6,839 matches
-
Vrei să mori sau nu? Ce-ți pasă că-ți cere 300 sau 1000 de euro?“ — Poate că nu avea bani. — Ba era bogată. Dacă vrei să mori, poți să-i lași doc to rului toată averea, nu-ți mai pasă! — Cum a reacționat la ce i-ai spus? — A început să râdă. „Dai oricât dacă vrei să mori“, i-am repetat. În fond, nu voia deloc să moară. — Poate de asta i-a cerut doctorul atâta. — Vrei să mori sau
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
-mi pasăde el, cum te jupoaie, bălălău, de rochia, cu fluturi, de mireasă. Că-mi roade pieptul colț de șopârlău și-n cord îmi scuipă toamna canceroasă, iubito, voi muri de Dorul tău, cu-atâta boală-n mine, nu îmi pasă. Privirea ta din urmă, nemiloasă, mă-mbrățișează ca un fierăstrău, în gât, o ghemotoacă de dudău mă spânzură de șiră și mă lasă ... Iubito, voi muri. De dorul tău ... ?așa i-uN nu-i așa că-s mai mult decât vierme
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Melania Cuc în prefața volumului colectiv de poezie „Petale lirice” apărut la Editura InfoRapArt „într-o simbioză fertilă cu condeiul și fila de hârtie, Mircea Marcel Petcu își scrie versurile cu obișnuința zidarului care ridică o casă confortabilă, nu-i pasă, aparent de detalii sau de riscurile de a nu fi pe placul celui care-i citește lucrările. Scriitor născut, nu făcut, scrie poezie întru autocunoaștere și mai cu seamă pentru a umple ”golul acela întrevăzut” unde se macină tainele primordiale
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
un alt rost: Sa aibă tot, să cucerească! Și iar trecură ani ... la rând. Imperii cresc, apoi decad, Pământul, lumea împărțind, Făcând-o rai și apoi iad. Pentru avere, pentru bani, S-au călcat frații în picioare! Nu le-a pasat de ai lor ani! Și nici de faptul că îi doare! Stăpânul nostru și dușmanul Pe suflet ne pune parafă! în om lovește iarăși, banul, Fie că-i pensie sau leafă. Și uite-așa, în lumea noastră Uitat-am că
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
noi: ca niște slujitori ai lui Hristos, și ca niște ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. 2. Încolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredințat lui. 3. Cît despre mine, prea puțin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine. 4. Căci n-am nimic împotriva mea; totuși, nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
a împăratului și arunc o privire furișă în timp ce Marea Împărăteasă îl întreabă pe eunucul-șef Shim de ce toate fetele par încete și fără vlagă. — Le-ai adunat de pe străzi? Shim încearcă să explice, însă Marea Împărăteasă îl oprește: Nu îmi pasă cum faci rost. Eu judec numai după bunurile pe care le furnizezi și nu sunt mulțumită. O să mor înecată în scuipatul strămoșilor imperiali! — Majestatea Voastră, se lasă eunucul în genunchi. Nu am spus eu că un clopot bun are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe doamna Yun. Nu știu multe despre felul ei de a fi sau despre familia ei, așa că mă concentrez asupra frumuseții ei. O menționez și pe doamna Li. Descriu diferența dintre firile lor. În timp ce Yun e îndrăzneață și nu-i pasă de părerile celorlalți, Li se întreabă dacă ea este motivul pentru care tușesc oamenii. Rong e un pic geloasă când o menționez pe doamna Soo, cea mai tânără fată, care a plâns în fața Majestăților Lor. Sensibilitatea lui Soo necesită tandrețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
moștenitor. Vor calcula datele pe degete. Doctorii vor fi chemați să stea pe aproape, zi și noapte, pentru a surprinde orice semn de graviditate. Explicația sa monotonă mă ațâță întrucâtva, și devin netemătoare. — Veniți în hoardă, continuă el. Nu vă pasă ce simt. Veniți să-mi umpleți dormitorul și să mă jefuiți de esență. Lupoaice egoiste, lacome, dornice de sânge! — Mie mi-ar plăcea cu adevărat. Cuvintele îmi ies din piept ca împinse de o forță străină. El e uluit: — Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să-și petreacă timpul cu o singură femeie. Mă întreb dacă i-au plăcut femeile lui. Ele s-or fi plimbat umăr lângă umăr, „scăldate în lumina apusului“? A dorit Majestatea Sa să „sărute florile din mâinile lor“? Nu-mi pasă de unde vin femeile astea. Le urăsc. Mi se umplu ochii de lacrimi când îmi închipui cum le-o fi atins iubitul meu. Sunt bine, mulțumesc, îi spun împăratului Hsien Feng încercând să zâmbesc. Nu o să-l las niciodată să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
