4,565 matches
-
la postmodernism (relativ, experimental)". Acestora, teologia trebuie să le răspundă că Biserica este destinată unei alte căi, pe care el o numește transmodernism, ceea ce vrea să spună că Dumnezeu este "deasupra (trans) problemei paradigmelor umane". Le reproșează doctrinarilor modernismului și postmodernismului că ocultează "întreaga esență a teismului veritabil", dat fiind că Dumnezeu este deasupra și dincolo de ceea ce gândește omul despre El. În viziunea teologică a lui J. J. Fanella, transmodernismul arată că Dumnezeu scapă determinațiilor epistemologiei umane, că transmodernismul trimite la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
moderne și postmoderne propovăduiesc o mistică a științei și a experienței, adică "se încearcă înțelegerea unei ființe infinite prin mijloace finite". Așadar, transmodernismul deschide calea cunoașterii speciale, prin revelație, iar nu prin "complexele de cultură" asumate de modernism și de postmodernism, în lumina relativismului care însoțește orice schimbare de paradigmă culturală. Conform acestora, există un Dumnezeu al medievalismului mistic, altul al postmodernismului empiric ș. a. m. d. "A încerca să-L cunoști pe Dumnezeu prin asemenea căi de cunoaștere limitate e ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Așadar, transmodernismul deschide calea cunoașterii speciale, prin revelație, iar nu prin "complexele de cultură" asumate de modernism și de postmodernism, în lumina relativismului care însoțește orice schimbare de paradigmă culturală. Conform acestora, există un Dumnezeu al medievalismului mistic, altul al postmodernismului empiric ș. a. m. d. "A încerca să-L cunoști pe Dumnezeu prin asemenea căi de cunoaștere limitate e ca și cum ai încerca să ții tot nisipul din lume în palma ta". Există un fundament biblic al cunoașterii transmoderne a lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
noastră este să convingem oamenii să-L cunoască pe Dumnezeu în felul în care gloria Sa o cere să fie cunoscut printr-o epistemologie în întregime spirituală și divină. Trebuie să facem să dăinuiască supremația lui Dumnezeu asupra culturii, asupra postmodernismului, asupra acomodărilor culturale umane". Fanella distinge două căi de cunoaștere: cea curentă, umană și cea a lui Dumnezeu, integral spirituală. Prima este eficace în împărăția omului, dar niciodată în "Împărăția lui Dumnezeu". Cea dintâi schimbătoare, a doua "mereu aceeași". "Teologia
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
recuza total Cuvântul, pe când celălalt îl repune pe calea regală a cunoașterii. În ce mă privește, am încercat să pun temeliile unei hermeneutici noi, pornind de la distincția capitală dintre "complexele de cultură" (care au traversat culturalul din Renaștere și până la postmodernism) și "complexele de profunzime" (zonele de transparență). Aceasta este calea transmodernistă în cultură și în critica literară, în particular. Constat că și Ion Popescu-Brădiceni postulează necesitatea unei asemenea hermeneutici. Dar ea nu garantează prin sine luminarea, căci intervin puterile Spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
transmodernistă în cultură și în critica literară, în particular. Constat că și Ion Popescu-Brădiceni postulează necesitatea unei asemenea hermeneutici. Dar ea nu garantează prin sine luminarea, căci intervin puterile Spiritului (Duhului) fiecăruia dintre noi. 7. Un caz de inadecvare terminologică: postmodernismul premodern. Descopăr cu vădită uimire un remarcabil precursor al transmodernismului, care, însă, crede că poate reforma postmodernismul încărcând termenul cu semnificații pe care nu le are și care aparțin, inevitabil, noii paradigme transmoderne. Este vorba de Constantin Virgil Negoiță, un
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
asemenea hermeneutici. Dar ea nu garantează prin sine luminarea, căci intervin puterile Spiritului (Duhului) fiecăruia dintre noi. 7. Un caz de inadecvare terminologică: postmodernismul premodern. Descopăr cu vădită uimire un remarcabil precursor al transmodernismului, care, însă, crede că poate reforma postmodernismul încărcând termenul cu semnificații pe care nu le are și care aparțin, inevitabil, noii paradigme transmoderne. Este vorba de Constantin Virgil Negoiță, un român din exilul american, autor de romane non-ficționale. Împotriva lui Mango (Editura Paralela 45, Pitești, 2004) pare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Conspirația cibernetică. Spirit peste materie și Implicări, acestea din urmă traduceri din limba engleză, pe când Împotriva lui Mango e scris direct în românește. Primul din volum este subintitulat roman postmodern. Editorul și lectorul cărții este Călin Vlasie, un partizan al postmodernismului, care a reușit să iasă, recent, din anonimat prin neghiobiile emise despre Eminescu într-un interviu acordat lui Daniel Corbu în revista ieșeană Feed back. Publicând, însă, cartea d-lui Negoiță, Călin Vlasie și-a mai spălat din păcate, punându
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
