5,290 matches
-
Am deschis ușa și, cu toate că James îmi spusese că s-a mutat, tot nu eram pregătită să văd spațiile pustii din dormitor și din bibliotecă și dulapul de haine gol. Era atât de îngrozitor. Încet, m-am așezat pe pat. Perna încă mirosea a James. Îmi era așa de dor de el. Nu-mi vine să cred, m-am smiorcăit la Judy. A plecat cu adevărat. Copila a început să plângă și ea, ca și cum ar fi simțit deșertul din casă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aburii m-au și izbit. Vreau să spun, aburii de alcool. Bingo! „Slavă Domnului“, m-am gândit. Era limpede că venisem în locul potrivit. Anna stătea pe pat făcută covrig. Părul lung și negru îi era răsfirat în jur, iar pe perna de lângă ea zăcea ceva ce părea a fi o cutie de Big Mac. —Anna! Am șoptit destul de tare, în timp ce-o și zgâlțâiam un pic. Nici un răspuns. —Anna! am șoptit ceva mai tare de data asta, zgâlțâind-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
M-am întors la mine în cameră și m-am întins pe pat. Kate mi-a privit chipul înroșit și cămașa de noapte udă leoarcă, dar n-a părut extrem de interesată de ele. Mi-am așezat fața în flăcări pe perna răcoroasă și am știut că acum aveam să pot dormi. A doua zi dimineață m-am trezit foarte devreme. Am întrecut-o chiar și pe Kate. De fapt, printr-o foarte reușită inversare de roluri, eu am trezit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
credeam ce ziceam. Și ca o proastă ce eram, niciodată nu-mi pierdeam speranța că zânele spălatului vaselor aveau să-și facă apariția în mijlocul nopții și să curețe locul. Puteți să luați perechea cea nouă de pantofi. Și banii de sub perna mea. Numai spălați-mi podeaua din bucătărie. În fiecare dimineață, după petreceri, mă duceam clătinându-mă la bucătărie, mă opream preț de-o clipă cu mâna pe clanță și-mi imaginam cu căldură că, atunci când aveam să deschid ușa, bucătăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
veste de la James? m-a întrebat ea, renunțând la ideea de a petrece după-amiaza vorbind despre prostii după ce tata a părăsit camera pentru a douăzecea oară. Tata intrase, o salutase din cap pe Laura, după care se apucase să ridice pernele de pe canapea și să mute fotoliile, bolborosind ceva legat de faptul că nu citise The Independent și că dacă Helen îi luase ziarul, avea de gând s-o omoare. Și cum că era singurul care cumpăra ziarele, așa că nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și miraculoasă. Voiam ca Zâna Relațiilor să mă atingă cu bagheta ei magică, să mă pudreze cu praf binefăcător, iar eu să uit instantaneu tot ceea ce simțisem pentru James, să uit chiar că exista. Voiam să-mi las durerea sub pernă, iar când aveam să mă trezesc de dimineață, durerea să fi dispărut. Și nici că mi-ar fi păsat dacă în locul ei n-aș fi găsit nici un ban. Însă nu exista nici un remediu magic și nici o zână a relațiilor. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
uitam seara la televizor la meci. Un măr În floare. Naveta pe care-o reluasem de curînd, gîndul reconfortant al sinuciderii, coperta primei mele cărți, iepurele personal de la dispensar, silueta superbă a Mașei, ochii, părul, seringa cu care dormea sub pernă, cronicile pe care le-așteptam cu Înfrigurare prin reviste, năpîrlirea, rostul vieții. Greu de spus dac-am căutat o noimă acestei lumi pentru a mă salva, cred că n-am făcut decît s-o descriu ca să-ncerc să mă salvez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
urechi, fără cerumen, căști stereo cu sonorul dat la maximum În care-asculți Messa În si minor a lui Bach sau Mai la stînga trei ciocane, nemuritoarea piesă de teatru a lui Paul Everac de la-nceputul anilor cincizeci, plus trei somnifere, perna pe cap și tabloul de deasupra patului Înclinat Într-un unghi cît mai apropiat de frunte. Acum m-am obișnuit cu casa. Greu m-am obișnuit cu noii vecini. Sunt extrem de prietenoși. (Am uitat să spun că zona este centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