zece mii de bucăți de către strămoșii mei atunci când îi voi întâlni. A râs nervos și a tușit. Pieptul îi suna ca un sac cu aer. Doctorul Sun Pao-tien mi-a prescris opiu pentru durere, mi-a spus el. Nu îmi prea pasă că mor, căci aștept cu nerăbdare să fiu eliberat de necazurile mele. Pentru țară nu mai e un secret că sănătatea împăratului este din nou în declin. Chipul lui palid și ochii goi îngrijorează pe toată lumea. De când ne-am mutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să aibă în câteva minute, ele vor merge cu el în mormânt. Nu mai am nici o teamă. Măsor distanța dintre eunucul-șef și mine și țintesc spre stomacul său. Privirea mi se concentrează pe cocorul de pe roba sa. Nu-mi pasă dacă mă rănesc sau dacă pățesc ceva mai rău. Povestea va ieși la lumină. Va fi protestul meu împotriva tiraniei lui Su Shun, iar Tung Chih va câștiga simpatie din partea poporului. Împingându-mi capul înainte asemenea unui berbec, atac. În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
secundă mai târziu, se prăbușește înapoi în perne și ochii i se închid. — Părăsește-ți fiul fără un cuvânt, Hsien Feng! Gândindu-mă că acesta este sfârșitul, simt că toate speranțele mele au murit odată cu împăratul. Așa că nu îmi mai pasă ce spun: Uite-ți nenorocitul de fiu ceresc. Părăsește-l pur și simplu! Du-te pe drumul tău și distruge-ne! Voi considera că ăsta e destinul meu, dacă asta este ceea ce vrei. Tung Chih te merită. Ești un tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
atrăgător chiar și în ochii bărbaților, mi-a spus An-te-hai în noaptea aceea, în timp ce mă învelea cu delicatețe în pături. Admir puterea voinței dumneavoastră, doamnă. Însă sunt nedumerit de acțiunile dumneavoastră. La ce vă folosește să vorbiți ca și cum nu vă pasă deloc de el? — Îmi face plăcere prezența lui, și asta este tot ce îmi pot permite, îi zic. Mă uit lung la tavanul cortului știind că în fața mea se întinde o noapte grea. — Nu înțeleg, zice eunucul. Oftez: — Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
noastre erau pline toamna și primăvara de noroaie adânci și bălți în care puteai să-ți rupi, căzând, picioarele de la șold. Și cu toate astea era satul nostru, deși aveam curți bine îngrădite, și ai fi crezut că puțin ne pasă de ceea ce era dincolo de podișca fiecăruia. Dar nu treceam totuși prin el, și nu suiam pe 106 dealul lui când ieșeam la cîmp? Cine punea umărul jos la roata căruței și biciuind caii scotea un urlet de ți se zbârlea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
că am trei nepoate! Și ăsta face pe-al dracu! De, mă, nea Filoreo, zice, dacă și dumneata iai câte patru pâini odată!" Și mi-a întors spatele și s-a urcat în mașină. Are o Dacia mică, nu-i pasă, se urcă în ea, într-o oră e la Roșiori și vine acasă cu de toate. Ma răsucesc pe călcâie și mă întorc la alde Pantazi. Îl găsesc acolo cu al lui Necșulescu, contabilul, cu Ilie, țîr-covnicul, cu Nicolae al
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ce-i drept, într-o perioadă sinistră în țara sa. Aceste naivități nu au însă limită, cum s-ar părea, ele sînit totale, și scriitorul nu păstrează în mod egoist nici un fel de secrete în ființa sa. Lui nu-i pasă de asta, chiar diacă e vorba ide lucruri dintre cele mai intime. Nu există intimitate. Omul e o făptură egală în tot ceea ce are și în tot ceea ce face, în casă sau în stradă: cum putem dărâma barierele și zidurile
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
noi să mâncăm. ― Mâine băiatul să se prezinte aici la examen și să-l dea, ca în caz că nu reușesc eu să obțin un loc undeva ? (și trebuie să te aștepți, moșule, să fie cine știe pe unde, dar ce-ți pasă; dacă costă scump trenul în vacanțe n-are decât să stea și el pe la un coleg mai bogat) să nu piardă anul și să învețe aici, unde trebuie să știți ca predau și eu și profesorii sânt foarte severi. Nu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
