4,422 matches
-
vieții unui arbore, evident Încă viu și sănătos. Dar, asta depășește cadrul acestui capitol, fie și pentru faptul că necesită un experiment. Ce pot spune, mai bine zis bănui, e că În centrul trunchiului lemnul e mai reducător decât spre periferie deși, dacă ar fi să corelăm Învechirea lemnului cu oxidarea, ar trebui ca lucrurile să se petreacă invers. “Radiosfera”, 21 noiembrie 1994, ora 11,35 10. Mediul: trecut și viitor Am avut dintotdeauna o mare atracție pentru istorie, iar dacă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ceea ce a devenit ea astăzi; voi da, de la Început, deoparte mediul urban. Cel rural reprezintă deja jumătate din populație, fără a discuta faptul că orașele noastre, care În Evul Mediu erau doar niște sate mai mari, păstrează Încă, măcar la periferie, un același mod de viață rural. Și nu numai acolo: În fața Universității din Iași, pasc adesea câteva capre cu iezi cu tot. Oricum, de mediul urban ne vom ocupa cu un alt prilej. Construcțiile tradiționale românești au folosit exclusiv lutul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Braziliei, adică a bazinului Amazonului; aici se vorbește portugheza. Cât privește România, toate râurile izvorăsc din aceiași Carpați, anume dintr’un loc unde ei se strâng parcă asupra lor Înșiși. Nistrul și Tisa, care fac oarecum excepție, adică izvorăsc pe la periferia zonei, sunt tot un fel de frontiere; În acest creuzet, un popor care s’a chemat cândva geto-dac, viețuiește de cel puțin cinci milenii, de la Cucuteni Încoace. În același creuzet s’au topit fără urmă valuri de migratori; biologic vorbind
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
profesionale, drumul său de la Iași la București; poate pe aceeași cale ferată. Ceea ce va fi văzut Eminescu, poate mai puțin din ceea ce se vede astăzi, m’a Întâmpinat brutal În Gara de Nord: colcăiala sordidă a celor care, Împinși de viață la periferia societății se cufundă Încet și din ce În ce mai mulți, Într’o mlaștină care, departe de a Îndeplini un rol ecologic precum cea adevărată, poluează. Poluează vizual, social, moral. Vă rog să mă iertați: poate sunt cinic discutând aspecte de care, de altminteri
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
materiale În scopuri efemere ce le vor transforma curând În deșeuri. Și, Încă, fără a cere naturii Încă un alt spațiu, doar pentru a-l murdări. Avem, În interiorul orașelor, destule maidane pentru a nu cere naturii loc de bidonville la periferie. Desigur, producem astăzi piesele arheologice ale viitorului. Doar că trebuie să avem grijă, căci dacă arheologii de astăzi sapă metri cubi de pământ pentru a găsi un ciob, s’ar putea ca aceia viitori să scormone tot atâtea fiare pentru
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
contemporanii ei (15). Pe de o parte, pedagogul italian a adoptat o concepție spiritualistă privind dezvoltarea psihicului copilului, iar, pe de altă parte, la baza metodei sale de educație se află o concepție senzualistă, potrivit căreia dezvoltarea se realizează de la periferie spre interior. Prin teoria sa, Montessori ne amintește de J.-J. Rousseau; ca și acesta, ea fragmentează vîrsta de creștere a omului în perioade dominante de dezvoltarea unui anumit aspect al vieții psihice; ca și pedagogul francez, ea apreciază că
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se aflau mai ales problemele de politică școlară. Interesul pentru cercetările de amănunt apar cînd învățămîntul a dobîndit o structură relativ stabilă. Chiar faptul că pedagogia experimentală nu numai cea a "Cercului de studii" era refractară filosofiei, o situa la periferia vieții culturale românești care, în deceniile trei și patru, era puternic angrenată în dinamismul vieții politice. Ce sprijin putea să primească atunci un grup de oameni "neangajați" deschis sub aspect filosofic, social, politic? În sfîrșit, pedagogiei românești i-au lipsit
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
calea pierzaniei prin prostituție, droguri sau, mai modern, cu „etnobotanice”. Cândva, însă, vine momentul adevărului. Anii cei mai frumoși ai tinereții s-au pierdut în vânt, foștii prieteni de petrecere, unii s-au retras, alții au capotat pe undeva prin periferiile societății. Cu sănătatea șubrezită, aflați în mijlocul drumului fără nici o meserie, fără nici o pregătire școlară, fără nici un mijloc de a-și câștiga cinstit existența, cu părinți de cele mai multe ori bătrâni și săraci, trăind doar dintr-o pensie, oameni absolut singuri în
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