De altfel, eu însumi m-am apucat de citit imediat, incitat de promisiune, lăsând de izbeliște teancuri de cărți primite și necitite. Surpriza mi-a fost extraordinară: d-l Constantin Virgil Negoiță pledează pentru un concept atât de vehiculat, ca postmodernismul, fără să aibă nici o afinitate cu acesta. E ca și cum ai jura pe realismul socialist neavând nici o tangență cu proletcultismul. Altminteri, asemenea situații n-au lipsit în "obsedantul deceniu". Constantin Virgil Negoiță reprezintă cazul singular al unui "postmodernist" care se luptă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
afinitate cu acesta. E ca și cum ai jura pe realismul socialist neavând nici o tangență cu proletcultismul. Altminteri, asemenea situații n-au lipsit în "obsedantul deceniu". Constantin Virgil Negoiță reprezintă cazul singular al unui "postmodernist" care se luptă strălucitor și răpune tocmai postmodernismul. Performanța aceasta merită cu asupra de măsură să fie remarcată, fiindcă ea deja a trecut neobservată, după mai bine de un an de la apariția cărții. Cu o asemenea experiență, eu, unul, nu m-am mai întâlnit. Și încerc să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se expune. I-au atras atenția, în acest sens, personalități ca Ștefan Stoenescu sau Jane Lafrenson, ultima în cadrul celui de al Șaselea Simpozion al Academiei Oamenilor de Știință din România (2003), când, în Filiala Americană, autoarea i-a argumentat că postmodernismul este o emanație a "excesului de liberalism" din mișcarea New Age, pe fondul "eroziunii autorității deținute odată de morală și religie"243. Mai mult, tot în 2003, membri marcanți ai Grupului de Cercetări Interdisciplinare de pe lângă Academia Română au exprimat rezerve similare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
firește, respinge teribilismele de acolo, punându-le, însă, pe seama "modernismului" lui Zigu Ornea, care i-ar fi atras pe tinerii postmoderniști într-o capcană. Efortul eroic, care te izbește la d-l Negoiță, este încercarea de a salva conceptul de postmodernism, golindu-l de conotațiile care l-au dus la deces și încărcându-l cu semnificațiile unei noi paradigme culturale, căreia domnia sa nu i-a găsit un alt nume pe potrivă, deși el există și se află într-o tonică ofensivă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ajungă a semnifica opusul sensului de bază. Dar asta se petrece în perioade îndelungate, fără intervenția conștientă a omului. Or, noua paradigmă gândită temeinic de Constantin Virgil Negoiță, cu avantajul descinderii dintr-o știință de avangardă, cerea corectarea denumirii de postmodernism, cu atât mai mult cu cât de acest concept au abuzat supraviețuitorii marxisto-troțkiști de pe mapamond, supraviețuitori pe care autorul îi întrupează în Sara Mango. Pentru a-și motiva alegerea, d-l Negoiță concede că există două forme de postmodernism: unul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de postmodernism, cu atât mai mult cu cât de acest concept au abuzat supraviețuitorii marxisto-troțkiști de pe mapamond, supraviețuitori pe care autorul îi întrupează în Sara Mango. Pentru a-și motiva alegerea, d-l Negoiță concede că există două forme de postmodernism: unul, majoritar, în Franța, în America și, desigur, în România, având ca reprezentanți "foști marxiști", care au observat carențele modernului și "au căutat să se salveze prin altceva", pledând pentru o multiplicitate a punctelor de vedere", dar care continuă să
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
-lea, cu nazismul și comunismul. În fine, căderea sistemului comunist în 1989 deschide calea celei de a treia paradigme, identificată de d-l Negoiță în postmodern. Așa se face că în vreme ce d-l Negoiță se autoidentifică într-un precursor al postmodernismului, eu zic că este un deschizător de drumuri al transmodernismului. Această ultimă paradigmă recuperează religiosul abandonat de moderni (și de postmoderni), restaurând logica trivalentă, nonaristotelică. Germenii ei se ivesc, crede Constantin Virgil Negoiță, după 1960, la Institutul de Matematică din
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
apariția capodoperei lui Noica, Devenirea întru ființă. La acestea, s-au adăugat transfinitul lui Cantor, filosofia eonului dogmatic a lui Blaga, pe fondul recuperării religiosului din perspectiva ortodoxiei patristice. Aici introduce Constantin Virgil Negoiță cea de a doua formă de postmodernism, care, prin întâietatea configurării, ar trebui să fie prima. Dar nu aceasta s-a impus, ci postmodernismul modern, adică acel postmodernism care rescrie modernul. Forma lui, însă, e alta. Autorul o numește postmodernism premodern, fundat pe ceea ce modernismul abandonase prin
