14,286 matches
-
un prost, Păi ... s-au ivit părinții tăi, doar știi, Chiar când eram să pun punctul pe i, Și-mi reproșezi ... și eu regret cumplit, Că timp a fost păcatu' să-l comit ... Sunt patrușcinci de ani trecuți, și-un pic, Lenuță, au zburat ca mai nimic!... Ne-am regăsit acum, în plină toamnă, Dar să uităm ... eu domn și tu o doamnă! Nu te-ntrista, nu plânge,-s încă viu, Pentru păcat nicicând nu-i prea târziu ... . Valeriu Cercel Referință
REGRETE TOMNATICE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367791_a_369120]
-
doar schimbul trei, Iar la prânz, rutină, deh(!) Îmi sorb ceașca, o citesc, Curioasă foarte, ce “Făt-Frumos” am să găsesc, Și cuminte, și dotat, Prezentabil, în Bemveu, Cu speranța că odat’ M-oi căpătui și eu, Fi’n’c’un pic doar de gândesc, N-ar avea nici un folos Ca să mă mai ostenesc Pe brânci la munca de jos, Și apoi, treaba-i nasoală În profesiunea mea, Tot cătând, mai fac vreo boală De la prea multă cafea! Valeriu Cercel Referință Bibliografică
RISCUL MESERIEI de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367793_a_369122]
-
rugați să guste din bunătățile aduse și din vinurile alese și ele cu grijă. Asistența remarcă despre Pilat că acesta bău mai mult vin ca de obicei însă nici nu se punea problema ca acesta să se amețească vre-un pic. După un timp în care fiecare gustă câte ceva de pe mesele îmbelșugate se așezară fiecare cu câte o cupă în mână pe canapelele cu un capăt ridicat aflate peste tot în sală și dispuse în semicerc. Slujitorii aduceau acum fructe în
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
blând, lucru curios de altfel pentru că petrecerea avea loc la etajul de dedesubt, de unde venea o muzică sincopată, uneori duioasă, dar mereu fortisimo. Șimon Șeinerovici își invitase câțiva amici, mai mult sau mai puțin burlaci și, probabil, se îmbătaseră un pic. - Eu am nevroza mea, șopti Leopold, și dacă nu încetează până la trei, la trei și jumătate îi bat în ușă și la patru fac scandal. - Lasă, îl potoli Matilda, îți faci sânge rău degeaba. Doar nu face petreceri în fiecare
SCHIŢE UMORISTICE (90) – NOAPTEA CE MAI SCURTĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366976_a_368305]
-
fie și în patagoneză, ce-ți pasă? Se înțelege foarte bine. Zi și tu, asta-i literatură pentru un băiat de 14 ani? Uită-te numai la asta, uite ce ochi formidabili are... - Nici blonda asta nu e rea. - Fără pic de rușine... Uite cum iese din baie așa cum a făcut-o maică-sa. Ce coapse, ce șolduri, ce... - Chiar e revoltător, sunt eu de părere. Privește la studenta asta care ridică un picior până la nivelul sânilor... Pfiii! - Chiar așa... Mai
SCHIŢE UMORISTICE (96) –STRICT CONFIDENŢIAL de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366987_a_368316]
-
culcușul de necesitate al zburătoarei mele, continuând ore bune să-mi destroienesc rudimentara-mi gospodărie. După pauza de prânz, îmi continui “privilegiul” de sătean cu traiul ca în “sânul lui Avram” (spre invidia orășeanului) și-mi prelungesc osânda cea fără pic de creativitate. Pe înserat, cuibărită între perne, cu ochii țintă la o telenovelă turcească, nevasta-mea strigă de cum m-a simțit intrând pe ușă”: “S-a ouat cumva vreo găină?”. Și, în loc de răspuns, tresar ca atins de fulger în memoria
BLITZ RUSTIC... CU OUL LUI COLUMB de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366989_a_368318]
-
Ca Moșului Crăciun să-i scrie un răvaș. Moșule drag, nu-ți cer cadouri scumpe, Ci doar aripi să zbor spre clipa ne-ntinată, Suflarea mea să fie vulcanul ce irumpe Spre vulturii luminii, de neguri detașată. Poate dorința mea un pic să te surprindă, Dar du-mă, Moș Crăciun, la suflete uitate Ce-așteaptă împietrite ca jalea să cuprindă Speranța și visarea ce-s undeva legate. Ajută-mă să fiu un cuib plin de iubire Pentru micuți sărmani ce suferă-n
SĂ FIU UN CUIB de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367007_a_368336]
-
gura "aiurită"... știi, matale, cum a fost cu ziaristul ăla... Ce am zis eu s-a adeverit sau nu? - Atunci a fost altceva, hai, lasă vrăjeala! Adu-mi o cafea, dar, vezi, să fie tare! Să-mi pună și un pic de coniac! Hei, nu prea mult, că m-oi îmbăta... asta mi-ar lipsi acum, să mă fac de cacao! - Las' pe mine, sefu'! Știe băiatu' ce face! Știe, pe dracu'! Toți sunt niște lingăi! În față-s slugi, iar
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
catastrofă. Lumina era stinsă în sală. Reflectoarele îmi băteau în ochi, eu cu inima la gură. Maria vorbea degajat, atrăgea simpatia majorității. Chipul ei frumos, cu o ușoară umbră de tristețe cronică, stârnea atât admirație, cât și compasiune. Fără niciun pic de efort intra în inima auditorului. Eu trebuia să apelez la câte o chichiță. De data asta nu știa ce-o așteapta. Sunt sigur că a pregătit-o pe Violeta cum să mă încurce. Atfel nu văd, nici acum, de unde
