostind nesofisticat „cosmosul mirific” (Ștefan Aug. Doinaș, Nicolae Balotă), într-un echilibru al tradiției și modernității. SCRIERI: Cer înfrunzit, București, 1969; Glas de ceară, București, 1972; Masa de mire, București, 1975; Ochii florilor, București, 1976; Dimineața cuvântului, București, 1980; Paranteza Lunii, București, 1985; Stelele strigă, București, 1988; Timp răstignit, București, 1991; Inima lui septembrie, București, 1996; Poeme, pref. Nicolae Balotă, București, 1997; Plâns de heruvim, postfață Ștefan Aug. Doinaș, București, 1999; Clipa dintre hotare, București, 2001; Vocale celeste, Cluj-Napoca, 2001
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
al cîtorva cărți despre literatură. Voi Încerca să arăt că termeni pe care Îi credem transculturali, ca literatură, roman, om, personaj, postmodernism, etc. nu au sens decît În interiorul unui sistem de semnificații pe care Îl numesc discurs cultural. Adaug, În paranteză, ceva ce știm cu toții: limba română nu are un discurs cultural propriu. Astăzi, așa ceva poate fi de bun augur. Noi putem vorbi, și o facem, atunci cînd tematizăm literatura, englezește, nemțește, franțuzește. Dar niciodată românește. Putem iniția dezbateri despre cel
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al doilea “formalist”. Poate că recentele producții ale primului și ultimului - Le Tramway și, respectiv, La Reprise Îi aduc Împreună mai mult ca oricînd. Ajungem la ultima parte, “Un alt sfîrșit de secol (deriva ideologiilor)”, marcată de “Întoarcerea la roman”. Paranteză: Îmi amintesc că la examenul de literatură franceză din ultimul an de facultate am Început prin a scrie, despre romanul francez angajat, “le roman n’est plus roman”. Așadar, back to the novel, prin reabilitarea subiectului, a referinței (“realului”, zice
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În cadrul ei apare altceva/altcineva decît cel care o plimbă, dar știu și că astăzi eu poate fi orice/oricine. Cititorii, dezvrăjiți, confirmă prudența primilor, dar acceptă orice convenție care le-ar mai garanta posibilitatea de a-și pune În paranteză vigilența deconstructivă. Chinul scriitorului de a scrie și credibil și frumos se Întîlnește cu acela al cititorului de a crede și În ce e frumos. Autobiografia apare astăzi textul autentic prin excelență, delestat de pretenții reprezentative “realiste” și moralizatoare a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu Ne vous esclaffez pas, en public, aux seuls mots de con bite ou cul [...] Attendez pour ce faire de vous livrez en cachette à la lecture de romans contemporains. Ils abondent de ces attributs”. Naratorul care conferențiază deschide dese paranteze prin care se Își secretă biografia, mai ales cea recentă, fiind vorba de moartea nevestei sale Lucienne, o femeie mai din p(t)opor care salva prin autenticitate ceea ce pierdea prin lipsa desăvârșită a instinctului social. Lucienne nu pigmentează Însă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lucrări de polularizare, fiind în ultimă instanță un semn al maturității științifice în domeniul psihosociologiei din România. Chiar dacă autorul - după o expunere anecdotică în care analizează rolul transmiterii semnalelor nonverbale de natură sexuală în cuplu - afirmă cu umor, într-o paranteză, că „rândurile acestea nu ar trebui citite de copiii sub 16 ani decât cu acordul părinților... Păcat că s-a instituit o bulină numai pentru filme, nu și pentru cărți!”, trebuie spus că această lucrare nu dăunează sănătății... morale. Iar
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
nu au fost serios combătute în esența lor, prin care subliniază existența acelei realități umane ce ființează în afara persoanelor individuale, a gândurilor și trăirilor subiective ale acestora. Totuși, o astfel de viziune este de multe ori ignorată sau „pusă între paranteze” atunci când se discută, în perspectivă cognitivistă, relația minte-corp. Ceea ce se mai poate adăuga conceptului popperian este existența socială a omului, definirea sa prin relații interpersonal-sociale de diverse feluri și apropieri dintre oameni. 1.2. Termeni frecvent utilizați în comentarea polului
