3,781 matches
-
în teren, aproape de Zakopane, de unde extrage fapte de limbă inedite: strónga vátra „locul unde se face focul în stână”, kóšar „coșarul oilor”, dzer „zăr”, húrda „urdă” etc. Nandriș prezintă 31 de hărți, analizându-le și propunând corespondent românesc pentru lexemele polone. Autorul articolului intră apoi în polemică cu cercetătorii unguri, care susțineau că păstoritul românesc în Carpații Nordici este de dată târzie, acolo fiind prezente numai turmele maghiare. G. Nandriș arată că zona este bogată în toponimie românească (vezi satul rutean
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
Gările de cale ferată Adâncata și Vadul-Siretului se află cam la aceeași depărtare de satul nostru Stănești Deși o legendă spune că satul l-ar fi ctitorit și lărgit prin lăzuiri viteji oșteni ai lui Ștefan cel Mare după înfrângerea polonilor în bătălia de la Codrii Cosminului (26 noiembrie 1497), prima lui atestare documentară datează abia din 1602. Conform legendei, el a putut să apară pe la 1500, însă din lipsă de documente acest fapt nu poate fi confirmat. Știm doar că în
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
de biserici cu preoți dintre care 44 biserici din Ținutul Sucevei și 6 din Ținutul Cernăuțiului, printre care și ""biserica din Iliasinți (Ilișești) cu preotul"". Biserica a fost distrusă de fiecare dată când satul a fost ars și devastat de poloni, turci, tătari sau cazaci. După unele dovezi scrise, vechea biserică a satului s-a aflat în Săliște, de unde au fost recuperate în secolul al XIX-lea câteva grinzi vechi de stejar semiars care au fost folosite la construirea a două
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești () [Corola-website/Science/321181_a_322510]
-
al noului stat socialist polonez (Polska Ludowa). S-a păstrat forma lui și culorile, totuși stema a pierdut coroana, iar pe reversul crucii s-a schimbat dată la „1944”. Între anii 1944-1992 (până la sfârșitul valabilitătii legii din perioada Republicii Populare Polone, 681.949 de persoane au primit Ordine ale Renașterii Poloniei. De la 1972, în acord cu Carta Învățătorului, fiecare învățător care a lucrat 30 de ani la școală primea acest "Ordin". Din acest motiv, timp de 20 de ani, l-au
Ordinul Polonia Restituta () [Corola-website/Science/320676_a_322005]
-
III clasă) sau partea stângă a pieptului (clasele IV și V). În precedenția ordinelor și a decorațiilor se află după Ordinul Vulturul Alb , Ordinul Virtuti Militari , iar înainte de Ordinul Crucea Militară, Ordinul Crucea Independenței și Ordinul de Merit al Republicii Polone. În conformitate cu legea din 4 februarie 1921 despre înființarea Ordinului Polonia Restituta, ordinul acesta a fost împarțit în patru clase. Împarțirea nouă, în cinci clase, împreună cu titlurile atribuite cavalerilor, a fost introdusă un an mai târziu . În conformitate cu această lege, cavalerii clasei
Ordinul Polonia Restituta () [Corola-website/Science/320676_a_322005]
-
se celebrează o dată pe lună, respectiv în prima duminică din lună la Stulpicani, în a doua la Ostra și în a treia la Valea Moldovei. Este de menționat faptul că de hramul bisericii se oficiază trei liturghii: în limbile germană, polonă și română. Biserica este construită în stil neoromantic. Dimensiunile ei sunt următoarele: lungime - 33 m, lățimea navei - 10 m, lățimea la cruciere - 18 m, înălțimea navei - 8 m și înălțimea până la cruce - 30 m. La intrarea în biserică, în partea
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
de un conflict cu Boris, unul din fiii nelegitimi ai regelui Coloman, conflict în care Boris era susținut de Polonia și de Rusia Kieveană. În 1132, regele Boleslaus al III-lea al Poloniei a condus o campanie în care armate polone și kievene au luptat de partea lui Boris. Când Béla a fost informat că armatele polono-kievene au intrat în Ungaria, a convocat un sfat al baronilor, unde i-a ucis pe toți cei care au refuzat să-l declare pe
Béla al II-lea al Ungariei () [Corola-website/Science/320765_a_322094]
-
expunea o retrospectivă a lucrărilor sale, în care scrie că: „"Nu există date biografice. este un pictor despre care nu se știe nimic, haideți să privim picturile."” Se naște la Paris pe 29 februarie 1908 într-o familie de origine polona. Familia din partea mamei era originară din Varșovia, iar o parte din strămoșii săi au fost cetățeni prusaci. Tatăl său, Erich Klossowski, a fost pictor și istoric de artă ce provenea din rândurile nobilimii poloneze, având i origini franceze și germane
Balthus () [Corola-website/Science/320770_a_322099]
-
afla lângă satul Alexandreni din prezent. Există o informație care ne permite să precizăm data primei atestări documentare a satului Bălți, deja de pe Răut. Sursa provine de la comentariile legate de expediția armatei polono-lituaniană contra Imperiului Otoman. În septembrie 1620, armata polonă comandată de Stanisław Żółkiewski a trecut frontiera cu Moldova la Iargura și s-a oprit lângă Ungheni, la 7 - 8 km de Țuțora. După pierderea bătăliei de la Țuțora, polonezii se retrag prin satele Petrești, Scumpia, Catranâc, "„iar pe la amiaza zilei