politică avea să fie dificil. Ritmul lent al deșteptării și desprinderii treptate de sub controlul otoman îngreuia și mai mult desfășurarea procesului. Sub stăpînirea absolutistă a sultanului, rivalitățile interne de natură națională și religioasă fuseseră amuțite, iar influențele europene oprite la periferia peninsulei. Odată cu incapacitatea tot mai evidentă a guvernului otoman de a-și apăra posesiunile, teritoriile din Balcani au devenit premii rîvnite de alte mari puteri. În secolul al optsprezecelea, imperiile rus și habsburgic au declanșat o luptă pentru dominarea regiunii
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Cetățile acestea, care erau în primul rînd centre comerciale, reproduceau arhitectura și modul de viață și de gîndire al patriei lor grecești și drept urmare aveau o influență considerabilă asupra locuitorilor din preajma lor. Coloniștii greci se mulțumeau totuși să rămînă la periferia peninsulei, neîncercînd să pătrundă în interiorul teritoriului sau să se aventureze în cucerirea unor mari părți ale acestuia. Deși uniți prin limbă, religie și cultură, cetățile-state își iroseau o mare parte a forței lor în permanente certuri interne și conflicte războinice
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și muntenegreni o situație care crea dificultăți atunci cînd popoarele acestea erau în conflict cu Poarta. Catolicii erau atrași de ținuturile habsburgice și de Croația catolică. Monarhia de la Viena pretindea dreptul de protecție religioasă asupra lor. Ca provincie situată la periferia unui imperiu tot mai slab, Bosnia purta o foarte mare parte a poverii militare și a fost cîmpul de bătaie al multor conflicte. Prin Tratatul de la Karlowitz s-a stabilit o graniță care, cu unele reajustări, avea să dureze pînă
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
care fuseseră implicați în acțiunile Eteriei, se temeau de represaliile otomanilor. Cea mai mare parte a acestora s-au refugiat în Transilvania, douăsprezece mii alegînd Brașovul, iar șaptesprezece mii Sibiul.11 La 18 aprilie, Ipsilanti a ajuns în sfîrșit la periferia Bucureștiului, însoțit de ceea ce era puțin mai mult decît o mulțime numărînd circa cinci mii de oameni. Suporterii lui nu aveau instruire militară și dețineau puține arme. Cei doi lideri au avut o întîlnire la 20 aprilie, care nu a
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cu blândețe. Nu umbla în anteriu, sau cum s-o fi numind costumația lui, ci călărea o mobră sau o capră, cum i se mai zicea, și, astfel costumat, aducea mai degrabă cu un motociclist din cine știe ce bandă care terorizează periferiile metropolelor. - Lasă, bă, tu să-ți vezi de scris! Nu contează ce zic unul și altul. Pentru vanitate, trebuie să vă spun că popa chiar mă invidiază că pot să scriu. El află atâtea lucruri spumoase la spovedanii și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a dat explicațiile necesare pe un șervețel de hârtie. Așa mi-a explicat mama și rețeaua extrem de complicată de tuneluri vechi care au fost săpate de turci la aproape 10 metri adâncime, căptușite cu cărămidă roșie și care pornesc de la periferia Brăilei, oprindu-se tocmai la malul Dunării. Tot subsolul Brăilei este brăzdat de astfel de tunele, aici ele numindu-se „hrube”. În istorie și în arheologia locală au fost denumite „hrubele Brăilei”. Tata mi-a făcut un fel de corespondență
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
s-au ridicat monumente prin piețele publice sau li s-au Închinat bulevarde centrale, În timp ce adevărații creatori, poeții și oamenii noștri de știință, răsfoiți mereu de noi, sunt urgisiți prin Cișmigiu sau cu ulicioare dos nice purtând numele lor pe la periferie. Despre această culegere de discursuri a lui Nicolae Filipescu Noua Revistă Română a publicat o recenzie, judecându-le din punctul de vedere al genului literar respectiv, al elo cinței (artă amăgitoare, mai amăgitoare decât sulimeneala femeilor! spu nea Montaigne). și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
apa caldă, netezind așternutul mânjit după plecarea acestora, scoțându-le lăturile, mirosindu-le În acest timp urmele spasmu lui lor pasa ger. Nici o femeie din Regat nu se angaja la aseme nea treburi, afară de câteva țigănci sordide pe la bordelurile de periferie. Atâtea alte ardelence de-ale noastre, printre care poate verișoare și nepoate de-ale mele sau de-ale lui Bucuța, slu găresc cu anii prin casele ovreilor de orice condiție, dorm prin vizuini, fără aer și fără soare, la subsol