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de excepție, precum Lotăria, ce amintește de Două loturi a lui I. L. Caragiale, pe care e foarte posibil ca autorul s-o fi avut ca model. Sondajul psihologic profund, de detaliu, tensionat continuu, din textul prozatorului aromân, pune însă între paranteze comicul, atâta cât e, și insistă doar pe analiza conotațiilor psihice, făcând memorabile personajele nuvelei, în special personajul feminin central, Pepa al Cărăvidă. Soțul ei i-a cumpărat un loz, ale cărui numere i le-a dictat într-o dimineață
CEARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286153_a_287482]
-
îl pune în lumină iarăși pe criticul-scriitor. Ion, romanul lui Rebreanu, e un poem epic, „solemn ca un fluviu american, o capodoperă de măreție liniștită”. Din Răscoala, „câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde și urletul mării”. Criticul deschide uneori paranteze teoretice, disociind între nuvelă și roman în capitolul despre Creangă sau definind romanul istoric în capitolul dedicat lui Sadoveanu. Spre a capta fondul de profundă originalitate al lui Arghezi, C. fixează tipologia scriitorilor români: boierul „generos, revoluționar din inteligență, liberal
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
86-120; Sângeorzan, Conversații, 153-157; Papahagi, Eros, 134-152; Ștefănescu, Jurnal, 6-7, 203; Cristea, Faptul, 25-33; Ungureanu, Imediata, I, 43-48; Mircea Martin, G. Călinescu și „complexele” literaturii române, București, 1981; Ion Bălu, Viața lui G. Călinescu, București, 1981; ed. București, 1994; Martin, Paranteze, 143-145; Grigurcu, Critici, 23-29; Zaciu, Cu cărțile, 157-162; Martin, Dicțiunea, 131-149; Melania Livadă, G. Călinescu, poet și teoretician al poeziei, București, 1982; Marcea, Varietăți, 77-81; Iorgulescu, Ceara, 95-103; Aurel Sasu, Romanele lui G. Călinescu: o negație a formelor, DFC, 290-331
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
ortodox habotnic precum Ieremia Cacavelas, care îi supraveghează, îi prefațează și îi traduce în grecește această primă operă, nu reiese nicidecum un interes special al autorului pentru filosofia stoicilor. Și atunci? Căutând un răspuns pertinent, să pornim de la o scurtă paranteză adăugată de autor în dreptul numelui autorului Epistolelor către Lucilius. Folosind ca argument un citat din De brevitate vitae, autorul îl introduce atfel: "Pentru aceasta dară, Seneca (măcară că păgân era) însă frumos învață"8. (s.m.) Prin urmare, principele consideră că
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
scenă. El definește poziția insului independent, autocefal, care nu are nevoie nici de viclenie, nici de diplomație, nici măcar de învățătura retoricii pentru a-și impune punctul de vedere, câtă vreme se situează de partea adevărului (căci, comentează autorul într-o paranteză, "cuvântul drept din gura proastă ieșind, pre cuvântul cu meșterșug din gura ritorului scos astupă"26). Întrebat, în cele din urmă, de care împărăție socotește că ar aparține, el se declară, în cel mai iluminist mod cu putință, un cetățean
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fascicule ce leagă creierul de măduva spinării, glomerulii renali (ai lui Malpighi), stratul celular cutanat (al lui Malpighi), hematiile din vase și multe altele. Se poate spune că Malpighi este fondatorul histologiei moderne. Marcello Malpighi (1628-1694) Să facem aici o paranteză și să precizăm că Abdul Latif Mohamed al-Bagdadi (1162-1231), în perioada cât a lucrat în Egipt, a făcut o descriere destul de precisă a circulației pulmonare. Aceeași circulație pulmonară este redescoperită de Miguel Servet de Villanova (1509-1553), una dintre marile figuri
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