motivul șederii, am scris creație. Singurul lucru pe care l-am creat În cele cîteva zile de vacanță cît am stat acolo a fost un joc de societate cu regulă fixă: ocuparea pe rînd a tuturor camerelor unde schimbam becurile, pernele, clanța, perspectiva. Am vrut să schimbăm și cîinele, dar nu era decît unul. Practicat Împreună cu superba femeie care nu știu ce-a scris la motivul șederii, jocul captiva și solicita În chip nebănuit. Mai ales că eram singuri În Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fără facultate și ultimul Forman, Omul din lună. Viața grosolană a unui actor comic grosolan, redată Într-un film grosolan. Nu găsești nimic care să te entuziasmeze, să sari, să te facă să uiți de adolescenta ce cască lasciv pe pernă, Într-o creație fără miză, cu tot premiul ei de la Veneția, din ’65 (vorbesc de Dragostea unei blonde). Omul din lună n-a luat nimic la Veneția, nu pricepe nimeni ce-i cu luna, poate și din cauză că orașul se scufundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
WC, șepcile lui Ceaușescu se vînd bine, patru sute de mii bucata fără cozoroc, 6 sfaturi pentru abdomen plat, 15 moduri prin care să vă simplificați viața și să deveniți fericiți, sfatul nr. 7: nu cumpărați șosete colorate, nr. 15: alegeți perna potrivită, sfatul nr. 2: continuați, indiferent ce se-ntîmplă. Amoniacul curăță faianța, Bianca Brad va călători mult, extratereștrii Îi vor putea studia astfel sistemul nervos și organele genitale aproape umane, motanul Bulinuță a fost ucis de un soț gelos, Katie Price
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în bucătărie, unde vine soarele după ora 4, când lumina e portocalie, intensă. Eu calc rufe, ea stă în cărucior (ca într-un fotoliu), se uită la mine și așteaptă. După ce termin de călcat o bluză, o cămașă, o față de pernă, o eșarfă de mătase, le trec mai întâi peste fața ei, ea râde, țesăturile sunt ușoare și colorate și călduțe. Închide ochii și râde. Lumea e galbenă, apoi roz, albastră și verde, albă și albă și albă, violet, bariolată, mătăsoasă
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
să le parcurgem foarte Încet și deocamdată nu avem nevoie de detalii. CÎnd veți fi mai odihnită, putem să reluăm. Vă rog să nu vă grăbiți și să Începeți cu cei trei oameni care v-au răpit. Inez sări de pe perne. — Ăia nu erau oameni! Ed strînse balustrada În pumni. — Știu. Și vor fi pedepsiți pentru ce v-au făcut. Dar pentru ca s-o putem face, trebuie să-i infirmăm sau să-i confirmăm În postura de suspecți pentru altă crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Da, dar pe dumnealui nu l-ai aruncat. — El e special. — Îți plac personajele lui Dieterling? — Și ce dacă-mi plac? Întrebam și eu așa. Și pe Bud White unde Îl plasezi În Înlănțuirea asta de evenimente? Inez Își Înfoie pernele. — A omorît un om pentru mine. A omorît un om pentru el. — Oricum ar fi, acel puto de animal e mort. Polițistul White a trecut și el pe aici ca să mă salute. M-a avertizat asupra ta și asupra domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a fost patul, lăsat În neorînduială de Carolyn, sau cum o mai fi chemînd. Inez se prăvăli În el și peste cîteva clipe deja dormea dusă. Bud o Înveli și se Întinse și el În hol, cu o haină drept pernă. Somnul veni greu - lunga și ciudata lui zi i se derulă prin fața ochilor. Continună s-o vadă pe Lynn Bracken. În zori tresări În somn și se trezi cu Inez cuibărită lîngă el. O lăsă să stea acolo. CAPITOLUL 31
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și deschizîndu-se la culoare. Camera 7 de la Victory: paturile băieților de la Brigada Anti-Mafia. Ușa de la 6 larg deschisă. Bud se rostogoli din pat și se ridică În picioare. Inima Îi bubuia, capul Îl durea teribil. Îl dureau și fălcile. Rupsese perna pe care se cuibărise. În camera 6 balamucul de pe lume: scaunul de tortură, sînge pe pereți. Nici urmă de Hinton, de Dot, de Dudley și de băieții lui. Ora 1.10 noaptea: nu avea cum să rezolve acum problema Întrebărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
