14,398 matches
-
ai săi. Primăvara era departe și greul pusese stăpânire pe casa lui. La stână însă, nu găsise pe nimeni și, atunci, și-a luat băiatul de mână și a pornit spre casă. Gândea că poate vreo căprioară sau un purceluș pierdut îi vor apărea în drum. Cum coborau, un trosnet puternic se auzi și un copac se frânse chiar peste tatăl băiatului, prăbușindu-se peste el. Îi prinsese amândouă picioarele sub trunchiul gros. Băiatul scăpase pentru că omul apucase să îl împingă
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
Poeme > Sentiment > O ULTIMĂ DORINȚĂ Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1154 din 27 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Când voi muri, să știi iubirea mea, Nici secunda orei nu va mai bătea... Din drumul ei se va opri, pierdută. Tristă va fi ea și ora... ne-ncepută. Vreau să știi Iubire, Acolo când voi fi Te voi veghea în noapte și-n fiecare zi! Iți voi trimite-un înger să-ți apară-n vis Să-ți aduc-aminte de steaua ce
O ULTIMĂ DORINŢĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370157_a_371486]
-
prin registrul uitării parțiale... Se ridică și merse la bucătărie să-și facă un ceai. Cu toată mierea adăugată, i se păru că bea fiere, așa de împovărată își simțea întreaga ființă... Tot Bubă fu cel care îi readuse liniștea pierdută. Îi apăru în față cu viermișorul lui de mătase prăzulie, adus de Renée. Se jucase într-o seară cu el, iar motanul, în salturile-i acaparatoare, îl rătăcise pe sub vreo mobilă. Îl căutaseră în zadar. Parcă fusese înghițit de cine-știe-ce
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
suspine Prin glasul meu înăbușit de pasiune Și gura ce-ți sărută trupul, fără rațiune. Topește-ți dragostea în nebunia mea Și lasă-mă să-ți fiu așa cum tu m-oi vrea, Izvor de mângâieri pe-ntregul trup Și dragoste pierdută în gândul tău năuc. Pe coapse să-mi pictezi, ușor Sărutul gurii tale plin de dor, Iar pe sâni... acele cerculețe Ce numai limba ta, știe să îi răsfețe. Să îmi acoperi ochii cu straturi de dorință Să uit de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
val de țipăt și suspinePrin glasul meu înăbușit de pasiuneși gura ce-ți sărută trupul, fără rațiune.Topește-ți dragostea în nebunia meași lasă-mă să-ți fiu așa cum tu m-oi vrea,Izvor de mângâieri pe-ntregul trupși dragoste pierdută în gândul tău năuc.Pe coapse să-mi pictezi, ușorSărutul gurii tale plin de dor, Iar pe sâni... acele cerculețeCe numai limba ta, știe să îi răsfețe.Să îmi acoperi ochii cu straturi de dorințăSă uit de goliciune și tot
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
și nu se cumpără, doar se socotește. • Timpul e o comoară fără preț. Oftăm adesea după timpurile pe care le-au consumat înaintașii... • Timpul te mângăie la față și te roade în adânc. • Fii demn de timpul tău. • Din timpii pierduți am putea construi multe catedrale. • Singurii iubiții trăiesc în afara timpului. • Omul este robul timpului. Leneșul toacă timpii morți. Un călău aduce ceasul rău. • Încă nimeni nu a reușit să oprească timpul, dar timpul a îngropat pe mulți. ------------------------------------------ Harry ROSS 20
GÂNDURI REBELE (7) – DESPRE TIMP de HARRY ROSS în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370197_a_371526]
-
Mă simțeam în al nouălea cer. Dacă aș fi putut să opresc timpul, sau măcar să lungesc clipa acolo, undeva către infinit, aș fi făcut-o fără să stau pe gânduri. Prezența femeii trezea în mine simțuri pe care le credeam pierdute. Le regăsisem. Eram răscolit până la ultima celulă vie a trupului meu fierbinte. La un moment dat îngerul meu se întoarse pe o parte și își sprijini capul în palma mâinii stângi, privindu-mă în ochi. Pletele blonde îi fluturau ușor
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > CLIPA PIERDUTĂ Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1253 din 06 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Alergăm mereu după... ”fantome”. Ne grăbim, facem planuri, ne luăm la întrecere... și dorim să fim mereu primii la țel. Nimeni nu are timp pentru
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
la întrecere... și dorim să fim mereu primii la țel. Nimeni nu are timp pentru clipa, care se pierde în adâncul clepsidrei, uitată și netrăită... Nimeni nu o aude cum... sfârșește în tonul monoton al ceasului de pe perete. Clipa, odată pierdută, nu o mai găsim, decât în gândul călător prin... infinit. De ce alergăm mereu? Unde vrem să ajungem? Viitorul vine... destul de repede. Indiferent de ceea ce faci. Și apoi devine clar cât de important este să îți faci timp pentru a trăi