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
este de ordinul duhului. Totul începe cu proba — nu cu „f. b.” trecută — a „zălămâzdrei”, continuă cu alte probe din devenirea omului de bun-simț, apoi probele de trecere a păcii impuse în lumea militară, și cartea se încheie, poznaș/un pic serios, în civilie-militărie, cu trecerea de către personajul feminin a examenului „la prăjiturele”, examen datând de pe vremea când tinerii (astăzi, de mult bunici reîntorși în humă) veneau mândri de la „sântare”. Retras devreme din viața protejată matern de statornice rânduieli și datini
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
foi cu notițe, unde scrie, unde-și adună gândurile și amintirile și le așterne pe hârtie. În liniște, la biroul simplu dar încărcat de povești adevărate, Dumitru Sinu își amintește, scrie frânturi de viață, pe care mi le destăinuiește fără pic de zgârcenie. Viața sa a cunoscut din plin aventura, în sensul bun al cuvântului. Amintirile-i sunt fascinante și pe măsură ce îl asculți te captivează tot mai mult și tot mai multe ai vrea să afli, minunându-te ce experiență de
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
Norii cumulus, dacă cineva nu știe, sunt semn de vreme bună.) Suferința și bucuria fac ape-ape. Destinul e implacabil, n-are antidot. Dar din stilou curge, împotriva halucinației vreunui gând de revoltă, chinină (leac febrifug, deosebit de amar) îndulcită cu un pic, un pic de ironie... „Suntem însă striviți de masa fără leac / a unei stele situate foarte aproape. / O Pitie lăuntrică. Și ochiul ni-e sărac / deși-ndreptăm spre dânsa atâtea telescoape!” Este cât se poate de greșit să crezi că
POETUL SĂTMĂREAN-MARAMUREŞEAN CU „DEPUNERE DE CHICIURĂ PE VISE” – IOAN BRAN de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367056_a_368385]
-
dacă cineva nu știe, sunt semn de vreme bună.) Suferința și bucuria fac ape-ape. Destinul e implacabil, n-are antidot. Dar din stilou curge, împotriva halucinației vreunui gând de revoltă, chinină (leac febrifug, deosebit de amar) îndulcită cu un pic, un pic de ironie... „Suntem însă striviți de masa fără leac / a unei stele situate foarte aproape. / O Pitie lăuntrică. Și ochiul ni-e sărac / deși-ndreptăm spre dânsa atâtea telescoape!” Este cât se poate de greșit să crezi că opera nu
POETUL SĂTMĂREAN-MARAMUREŞEAN CU „DEPUNERE DE CHICIURĂ PE VISE” – IOAN BRAN de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367056_a_368385]
-
din butuci de lemne așezați unul peste altul, apoi tencuiți cu mortar din balast de râu și având acoperișul din șindrilă. O casă nici mai sărăcăcioasă, nici mai arătoasă decât majoritatea caselor din zonă. Era o casă de munte, un pic mai măruntă decât altele și cu o curte înconjurată de un gard făcut din lemne tinere de copac și cu o poartă lălâie cu balamale din cauciuc gros, luat de cine știe pe unde. Nu apucă să se depărteze prea
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
Gold Dust! Descoperise păpădiile galbene și le încrețise în mânuțele lui cele roșii. Dincolo de umbră, vântul începuse să tremure iarba și îi era teamă că va pleca cu pălăria lui. Atunci când voi avea mașină, voi trece apa pe nesimțite: un pic la dreapta, așa cum face curba, un sunet prelung Bach și voi îndrepta volanul. Toate mijloacele de locomoție vor face la fel, vom dansa împreună, iar unii se vor gândi la serviciu. Alții la boala copiilor de acasă. Alții la apă
ASA CUM A FOST ARUNCATE ZARURILE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367110_a_368439]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > NEÎNȚELEASA PLOAIE Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Prin picuri de ploaie amurgul scutură petalele florilor de prun, pe ramuri copacul suspinului își poartă ușor mâțișorii Neînțeleasa ploaie prin argintul nopții despică umbrele iubirii culori vârtej de imagini silabe spații cuvinte Frânturi de umbre se preling prin zborul sufletelor regăsite
NEÎNŢELEASA PLOAIE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367118_a_368447]
-
depărtările scad, acum el plutește în barca cea neagră vremea furtunii s-a sfârșit Pe băncile goale, pe-alei, străzi, vânt și frunze tăind curcubee, prin raze de soare si stele Ea știe, mereu El e în inima ei... Prin picuri de ploaie amurgul scutură petalele florilor de prun, pe ramuri copacul suspinului își poartă ușor mâțișorii Neînțeleasa ploaie prin argintul nopții despică umbrele iubirii culori vârtej de imagini silabe spații cuvinte Frânturi de umbre se preling prin zborul sufletelor regăsite