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dogmatic a lui Blaga, pe fondul recuperării religiosului din perspectiva ortodoxiei patristice. Aici introduce Constantin Virgil Negoiță cea de a doua formă de postmodernism, care, prin întâietatea configurării, ar trebui să fie prima. Dar nu aceasta s-a impus, ci postmodernismul modern, adică acel postmodernism care rescrie modernul. Forma lui, însă, e alta. Autorul o numește postmodernism premodern, fundat pe ceea ce modernismul abandonase prin declararea morții lui Dumnezeu de către Nietzsche. Când postmodernismul modern s-a văzut silit să se confrunte cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pe fondul recuperării religiosului din perspectiva ortodoxiei patristice. Aici introduce Constantin Virgil Negoiță cea de a doua formă de postmodernism, care, prin întâietatea configurării, ar trebui să fie prima. Dar nu aceasta s-a impus, ci postmodernismul modern, adică acel postmodernism care rescrie modernul. Forma lui, însă, e alta. Autorul o numește postmodernism premodern, fundat pe ceea ce modernismul abandonase prin declararea morții lui Dumnezeu de către Nietzsche. Când postmodernismul modern s-a văzut silit să se confrunte cu sacrul, s-a crezut
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Negoiță cea de a doua formă de postmodernism, care, prin întâietatea configurării, ar trebui să fie prima. Dar nu aceasta s-a impus, ci postmodernismul modern, adică acel postmodernism care rescrie modernul. Forma lui, însă, e alta. Autorul o numește postmodernism premodern, fundat pe ceea ce modernismul abandonase prin declararea morții lui Dumnezeu de către Nietzsche. Când postmodernismul modern s-a văzut silit să se confrunte cu sacrul, s-a crezut că e posibilă o nouă religie (New Age) în contra creștinismului iisusiac Treimic
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fie prima. Dar nu aceasta s-a impus, ci postmodernismul modern, adică acel postmodernism care rescrie modernul. Forma lui, însă, e alta. Autorul o numește postmodernism premodern, fundat pe ceea ce modernismul abandonase prin declararea morții lui Dumnezeu de către Nietzsche. Când postmodernismul modern s-a văzut silit să se confrunte cu sacrul, s-a crezut că e posibilă o nouă religie (New Age) în contra creștinismului iisusiac Treimic. Dar neognosticii nu și-au dat seama că ocultarea dogmei Sfintei Treimi înseamnă menținerea în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a crezut că e posibilă o nouă religie (New Age) în contra creștinismului iisusiac Treimic. Dar neognosticii nu și-au dat seama că ocultarea dogmei Sfintei Treimi înseamnă menținerea în logica bivalentă a modernității de sorginte chiar neotroțkistă. În asemenea conjunctură, postmodernismul modern este bine ilustrat de transpunerea cinematografică după Kazantzakis realizată de Martin Scorsese, The Last Temptation. Reacția premodernă a venit cu filmul lui Mel Gibson, The Passion of Christ, împotriva căruia s-au ridicat în cor postmoderniștii moderni din zona
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui Dan Brown sunt lesne de recunoscut cavalerii din Bolșevia, creați de Sara Mango. Adevărații Cavaleri Templieri sunt descjfrați în celebra fotografie care-i surprinde "conspirând" pe Cioran, Eliade și Ionesco. Datorită filmului lui Mel Gibson, apreciază Constantin Virgil Negoiță, postmodernismul premodern a obținut prima mare victorie mondială. În aceeași cheie hermeneutică îi citește pe Blaga, pe Borges și pe Nichita Stănescu. Așadar, provocarea d-lui Negoiță se adresează postmoderniștilor "care continuă, deghizat, modernul defunct". Este postmodernismul consacrat, în 1979, de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
apreciază Constantin Virgil Negoiță, postmodernismul premodern a obținut prima mare victorie mondială. În aceeași cheie hermeneutică îi citește pe Blaga, pe Borges și pe Nichita Stănescu. Așadar, provocarea d-lui Negoiță se adresează postmoderniștilor "care continuă, deghizat, modernul defunct". Este postmodernismul consacrat, în 1979, de Jean François Lyotard și recunoscut, ulterior, ca rescriere a modernității. Dar dacă formula postmodernism modern este tautologică, cealaltă postmodernismul premodern este ori oximoronică, ori un uluitor hibrid. Dincolo de terminologie, argumentele sunt valide: "Omul modern, legat de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pe Blaga, pe Borges și pe Nichita Stănescu. Așadar, provocarea d-lui Negoiță se adresează postmoderniștilor "care continuă, deghizat, modernul defunct". Este postmodernismul consacrat, în 1979, de Jean François Lyotard și recunoscut, ulterior, ca rescriere a modernității. Dar dacă formula postmodernism modern este tautologică, cealaltă postmodernismul premodern este ori oximoronică, ori un uluitor hibrid. Dincolo de terminologie, argumentele sunt valide: "Omul modern, legat de obiecte, nu vrea să știe de sfinți. El nu înțelege ce înseamnă închiderea întru deschidere. El râde de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pe Nichita Stănescu. Așadar, provocarea d-lui Negoiță se adresează postmoderniștilor "care continuă, deghizat, modernul defunct". Este postmodernismul consacrat, în 1979, de Jean François Lyotard și recunoscut, ulterior, ca rescriere a modernității. Dar dacă formula postmodernism modern este tautologică, cealaltă postmodernismul premodern este ori oximoronică, ori un uluitor hibrid. Dincolo de terminologie, argumentele sunt valide: "Omul modern, legat de obiecte, nu vrea să știe de sfinți. El nu înțelege ce înseamnă închiderea întru deschidere. El râde de filosofia lui Noica, pentru că, spune
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]