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
simțit din nou... ; încă un moment din viață, se topea în brațele nopții... Lumina zorilor se oprise pe ceasul de pe perete... O nouă clipă m-a mângâiat în grabă, dispărând apoi în... Infinit. Copyright © 2014 D.Theiss Referință Bibliografică: Clipa pierdută / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1253, Anul IV, 06 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
salbă cu smaralde, diademă cu diamante. Visându-se prințesă, fiecare fată trăiește clipa de superbitate a închipuirii umane, dincolo de care nu mai este făptură, ci numai divinitatea. Peste o jumătate de veac, fetele românce au trăit feerii într-un paradis pierdut. S-au visat prințese supranaturale, copiate din poveste. Fetele românce, mai mult de o jumătate de veac au văzut numai prințese din ilustrații și bijuterii. Nu credea nimeni că într-o zi vom mai avea un palat locuit de rege
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPESA MOŞTENITOARE MARGARETA A ROMÂNIEI. TIMP, DESTIN, VOCAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370198_a_371527]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > TIMPUL Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Clopotele biruinței se ridică din trecut, Amintind crâncene lupte și de sângele pierdut, Din vremuri în care românii,înfrățiți se ridicară Și își apărară glia, și graiul își apărară. Într-o țară greu durată, prin milenii, de străbuni, AZI, se lăfăiește minciuna printre lei, tigri și huni. Încleștați în noaptea luptei de putere
TIMPUL de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353288_a_354617]
-
longer human, I am just star dust... But what are you? Now I can open my eyes and gaze at you, You are a comet...or an illusion. *** REGRETE Te-am rănit Și-acum mi-e frig. Îmi simt conștiința pierdută Într-un nor de întuneric. Simt cum lacrimile Se prefac în picături de foc. Aș vrea să pot opri timpul Și să îl întorc din drum, Dar, nu pot, E prea târziu pentru regrete... REGRETS I pained you And I
ILLUSIONS” DE GEORGE NICOLAE STROIA de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353279_a_354608]
-
de sacrificiu dus pănă la absurd au un nume comun , se numesc Don Quijoți , cred că și teribilul Dostoievski era unul ,vai el spune că frumosul poatze salva lumea . Dulcineele ,în schimb , sunt jumătatea cealaltă a mitului , ele caută paradisurile pierdute , adevăratele paradisuri sunt doar cele pierdute ,cu căt este mai sigur că l-ai pierdut cu atăt este mai frumos ... Cine iubește mult , suferă mult ; cu căt iubești mai tare ,simți că trupul îți este prea mic ,carnea prea perisabilă
DULCINEEA , DON QUIJOTE ŞI EU de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353298_a_354627]
-
au un nume comun , se numesc Don Quijoți , cred că și teribilul Dostoievski era unul ,vai el spune că frumosul poatze salva lumea . Dulcineele ,în schimb , sunt jumătatea cealaltă a mitului , ele caută paradisurile pierdute , adevăratele paradisuri sunt doar cele pierdute ,cu căt este mai sigur că l-ai pierdut cu atăt este mai frumos ... Cine iubește mult , suferă mult ; cu căt iubești mai tare ,simți că trupul îți este prea mic ,carnea prea perisabilă ,timpul prea scurt ,spațiul prea strămt
DULCINEEA , DON QUIJOTE ŞI EU de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353298_a_354627]
-
goliciunea lumii Aflată în stare de ebrietate, Diriguită de masonice mumii. Să plivim grădina cu flori În ciuda furtunii de-afară, Să iubim ale vieții valori În ritm de funebră fanfară. Să uităm democratice drepturi Câștigate de noi într-o iarnă, Pierdute acum în negre abisuri Ce mozaicuri de minciună ne toarnă. Să rupem prin forța iubirii Vagi dureri ascunse în noi, Să fredonăm un imn al fericirii Cățărați pe un munte de gunoi. Primește-mă te rog În așternutul tău fierbinte
BOC de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353376_a_354705]
-
străbătând în somn cărarea nopții, Uităm de răi, uităm de ticăloși. E lumea-n care tu ești doar cu mine, Mă strângi la piept și mă săruți cu foc, Dar zorii mă găsesc tot fără tine; Și-ncep să plâng pierdutul meu noroc. Noroc pierdut în lumea-aceasta tristă Și de la care n-am nimic să cer, Căci nu mai știu iubirea de există, Eu totuși o aștept și o mai sper. Aștept iubirea ta și-o vreau pe toată, Să
ECHINOX de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353386_a_354715]
-