NEÎNŢELEASA PLOAIE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367118_a_368447]
-
locuiau la oraș, unul la Mangalia și celălalt la Eforie Nord, unde și-au construit case, amândoi fiind căsătoriți, și părinți a câte unui copil. Casa de la țară avea patru camere, destul de mari, plus cea în care stătea bătrâna, un pic mai mică. Cei doi copii împreună cu familiile lor veneau destul de des să o ajute pe mama lor la muncile grădinii. Împreună au investit destul de mult în casa bătrânească, reparând toate încăperile. Le-au dotat cu mobilă nouă, au adus frigider
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
soarele și-a făcut apariția timid, pe cerul înnorat. După cum eram orientat față de soare și după zgomotul sirenei de ceață, ar fi trebuit să fiu la mai mult de un kilometru și jumătate de mal. Când s-a ridicat un pic pâlcul dens de ceață, a apărut umbra unei bărci a unui coleg. “Deci, nu eram singur pe această direcție ... ”, m-am încurajat în gând. Peștele încă nu vroia să muște. Când veneau valuri dense de ceață, pline de umiditate, când
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
au uitat și de durerea-ți și de traiul cumpătat. În mărinimia ta, pleacă-ți fața către noi! Să ne vezi nimicnicia și cât suntem azi de goi: Doar carcase betegite fără suflet, fără milă Frunze rătăcite-n vânt fără pic de clorofilă. Referință Bibliografică: Sfânta Marie / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 252, Anul I, 09 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SFÂNTA MARIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367162_a_368491]
-
dar și prin cel psihic. Folosind cu ușurință tehnicile narative și monologul interior, îndeamnă personajele spre introspecție pentru a reda stări zguduitoare, neliniști și indignare în fața unui destin nemilos. Când un copil suferă, părinții mor în fiecare clipă câte un pic; tot de-atâtea ori, Dumnezeu le dă puterea să lupte cu toate relele pământului. Mama și tatăl Iulianei, o adolescentă frumoasă, elevă de liceu, au trăit momente de disperare atunci când fata lor s-a pierdut în drumul său de la liceu
CHEMAREA DESTINULUI – UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367145_a_368474]
-
dar și prin cel psihic. Folosind cu ușurință tehnicile narative și monologul interior, îndeamnă personajele spre introspecție pentru a reda stări zguduitoare, neliniști și indignare în fața unui destin nemilos.Când un copil suferă, părinții mor în fiecare clipă câte un pic; tot de-atâtea ori, Dumnezeu le dă puterea să lupte cu toate relele pământului. Mama și tatăl Iulianei, o adolescentă frumoasă, elevă de liceu, au trăit momente de disperare atunci când fata lor s-a pierdut în drumul său de la liceu
CHEMAREA DESTINULUI – UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367145_a_368474]
-
versuri ce poartă semnătura Adinei Sas-Simoniak. Pe lăngă aceasta, poeta se mai ocupă de editarea a încă doua volume - “Semnul vieții” (o plachetă cu stihurile pictoriței Dorothea Fleiss din Germania și poze realizate de artista-fotograf Lia Deznan din Chicago) și “Picuri din suflet” de Ion Șoimoșanu. Ca orice iubitor de artă, Adina se hrănește la rândul său, cu frumos și se delectează lecturând din John Ortberg, Bill Hybels, Smith Wigglesworth sau Jim Cymbala. Pentru viitor, Adina Sas-Simoniak își propune ca pe lângă
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
de verde. Corpul figurii, așezat central poate fi privit ca un vas antropomorf, iar brațele sunt asemănătoare unor toarte. Vasul, pictat în tonalități de verde cu inflexiuni de negru pare să ne transmită starea ființei umane metamorfozate. Chiar dacă pare un pic mai explicit acest articol, a fost scris cu dorința ca cititorii revistei să pătrundă alături de mine, imaginar, în spațiu picturii țuculesciene. Nu întâmplător printre proverbele românești există și acesta ,,omul sfințește locul”. Ion Țuculescu a sfințit un loc în inimile
SEMNELE DECORATIVE DIN ARTA POPULARĂ ÎN PICTURA LUI ION ŢUCULESCU de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367248_a_368577]
-
femeie, o, Anne, și-n ce dans! Și lasă-ți batista să-ți cadă că va fi ridicată, și lasă-ți privirea pecete ochilor de departe, și ridică-ți privirea spre cerul iubirilor nemuritoare, și nu-nchide ochii! Lasă-ți picuri de rouă să se stângă în lacrimi ce-ți brăzdează obrajii că știi... însetatul, poetul, te-așteaptă! Însetatul se face una cu tine, peste timpi întrupându-se! „Halucinant decor parcă din basme, De vraja gurii lui, prințesa-i prinsă. Cu
CUVINTE AŞTERNUTE CUVINTELOR, PAUZE, CONVERTIRE-N SONATĂ de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368557_a_369886]