din urmă este lipsit de o formație de specialitate privind manifestările de violență în familie, precum și cele de maltratare a copilului. Lipsit de o pregătire de specialitate în violența domestică, în absența unei deprinderi permanente de abordare prin punere în paranteză a fenomenului și a unei chestionări permanente asupra naturii și a consecințelor fenomenului, profesionistul devine tributarul acelorași mituri vehiculate de mentalitatea unei societăți care îngăduie și chiar valorizează dominația celui mai puternic asupra celui mai slab, în diverse forme și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ce aparțin de „alianța terapeutică”, aceea care se instituie între cei doi protagoniști (psihoterapeutul și pacientul), și a cărei importanță se configurează ca un laitmotiv în orice terapie. Mai apoi, nu putem oculta nici un alt aspect important în circumscrierea acestei paranteze de amorsare și anume că succesul terapiei (apud Bergin și Garfield, 1994) depinde doar în proporție de 15% de tehnica psihoterapeutică. Cel mai mult contează (în proporție de 40%) condițiile extraterapeutice (respectiv capacitatea de redresare naturală a pacientului și climatul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
politic, am realizat că dușmanul de clasă nu prea exista și a trebuit creat, inventat, au trebuit să-l înființeze! Or, asta cred că voiau să facă și cu Dvs. și colegii dumneavoastră. S. Ț.: În acest sens, facem o paranteză, cred că merită să vă povestesc despre faptul că în Vrancea, Securitatea a creat o organizație să vadă cum reacționează poporul într-o situație când lucrurile s-ar zdruncina un pic. Vă povestesc despre aceste lucruri, pentru că am stat cu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
era vinovat fiul pentru faptele tatălui? C. I.: Comuniștii atacau întreaga familie, nu doar pe cel pe care îl declarau vinovat. Culpa era oarecum colectivă. S. Ț.: Uitați-vă la cel de-al Doilea Război Mondial, ca să facem o scurtă paranteză, grozăviile și ororile pe care le-au făcut germanii: fiii ofițerilor, care cu mâna lor au ucis, după război n-au avut niciun fel de probleme. În Germania li s-a dat pensie copiilor pentru un tată care a fost
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Adică s-a interpretat politic această remarcă chiar în timpul procesului ca o ofensă la adresa judecătorilor și a procurorului? S. Ț.: Nu, ci s-a interpretat ca ofensă împotriva statului. Și au fost încadrați juridic la fel. C. I.: O mică paranteză, domnule Țuțu: eu am trăit jumătate din viață în comunism, cealaltă jumătate după, am 43 de ani. Mi-e greu să accept că pentru o simplă vorbă puteai fi băgat la închisoare cu ani grei. În fond este și cazul
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
întrebat ceva, la care eu cu mâinile sub cap: "Ce vrei, domnule?" 2000 de oameni, 1500 cât erau acolo au fost călcați în picioare, m-a dezgustat enorm, nici unul nu scotea o vorbă. Când stăteam la masă, fac o mică paranteză, soldații aveau câini lup și se aruncau oase în apă sau la marginea apei și dintre deținuți săreau ca nebunii să ia osul acela să-l roadă și să-l lingă, era ceva degradant. Militarii se distrau pe tema asta
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Doar pe la geamuri auzeau discuții, țipete și știau și ei ce se petrece. Nu se petreceau niște lucruri despre care nu s-ar fi știut. Era la ordinea zilei! Nu mai spun că și brigadierii informau tot timpul. Fac o paranteză. Erau unii care au fost la Aiud sau la Gherla și spuneau că li s-a spus unora dintre torționarii care au fost acolo: "Uite, ne-am gândit să vă eliberăm, dar în tăcere. La turela din colț este un
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
dar vreau să trăiesc!" " Asta e doar o părticică din viață, dar sunteți compromis total! Credeți că asta vă menține viața? Eu am să trăiesc fără să fac ceea ce faceți dumneavoastră". Erau oameni care au căzut complet. Fac o mică paranteză, ca să vedeți în ce consta nebunia lor. Ni se mai băga prin mâncare din când în când carne de cal. Oasele cailor se aruncau în wc-ul ăla mare, mulți cădeau în el, că era o scândură pentru piciorul stâng și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]