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lor prădalnice. Steaua poetului Începu de atunci să pălească, poezia lui n-a mai văzut-o apărând de la o vreme și mulți ani după aceea nu l-am mai urmărit pe acea pârtie alunecoasă care avea să l ducă Înspre periferiile nobilei Îndeletniciri a scrisului, cercând, fără a reuși, să-și acomodeze mintea și scrisul, ambele de esență superioară, pe măsura unui culturalizator neapărat al maselor, a unui educator, vezi Doamne, al bietului nostru popor, de la al cărui geniu autentic, noi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Național din Iași, dar se lăsase de actorie. O dată pe an, Beldie invita toată redacția Ideii Europene la el acasă, la un ștrudel. În fiecare duminică venea cu mașinuța lui și ne invita la o plimbare. Mergeam pe la șosea, pe la periferie; Beldie găsea câte un mic local unde mâncam o friptură și beam un pahar de vin. El știa cum găsea aceste locuri. Familia Onicescu era invi tata lui duminica.“ Mi-am adus aminte cu acest prilej că aceeași apreciere o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
despărțiți însă în diferite celule. Ne este interzis să ne vedem și să ne scriem unul altuia. Dar îi mai ducem de nas și, când ne trebuie , ne vedem, fiindcă regimul smirnovist are putere acolo, undeva prin centrul Tiraspolului, pe la periferii regimul este huiduit de toți, chiar și de gardienii care ne păzesc. S-a scris acum câțiva ani mult despre noi, de multe ori contradictoriu. Fiindcă multă informație se „elabora” de către organele cointeresate de a se reda o așa imagine
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
obiectul unui dispreț olimpian. Astfel, poleiți cu admirația lor, ne-am luat rămas-bun de la acești oameni despre care nu ne mai amintim nimic, nici măcar numele lor. Am cerut voie să ne lăsăm motocicleta În garajul unui om care locuia la periferia orașului și am avut cale deschisă, căci nu mai eram doi vagabonzi mai mult sau mai puțin simpatici; nu, acum eram „Experții“, și eram tratați ca atare. Ne-am petrecut toată ziua meșterind la motocicletă și, din cînd În cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
viitorul apropiat, Însă eram fericiți. Lima e un oraș frumos, ce și-a depășit trecutul colonial (cel puțin așa părea după ce văzuserăm Cuzco) ridicînd clădiri noi. Renumele său de oraș bijuterie nu este justificat, Însă cartierele elegante de locuințe de la periferie sînt legate prin alei late de stațiunile foarte plăcute din apropierea mării. Locuitorii din Lima se deplasează din oraș Înspre portul Callao În doar cîteva minute, de-a lungul unor drumuri spațioase. Portul nu are zone care să reprezinte o atracție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe care ne-au arătat-o toți oamenii bolnavi pe care i-am Întîlnit de-a lungul călătoriei noastre. Ca oraș, Lima nu se ridică la statutul conferit de o lungă tradiție de reședință a viceregelui, Însă zonele rezidențiale de la periferie sînt foarte frumoase și aerisite, și la fel sînt și străzile noi. Un lucru interesant a fost numărul mare de polițiști din jurul Ambasadei Columbiei. Erau nu mai puțin de 50 de polițiști În uniformă sau În civil care păzeau În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Mare din Pekin peste care domnea atotființătorul și imponderabilul Împărat al Maimuțelor, dar mai ales, dar mai ales inefabilul și „dulcele“ prinț al Dane marcei al lui sir Laurence Olivier! Umăr la umăr cu Mihai, amestecați în mulțimea golănoasă de la periferia Bucureștilor, am forțat porțile grădinii de vară a unui biet cinematograf din Piața Filantropiei și, contopiți într-o singură ființă, am urmărit cu respirația tăiată de emoție zgomotele valurilor ce se spărgeau de stâncile de la Elsinor și bătaia de inimă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
atunci când a numit Parisul "garaj apocaliptic". Toronto este orașul căruia i s-ar potrivi cel mai bine această caracterizare. Nu am simțit nici un pic de "suflet" în arhitectură: centrul, ca în mai toate marile orașe nord-americane, este sufocat de zgârie-nori. Periferii multiculturale, ca să folosesc termenul politic corect al mizeriei uneori extreme, întinse pe zeci de kilometri. Periferii middle class, formate din case de carton presat, teribil de asemănătoare una cu cealaltă. Enorm de mulți chinezi. Canadienii mai numesc Toronto, mai în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bine această caracterizare. Nu am simțit nici un pic de "suflet" în arhitectură: centrul, ca în mai toate marile orașe nord-americane, este sufocat de zgârie-nori. Periferii multiculturale, ca să folosesc termenul politic corect al mizeriei uneori extreme, întinse pe zeci de kilometri. Periferii middle class, formate din case de carton presat, teribil de asemănătoare una cu cealaltă. Enorm de mulți chinezi. Canadienii mai numesc Toronto, mai în glumă, mai în serios, Hongtown. Comunitatea românească este suficient de numeroasă la Toronto (să fie vorba
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]