capacitează acțiunea. Cum nenorociții sînt mult mai mulți decît fericiții, adevărul nostru e indiscutabil. Cei care vă pretindeți gînditori va trebui să cugetați la condiția în care trăiește majoritatea oamenilor și să vă înspăimînte caracterul subuman al ei. Îți mai pasă de individualism cînd vezi că, pentru mulțime, nimic nu se îndreaptă iar nepăsarea împietrește legile sociale și-i întărește pe cei care știu să profite? - Nu mă poți obliga să lupt împotriva propriei mele naturi. - Domnu’ pictor, abia acum ai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aduna lumea și apărea primarul, ceasul arăta opt. Cu părul lucios și proaspăt pieptănat, părintele comunei proclama deschisă ședința. Un ceas dura darea de seamă. De obicei primea sarcină s-o întocmească directoarea școlii de la centru care, pentru execuție, o pasa profesorului de limba rusă. Vorbind două limbi, acesta era considerat cel mai cult om din comună. Darea de seamă o citea bibliotecara, recunoscută pentru debitul ei verbal, chiar dacă pronunța rău. Oricum, lumea nu era atentă. Ca la liturghie, navea importanță
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
buna funcționare. Soldatul Cătănuță nu pusese bani În scrisoare și nu-și făcea prea mari speranțe. Totuși Îl duru atunci când Comandantul termină de Împărțit hârtiile cu noroc și el nu primi nimic. Fericiții se prefăceau cu greu că nu le pasă cine știe ce de documentele Împăturite cu grijă, Înfășurate În punguțe de plastic, să nu se ude, și vârâte În buzunarele de la piept. Se vedea, Însă, cum tremura carnea pe ei de nerăbdare. Își Împachetau bagajele aproape cu evlavie și se arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
colegii mei. Era vorba nu de un zâmbet, ci de o grimasă chinuitoare și care mă doare și acum când Îmi amintesc de ea și, mai ales, de umilințele care Îi dădeau naștere.) Poate crezi că exagerez, Însă puțin Îmi pasă și tot Îți voi spune cu sinceritate că atunci a fost cea mai neagră perioadă din viața mea. Fiecare clipă petrecută acolo m-a rănit ori m-a sfâșiat de-a dreptul, Îmi Închipuiam că sufletul meu era un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chipul de porc asudat al lui Picere și să simt pe tibii, glezne și laba piciorului gâdilăturile fioroaselor lui crampoane. A plecat din sat. Am auzit c-ar fi fost o vreme subofițer pe la trupele de grăniceri. Dar puțin Îmi pasă ce s-a ales de el astăzi; el Îl vreau pe ăla care, copil fiind, se războia surd cu mine pe terenul școlii vechi. În fund de tot, spate În spate, se aflau magazia de cărbuni și haznalele turcești. Aflasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
câștiga lingușeala povestindu-le, dar mai mult ascunzându-le, cum se folosește limba Într-un sărut adevărat, cum să-l faci din cuvinte pe dobitoc, cum să faci mofturi, cum să-l nedumerești, cum să-i arăți că nu-ți pasă de el ori că ești topită de iubire, dar mândria nu-ți Îngăduie să te lași În voia ei, unde și cât să-l lași să te mângâie ca să nu-ți pierzi mințile, dar să-l aduci pe el În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la nevoie Pe cei năpăstuiți, loviți de soartă și nu lăsa pe nimeni să‐nnopteze Pe vreme rea sau bună la a ta poartă. Să lași oriunde pașii te‐or purta, Un loc de bună ‐ ziua , s‐arăți că‐ți pasă și nu uita să‐ i porți mereu cu tine Cei șapte ani, cei șapte ani de‐acasă! SPUNEȚI‐MI ALT CUVÂNT Spuneți‐ mi alt cuvânt 92 De duioșie și alint mai plin, Ce v‐a‐ nflorit copilăria Ca purtător de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mamă‐njurături? Că ea cu Mă‐sa‐ s, zece guri! Din Fire de tort, pag. 80‐83 RUGĂMINTEA DIN URMĂ ( Fragment ) Ești schilav tot! Un cerșetor Te‐ ntorci acum acasă, și ce fecior frumos erai? Dar oricum ești, ce‐ ți pasă! Tu vei vedea iar satul tău și casa voastră‐n vale, și biata mamă‐ ți va ieși Plângând în cale. 109 Iar mamei‐ Doamne, cum aș vrea Credința s‐ o înșele! Să‐i spui că m‐ai lăsat rănit La
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]