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
s-a oprit lângă Ungheni, la 7 - 8 km de Țuțora. După pierderea bătăliei de la Țuțora, polonezii se retrag prin satele Petrești, Scumpia, Catranâc, "„iar pe la amiaza zilei de 4 octombrie ajung la râul Răut, lângă satul Bălți"”. Seara, trupele polone au trecut Răutul și la 5 octombrie au ajuns la râul Cubolta. Așadar, prima atestare a municipiului Bălți are loc la 4 octombrie 1620. Satul Bălți de pe Răut a fost înființat de către locuitorii satului Bălți de pe pârâul Bălți. Adică, a
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
bisericile din Asia Mică și din Armenia. Inginerul Gheorghe Balș, renumit istoric de artă, îl consideră singurul exemplar de sculptură armenească în arhitectura bisericească din secolele XIV-XVI. Arhimandritul dr. Zareh Baronian îl consideră opera unui pietrar armean rătăcit printre pietrarii poloni, germani sau sași care lucrau la ridicarea bisericilor ctitorite de voievozii și boierii moldoveni. Fereastra din peretele nordic al naosului și corespondenta ei din peretele sudic, ca și cea din absida altarului, au fost lărgite și alungite, având în prezent
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
ideea restaurării suveranității Poloniei. În 1840 a revenit la Rzeszów, unde a continuat să lucreze la farmacia lui Edward Hübl. În 1845 l-a cunoscut pe Edward Dembowski, care l-a introdus pe Łukasiewicz în organizația ilegală"Centralizarea Societății Democratice Polone", care avea scopul de a pregăti o revoltă națională împotriva puterilor care divizaseră Polonia. La 19 februarie 1846, Łukasiewicz a fost arestat de autoritățile austriece și închis la Lvov. La 27 decembrie 1847, a fost eliberat din închisoare din lipsă
Ignacy Łukasiewicz () [Corola-website/Science/320944_a_322273]
-
de raiduri otomane și tătărești. În anul următor, Mihai Viteazul a adus daruri locuitorilor orașului, pentru a compensa pagubele. Cronicarul Balthasar Walter descrie invazia tătărească din 1597: În aprilie 1616, multe case din Buzău au fost arse în timpul unei invazii polone. Locuitorii s-au refugiat în munții și pădurile din împrejurimi. Toate titlurile de proprietate funciară s-au pierdut la acestă dată. Un an mai târziu, în iulie 1617, orașul a fost ocupat din nou de armata otomană. Buzău a fost
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
au avut o clădire proprie care a servit de loc de odihnă, întâlnire și sfat. Această casă este amintită într-un hrisov din 1408 al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432). La data de 21 mai 1903 a fost înființată Societatea Polonă de Lectură din Suceava, al cărei scop era cultivarea limbii și a tradițiilor poloneze, cultivarea patriotismului și păstrarea spiritului polonez. În același an, au fost începute lucrările de construcție a unei clădiri care să găzduiască sediul acestui lăcaș de cultură
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
din Suceava, al cărei scop era cultivarea limbii și a tradițiilor poloneze, cultivarea patriotismului și păstrarea spiritului polonez. În același an, au fost începute lucrările de construcție a unei clădiri care să găzduiască sediul acestui lăcaș de cultură al etnicilor poloni din oraș. Construcția Casei Polone a fost finalizată în anul 1907, ea fiind realizată după planurile arhitectului Alojz Friedel. Edificiul a fost ridicat lângă Biserica Învierea Domnului, în apropiere de Parcul Central al orașului. Aici erau organizate reprezentații teatrale susținute
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
era cultivarea limbii și a tradițiilor poloneze, cultivarea patriotismului și păstrarea spiritului polonez. În același an, au fost începute lucrările de construcție a unei clădiri care să găzduiască sediul acestui lăcaș de cultură al etnicilor poloni din oraș. Construcția Casei Polone a fost finalizată în anul 1907, ea fiind realizată după planurile arhitectului Alojz Friedel. Edificiul a fost ridicat lângă Biserica Învierea Domnului, în apropiere de Parcul Central al orașului. Aici erau organizate reprezentații teatrale susținute de actorii din Cernăuți, precum și
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
precum și de alte trupe din România, serate de muzică clasică organizate de Reuniunea muzicală „Ciprian Porumbescu”, întâlniri cu prilejul unor aniversări. De asemenea, anual se țineau aici două concursuri de dans pentru locuitorii din oraș. În anul 1912, în Casa Polonă au fost instalate primele aparate de proiecție cinematografică din orașul Suceava, începând de atunci localul fiind folosit și drept cinematograf, dar și ca sală pentru reprezentații teatrale sau muzical-artistice. După instaurarea în România a regimului comunist, în anul 1950, guvernul
