5,205 matches
-
și mijlocirea sf. Iacob apostolul, se va încheia peste două zile, la Pamplona, orașul de unde anul trecut am plecat spre Santiago de Compostela. Gândurile și reflecțiile mele despre pelerinaj încep să fie acoperite de somnul ce se lasă pe pleoape, iar trupul se cufundă încet într-un somn adânc, întrunul din cele mai mari hanuri pentru pelerini în care am poposit. Vineri, 31 august: Roncesvalles-Zubiri: 22 km Deșteptarea în hanul La Posada este la ora 6, dar deja mai înainte
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
obrajii prinși între palmele ferme ale doamnei Chivu. Capul îi era răsucit și bărbia îi era ridicată către fața ei. Simți bețigașul de ruj trecându-i lunecos și gras peste buze, necurat, mirosind ciudat a ceva putred și dulce. De sub pleoapele coborâte, privirea ei îi fixa buzele căutând vreun retuș de făcut. Dar era agitată și în criză de timp și pe moment nu găsea nimic de corectat. Îi dădea drumul. Nu trebuie să vă rușinați, băieți, spunea doamna Poenaru. N-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
renunța să mai aștepte. Spunea: dar un pronostic pot să fac. Și uite, îl fac! Rareș o s-ajungă scriitor! Nu râde, Felicia. Un mare scriitor! Tu o s-apuci să vezi. Noi, poate nu... Mama stătea la masă oarecum încordată, cu pleoapele coborâte peste un zâmbet reținut... Într-un târziu, stingeau luminile în toată casa... Afară în noapte, pe liniile ferate din spatele casei continuau manevrele cu vagoane-cisternă. Roțile scrâșneau prelung-resemnat la trecerea de pe o linie pe alta. Tampoanele se ciocneau între ele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se oprea la cea în care Elena, în picioare în rândul al doilea, privește în jos la el cum stă ghemuit în rândul întâi, jos între Aneta și Mara. Șuvița de păr curbată îi ascunde obrazul pe jumătate, iar peste pleoapa coborâtă cade umbra, așa că nu-i chiar sigur că la el privește. În fundal, în spatele grupului, puțin în stânga Elenei, se vede o sculptură reprezentând-o pe Fecioară sărutându-l pe frunte și sprijinindu-l, în timp ce cade, pe un soldat ucis
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fizic și omul moral. Imaginea sportivului, ca o forță similară divinității, ori ca o forță similară naturii, erou, trebuie să țină seama de părțile corpului uman care intră în joc: corpul; capul (părul, fruntea și partea posterioară); fața (frunte, sprâncene, pleoape, ochi, pupile, buze, bărbie, nas, nări, gură, dinți, molari, canini, urechi); trunchi (gât, piept, spate, burtă); membre (mâini, picioare, brațe, talpă, călcâi, degete). Față de toate animalele cu mamele, omul se deosebește prin multe elemente: corp drept, cap cu păr, cu
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
fiindcă Dumnezeu i-a uitat măsura... L-a făcut mare și prost!” - gândea sergentul. Drept urmare, cu pași mărunți, imperceptibili, s-a depărtat de el. Pe măsură însă ce sergentul se depărta, ochii lui Toaibă se făceau din ce în ce mai mici, încât deschizătura pleoapelor ajunsese cât un fir de ață, iar în colțul gurii a apărut un crâmpei de zâmbet parșiv care părea să spună: „Așa, pocitanie, depărtează-te, că altfel râd și curcile de tine. Ești un neisprăvit! Te-o fătat mă-ta
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
animal! Cine îl mai poate scăpa din pârjol?... Maranda a gemut fără a deschide ochii. Fruntea îi era însângerată. Toaibă a căzut în genunchi, strângând-o la piept și murmurând cuvinte de neînțeles, iar ochii cu boaba de lacrimă între pleoape priveau spre gârla în flăcări... În cele din urmă și-a adunat gândurile și puterile, a luat-o pe Maranda în brațe, a urcat treptele și, intrând în casă, a așezat-o pe laiță. Cu un ștergar înmuiat în apă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la gândul / că nu știu de unde mă pândește și unde se poate ivi) își face, în cele din urmă, efectul (Presimt că sfârșitul nu va întârzia /sunt părăsit de orice urmă de spaimă /nu-mi clănțăne dinții nu-mi tremură pleoapele), amintind, din nou, de cuvintele lui Emil Cioran: Este o lipsă de mândrie creaturală în a nu-ți oferi inima istovirii voluptuoase a morții. Doar strângându-te neîncetat o strângi în tine, îi reduci din infinit. În concluzie, prin volumul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
este unealta cea mai de preț, atotputernică, din moment ce cuvintele tăinuiesc istorii necunoscute și sunt fructele gândului mustind. Un spațiu privilegiat între toate, care formează arealul stăpânit de Grădinar, este Ostrovul, către care călătorește - pe mâini cu mirare, cu iarbă pe pleoape, în zori, peste plaur și printre gheizere fără sfârșit / Prin filtrata lumină de la arteziene - perechea primordială sau doar cea ideală, trecând prin zona galactică, spre steaua din vis, printre nuferi îmbobociți, pe unde îndrăgostiții sunt călăuziți de miracole, de întâmplări