salt. Bud sparse un ochi de geam și descuie ușa. Nici o reacție la zgomot - doar camera din față, plină de umezeală, care trăda o cabană de vînătoare provincială. Pătrunse În dormitor. Putoare de transpirație, pete de ruj pe pat. Goli pernele de fulgi, dădu jos salteaua și văzu o copertă din piele dedesubt. Erau „Literele stacojii“ ale lui Lynn, fără doar și poate - Îi citea din jurnalul ăla de ani de zile. Bud Îl Înhăță și se pregăti să-l rupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ochii pe el, pentru că înțelegeau cu toții plăcerea degustării licorilor tari, retras prin urmare cu un pahar în mână în vreun ungher, oriunde se nimerea, nici măcar în mod obligatoriu într-un ungher, ci pe un colț de pat sau pe o pernă sau cel mai adesea pe jos, dar întotdeauna într-un loc de unde să poată cuprinde cu privirea tot ce se petrecea în încăpere, iar în spatele lui să nu se mai poată petrece alte întâmplări, ducându-și paharul la buze fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
el numai asta spunea: sunt în acele clipe aproape goi și pot afla totul. Ce anume voia să afle? Și în acest fel s-ar putea începe: Fiecare femeie e un fir de nisip - îi spunea bătrâna doamnă așezată între pernele patului, cu spatele drept lipit de tăblie, tot scoțându-și și punându-și ochelarii vechi, cu ramă foarte subțire, gălbuie, atât de sigură de ce anume spune, încât nu se putea vedea că-i emoționată decât din ușoara tulburare a glasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acele momente simțind cum îi reapar energiile, care îi sporeau în orele nopții aproape nedormite, a doua zi o lua de capăt, bătând la alte uși. Fiecare femeie e un fir de nisip - îi spunea lui Andrei Vlădescu, așezată între pernele patului, cu spatele drept lipit de tăblie, tot scoțându-și și punându-și ochelarii vechi, cu ramă foarte subțire, gălbuie, atât de sigură de ce anume spune, încât nu se putea crede că-i emoționată decât din ușoara tulburare a glasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de teamă, ci de ceva semănând cu panica, o stare pe care n-o putea mărturisi nimănui, înainte de toate pentru că nici ea n-o înțelegea. Apoi fiorul se risipea și lăsa în loc un gol insuportabil. O vreme rămânea rezemată de pernele sprijinite de tăblia patului, privind lucrurile din jur, pe îndelete și îndelung, de parcă le-ar fi văzut prima oară sau trebuia să-și reamintească rostul lor. Neapărat cobora după aceea din pat, își vâra picioarele în papucii de pâslă vișinie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spus. Dar abia după un timp a înțeles că îi vorbise numai în gând și că nu rostise nici un cuvânt, doar râdea privindu-l și era cât pe ce să-l întrebe „Cum arăt?“ și atunci s-a rezemat între pernele patului, iar el s-a dus la ușa-fereastră, cum făcea în fiecare zi, privind afară peste acoperișuri și coroanele arborilor, apoi s-a întors spre ea, zicându-i: „Țuguiul e la locul lui, deci totul e bine“. Și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de radio și asculta muzică, chiar și muzică folk, pop, country, disco; ca, deodată, atentă la o melodie, să se simtă cuprinsă de un fior, nici rece, nici cald, îi tăia doar respirația, nu mai putea rămâne în pat, între perne, cu cartea în brațe, trebuia să coboare, era ca și cum o forță o împingea să meargă de colo-colo prin casă, să se oprească în pragul ușii-fereastră, privind lumea de afară, ascultând zgomotele orașului, dar continuând să asculte și melodia care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
geam nu era decât țârâitul monoton, enervant, adormitor, întunecat al ploii ce i se părea nesfârșită, aducătoare a potopului ce va pune capăt lumii. Din patul-ei-leagăn vedea marginea de sus a ferestrei sau, dacă ridica mai mult capul, făcându-și perna ghemotoc sub ceafă, întreaga fereastră ușor aburită, cu dâre subțiri, neregulate, șiroind, schimbătoare mereu, de sus până jos, ori stropi grei zdrobindu-se în pulbere de picuri ca niște păsări bete izbite într-un perete de stâncă, cerul jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
are dreptate, trebuie să le privim în față) și să ne indignăm, indignarea e cea mai înverșunată formă de iubire ÎIa te uită! precis a împrumutat chestia asta de la cineva! Ce mai spune? Abia-l mai pot urmări). Stând între perne, sprijinită de cutia patului, simțea în mădulare o căldură plăcută. O simțea chiar și când el înceta să vorbească, dar îi mai răsunau cuvintele în cap, iar el se uita pe ușa-fereastră sau o privea, așteptând. Își rotea, brusc trezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]