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
Suceava, începând de atunci localul fiind folosit și drept cinematograf, dar și ca sală pentru reprezentații teatrale sau muzical-artistice. După instaurarea în România a regimului comunist, în anul 1950, guvernul a interzis activitatea Uniunii Polonezilor din România, iar clădirea Casei Polone a fost naționalizată. În anul 1953, prntr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri, a fost înființat Ansamblul artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava, care a primit ca sediu clădirea Casei Polone. Ansamblul a început să funcționeze începând din anul 1954. În iulie
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
guvernul a interzis activitatea Uniunii Polonezilor din România, iar clădirea Casei Polone a fost naționalizată. În anul 1953, prntr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri, a fost înființat Ansamblul artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava, care a primit ca sediu clădirea Casei Polone. Ansamblul a început să funcționeze începând din anul 1954. În iulie 1984, a fost înființat Teatrul Municipal Suceava, secție a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași. La această instituție au fost repartizați un regizor și 10 tineri actori, printre care
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
Uniunii a fost stabilit în această clădire. La 21 mai 2003, în stânga intrării în clădire, au fost amplasate două plăci de marmură (una în limba poloneză și una în limba română) la aniversarea a 100 de ani de la înființarea Societății Polone de Lectură din Suceava și de la începerea lucrărilor de construcție a Casei Polone. În decursul timpului, Casa Polonă a primit vizita unor înalți demnitari atât ai statului polonez, cât și ai statului român: arhiepiscopul de Liov Józef Bilczewski (1905), generalul
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
în clădire, au fost amplasate două plăci de marmură (una în limba poloneză și una în limba română) la aniversarea a 100 de ani de la înființarea Societății Polone de Lectură din Suceava și de la începerea lucrărilor de construcție a Casei Polone. În decursul timpului, Casa Polonă a primit vizita unor înalți demnitari atât ai statului polonez, cât și ai statului român: arhiepiscopul de Liov Józef Bilczewski (1905), generalul Józef Haller (19 septembrie 1939), consulul Poloniei la Cernăuți, Tadeusz Buynowski (1940), primatul
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
două plăci de marmură (una în limba poloneză și una în limba română) la aniversarea a 100 de ani de la înființarea Societății Polone de Lectură din Suceava și de la începerea lucrărilor de construcție a Casei Polone. În decursul timpului, Casa Polonă a primit vizita unor înalți demnitari atât ai statului polonez, cât și ai statului român: arhiepiscopul de Liov Józef Bilczewski (1905), generalul Józef Haller (19 septembrie 1939), consulul Poloniei la Cernăuți, Tadeusz Buynowski (1940), primatul Poloniei, cardinalul Józef Glemp (10
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
1996), deputatul polonez Mieczysław Jedoń (1998), mareșalul Senatului Poloniei, Alicja Grześkowiak (1999), mareșalul Senatului Poloniei, Longin Pastusiak (2002), prințul Radu de Hohenzollern-Veringen și principesa Margareta de Hohenzollern-Sigmaringen (12 mai 2003), precum și ambasadorii Poloniei în România. În prezent, în clădirea Casei Polone din Suceava funcționează Ansamblul artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava, aici aflându-se și sediul Uniunii Polonezilor din România „Dom Polski”.
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
nord și de sud în dreptul zidului despărțitor al pronaosului, s-a modificat paramentul în zona colțurilor cu pietre de talie de formă geometrică și s-a realizat decorul de cărămizi paralelipipedice smălțuite. Edificiul a suferit pagube în timpul luptelor moldovenilor cu polonii lui Ioan III Sobieski. Apoi, în 1702, ""tămplându-se răscoale în țară și fiindu atătea răutăți atățea ani, s-au pustiitu acia mănăstiria, răschirându-să călugării într-alte părți"". Biserica a fost înzestrată cu icoane împărătești zugrăvite în anul 1708 la Moscova
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
el a înălțat aici Biserica Sf. Gheorghe. Reședința domnească din Hârlău a fost una dintre reședințele preferate ale domnitorului moldovean, mai ales către sfârșitul domniei. La 12 iulie 1499, Ștefan cel Mare a semnat la Hârlău Tratatul de pace cu polonii regelui Ioan Albert. Domnitorul Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) era originar din târgul Hârlău și a locuit între anii 1530-1532 la Curtea Domnească de acolo. El a înălțat în acel târg și o biserică cu hramul Sf. Dumitru. Rolul Curții domnești
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]