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pentru decorația abundentă, pentru armonie etc., ale căror semne le caută în orice respirare a celor făcute și a celor ce ar putea fi, pentru că, în poezia lui, chiar și umbrele încețoșate se metamorfozează: se împlinesc / Cum o lacră sub pleoape, iar procesul acesta de zămislire este continuu, de vreme ce, Din manuscrise, semințele de mirodenii / Umplu ceriul cu o uriașă explozie, fiecare dintre ele încolțind apoi și dând lumină, asemenea unei supernove, încât Stelele înflorite, ca zarzărul în aprilie, / Desăvârșirii se lasă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cercul în copac mai prinde înc-un an; Tăcerile deodată dau buzna-ntre inele / Cum spaima cuib își face...; S-or scufunda imperii dând uitării / Precum dă timpul tainei sămânță mai apoi / Lumina-n stalactite cum înzăuarea sării / Se-nchide-n pleoapa stinsă cu iarba dintre noi; Și sunetul discret se cațără pe zare / Ca un cocor în zboru-i prea stingher... De-a lungul cărții, motivelor și laitmotivelor amintite li se adaugă altele, subordonate toate temei iubirii, fiind factori care dau unitate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Vor înălța-n ceasornic uitatele poteci...) -, candelabrele, clepsidrele (Iubita mea, nisipul se tot zbate / Să lunece-n clepsidră fără noi...), candelele, pendulele, cupele, potirele, Sfioasele pahare cu picior subțire (amintind macedonskianul Rondelul cupei de Murano) etc.: O frunză bate-n pleoapa mea cu ciudă, / O frunză bate-n pleoapa ta cu amintiri...; Copacii dorm cu timpu-n rădăcină, / Eu curg încet prin frunze-nspre lumină... În plus, vitraliile, în care luna ne-a cules, ogivele, element de construcție specific arhitecturii gotice, frecvent amintite
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Iubita mea, nisipul se tot zbate / Să lunece-n clepsidră fără noi...), candelele, pendulele, cupele, potirele, Sfioasele pahare cu picior subțire (amintind macedonskianul Rondelul cupei de Murano) etc.: O frunză bate-n pleoapa mea cu ciudă, / O frunză bate-n pleoapa ta cu amintiri...; Copacii dorm cu timpu-n rădăcină, / Eu curg încet prin frunze-nspre lumină... În plus, vitraliile, în care luna ne-a cules, ogivele, element de construcție specific arhitecturii gotice, frecvent amintite, subliniază și ele măreția sentimentului căruia adesea îi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Feronerii ușoare în mistice ogive / Se-arată rar mirărilor duium...; Potecile sub talpă subțiri a disperare / Mai roase de la pasul ce gândul l-a-nsoțit / Vor lumina-n vitralii și-n false calendare, / Când sunetul de toacă va înfrunzi la schit. Ochii, pleoapele, gura, genunchii, trupul tot sunt mărci metonimice ale prezenței iubitei în gândul îndrăgostitului, amintite și implicate în demersul lui cognitiv, indus și condus de iubirea dominatoare: ...de gura ta mă las încet șoptit...; Tăceri adorm genunchii tăi de rouă...; trupu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mărci metonimice ale prezenței iubitei în gândul îndrăgostitului, amintite și implicate în demersul lui cognitiv, indus și condus de iubirea dominatoare: ...de gura ta mă las încet șoptit...; Tăceri adorm genunchii tăi de rouă...; trupu ți de zăpadă și-nserare...; pleoapa arsă de-nserare... Sentimentul primordial este dezvăluit în multe fațete, dar dragostea ideală e ne-nceputa nuntă, miracolul nuntirii... zidit pe trandafiri, echivalent cu un început de lume, visat la ceas de taină, când culoarea-i gata de jertfire, în stare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
până la împlinire aduce mai multe satisfacții decât atingerea piscului, această căutare fiind, de fapt, partea fecundă pentru spirit. În aceeași paradigmă, Sunt de pământ și tu ești ploaie..., constată poetul, efectul fiind nebănuit și inefabil: Sunt suspendat de clipa ce pleoapa mi-o doboară / Ca îngerul damnării sub pasu-ți de fecioară..., însă împlinirea dorită e posibilă doar în vis, fiindcă acolo înrudirea cu sacrul e mai clară: Mă împlinești ca mierea în cuibar de ceară... O ordine astrală se împletește pe parcursul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de spirit și ca subtil memento că fugit irreparabile tempus: Iau foc de-atâta toamnă, de-atâta răzvrătire, / În frunzele-n cădere culorile de vis; Pe frunza toamnei bruma lucindă de mistere/ Mă mprejmuie...; Aurării de toamnă se cuibăresc sub pleoape...; E toamnă iar, se-mbracă-n fulger ceara, / Ning merele duios pe umbra noastră grea..., iar momentul din zi preferat - trimițând tot la romantism - e amurgul: Iar tu-mi vorbești de-amurguri în surpare: / Cu noi troianul unui veac intră