morale ale existenței. O adiere de rugăciune spre Divin de a-i ierta trăirile, curajul sau bine spus încercarea insistentă de a se întoarce la ceea ce a fost dintotdeauna, conduce spre o vagă undă de culpabilitate în fața atâtor așteptări, iluzii pierdute, dar asumate. Autoarea are un ton cu efluvii lirice evidente, elegiace, sensibilitatea este exacerbată până la darul profeției, devine o Casandră, cea care anunță oamenilor veștile amarnice: În mine azimă crește și spovedania orbului răscolește prezentul într-un pridvor plin de
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
nu are viață, Deși de dor i-e inima aprinsă Cu amintirile-nșirate-n ață. Și gândul dezgolit de sentimente L-așezi pe șevalet să dai culoare, Dar în tablou observi ca sunt absente Culorile ce îți dau alinare. Rămâi cu ochi pierduți și gândul nud, Ai vrea să-i dai din lacrimile tale, S-amestece culorile în verde-crud, Iar în tablou lucire de cristale. E doar pictura unei amintiri, Dar fără dragostea ce-ar fi pictată-n doi Tablou-i gol, într-
TABLOUL UNEI AMINTIRI de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353396_a_354725]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > TĂCERI Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1529 din 09 martie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt atâtea feluri de tăceri care ne înconjoară, acoperind taine pierdute, la care nici nu pot să mă gândesc, dar, mi-am lipit de albii, luminați, mesteceni fruntea, simțind din glasul sevei cum ramurile-mi cresc. În nori neobosiți, mi-am agățat, biruitor, privirea, lăsând-o să danseze deasupra a tot
TĂCERI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353506_a_354835]
-
întinse. Soare-Împărat alergă și el spre Speranța, îmbrățișând-o. Se sărutară prelung, de mai multe ori. El îi șopti: - Ce mult te-am dorit!.. Ea îi răspunse plângând: - Ce mult te-am așteptat!... Apoi, cei doi intrară pe poartă, zâmbind pierduți, ținându-se de mână. După fiecare pas, grădina prinse viață. După primul pas, înfloriră zambilele. Mai făcură un pas și înfloriră narcisele și iasomia. Încă un pas și se aprinseră lalelele. După alți câțiva pași, liliacul și bujorii salutară pe
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
Bâz Publicat în: Ediția nr. 1379 din 10 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Vreau să-mi zacă trupul pe-un pat de spital, prăbușit pe-o rană, cu ochii căzuți, dârdâind de friguri, trist și animal, singur în salonul anilor pierduți. Să nu intre nimeni, câini legați de clanțe, nu vreau să mă vadă lumea cum ma sting, iar dacă vă-ntreabă, nu le dați speranțe: spuneți că-năuntru îngeri se preling. Nu, nu vreau transfuzii, nici medicamente, nu-mi mai
FINIS de RAUL BAZ în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352812_a_354141]
-
Gheorghiu Publicat în: Ediția nr. 1379 din 10 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Poate că trebuia să scriu la un moment dat și un eseu despre prostie și răutate. Chiar dacă nu am facut-o până acum, nu este încă timpul pierdut, pentru că aceste două noțiuni care merg mereu mână în mână pot constitui oricând subiectul unui eseu interesant, suficient de util realității cotidiene cât și celei universale, un aspect care ar trebui să ne dea serios de gândit despre cum suntem
DESPRE RĂUTATE ŞI PROSTIE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352808_a_354137]
-
duios, Ce-mi răscolește sângele, m-avântă. Cerșești din ochi o oră de iubire - Banală contopire de trupuri asudate Și cauți în mine o vagă prelungire Pentru ai tăi atomi, materii erodate. Apoi tu pleci plutind ușor în zare - Amor pierdut zadar în amândoi, Iar eu rămân mut în oroare Căutându-mi drumul Printre vechi și noi nevoi. Revin la mine-n casă și plâng Cerșind un singur puls din soare - Un singur vis dumnezeiesc adânc Cu care să mă vindec
ENTITATEA BIOLOGICĂ PRIN CARE UN BĂRBAT SUPRAVIEȚUIEȘTE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352858_a_354187]
-
dar mai ținea la puritatea infantilă de țărăncuță pe care încă o avea. „Dacă și numai dacă Ionel va avea suficientă putere de convingere va ceda”, gândea ea în pat până a adormit aseară. Punând-uși acesta problemă ea era deja pierdută. Se poate apropia momentul ca ea să vrea nu și el. Așa este scris în toate romanele. Să vedem însă continuitatea faptelor. Îmbarcarea este o formalitate. În realitate prin pasul hotărâtor treci din lumea bârfelor în cea a tăcuților pești
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]