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
un templu rana-ntemeiază, iar Trecutu-i greu ca lutul din trupul altui ieri. Începând din titlul volumului și continuând în aproape toate sonetele, zăpada e o prezență constantă, cu multiple conotații - Zăpezi incendiate de gura ta-n săruturi / Sub pleoape mi se adună ca-n ziua cea dintâi...; Zăpada buzei, iată, închisă-n așteptare / Sub candela-mplinirii va încolți sfios...; Zăpada caldă gata să-și reia fiorul / Se aprinde-n pleoape la-nceput de veac...; Zăpezile stelare ne-mbracă-n
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
conotații - Zăpezi incendiate de gura ta-n săruturi / Sub pleoape mi se adună ca-n ziua cea dintâi...; Zăpada buzei, iată, închisă-n așteptare / Sub candela-mplinirii va încolți sfios...; Zăpada caldă gata să-și reia fiorul / Se aprinde-n pleoape la-nceput de veac...; Zăpezile stelare ne-mbracă-n așteptări; Incendiază rana zăpezile stelare...; De-un timp zăpada, iată, ia foc în calendare / Nisipul în clepsidră-i de miere și absint...; Zăpada pleoapei e de-acum nuntire...; Păcatul nins îți
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
să-și reia fiorul / Se aprinde-n pleoape la-nceput de veac...; Zăpezile stelare ne-mbracă-n așteptări; Incendiază rana zăpezile stelare...; De-un timp zăpada, iată, ia foc în calendare / Nisipul în clepsidră-i de miere și absint...; Zăpada pleoapei e de-acum nuntire...; Păcatul nins îți tremură-n priviri... - cu trimitere la stări de spirit, sentimente, martoră, și, în același timp, pavăză contra prozaicului, pe care îl escamotează sau căruia măcar îi atenuează urâțenia. De o mare delicatețe și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ființe dragi este resimțită tot mai pregnant: Unde-ți sunt ochii ce-au privit cu sete / Duioasanlănțuire de prigorii /... Unde ți-e gura rânduind istorii /... / Unde ți-e palma stăruind pe cuie / Ca să-mi aline plânsul ce-l îngân /...// În pleoape zbateri și mirări amân, / În gesturi tandre care-n carne suie / Doar umbre-n tremur, fără trup rămân. În mod firesc, peste sentimentul neplăcut al trecerii inexorabile a timpului se suprapune cel al zădărniciei oricărei zbateri umane, frecvent sugerat în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
autocunoașterii (Am văzut / când asfințitul a devenit / mai roșu / decât sângele meu, / când rubinul a supt asfințitul / ca mielul prima gură de lapte, / am văzut cerul hrănind pământul. / am văzut cine sunt, / cine nu mai sunt / și învelită în roșul pleoapelor închise / îmi odihnesc plecarea), oranjul o poartă prin ținuturi cu sugestii exotice (mediteraneene sau livrești, Pământ pârjolit, pietre albe / linse de arșița portocalie, / ... / Mediterana densă de sare lovind nisipul...), galbenul încearcă o fixare în clipa prezentă sau o eternizare a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cuvine, dar visând la lutul promis, lipovenii sunt resemnați și, mai mult, își iubesc locurile în care s-au născut ei și înaintașii lor - este accentuată prin prezența a numeroase pasaje de un lirism pronunțat: noaptea înfige sulițe negre în pleoape, / luna curge cu clinchet în baltă, / păsările se leagănă la capătul zborului...; sălciile își dezdoaie arcurile strunite de ger, / gheața se topește somnambulă / către răsărit și parcă / se văd pașii Domnului curgând către mare, / iar apele ard de bucurie...; Marea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
primele volume) și livrescul alcătuiesc o poezie de multe ori descriptivă, în care trecerea de la apolinic (unde eul e receptiv, îndeosebi, la partea excesiv estetică a lumii) la dionisiac se face - în ambele sensuri - frecvent: La polul nord orchestrele sub pleoape / ales au țipetele aurale / vedere fără pată. Reci spirale / ca norii urca lumea să te-ngroape ori: apleacă magii fețele deodată / versetele asudă și izvorul / mirării se mărește numai norul / cruce fixă duce-nsângerată. Creația lui Horia Zilieru mărturisește, indirect
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
zi, au deja mari și insurmontabile probleme. În primul rând, dacă dispuneți de televizoare color, ați observat că ăștia, în comparație cu noi sunt mult mai galbeni, adică galbeni de tot ?! Apoi ochii...Ce să mai vorbim?!? Abia se mai zăresc între pleoapele grele ca plumbul galben. Din cauza asta, a dorinței de a ajunge mai repede acasă, la odihnă, nenorocitele lor de trenuri merg la secundă, dar numai și numai ca urmare a nevoii feroviarilor de a prinde un fotoliu neocupat în mijlocul familiei
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]