4,088 matches
-
hi-hi-hi...așa-i spuneam noi) Își trimise mai Întâi burta În recunoaștere, apoi Își făcu și el apariția Însoțit de Umfla (umflata de directoare adjunctă pe care noi o bănuiam implicată Într-o relație dubioasă cu Pătrățilă), gălăgia se mai potoli. Multașteptata lor apariție deveni ținta unor glume de-a dreptul porcoase, pe care, cu unele ezitări, le-aș fi putut reproduce aici, dar consider infinit mai important să vă vorbesc despre Otilia. Așa o chema pe colega nou venită În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bătrân. Libelula s-a rănit la genunchi, iar eu mi am găurit haina, la capătul mânecii. Nu mai conta. Eram murdari din cap până-n picioare de pământ și frunze. Și uzi până la piele. Goanță se văieta de foame (l-a potolit Libelula repejor cu o eugenia). Zău, măi Goanță, nu știu cum de-ți vine să mănânci și acum!, Îl mustră fata scurt. Groapa a fost, totuși, reușită. Destul de adâncă și de Încăpătoare. L-am așezat ușor, tremurând de emoție. Libelula plângea. S-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ajungându-se la „unt cu ciuperci porcini, orez roșu și afine pentru papile blazate“. Nu prea cred că aveam papile În anii ’70, dar aveam un apetit imens pentru dulciuri și mai aveam și dureri de stomac pe care le potoleam sugând comprimate de culoarea și textura pietrelor funerare. O glumă bună dacă stai să te gândești, nu-i așa? Exact În momentul În care milioane de femei fug de rolul de gospodină, apare brusc mâncarea demnă de a fi gătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mamele din grupul meu postnatal pentru mame și bebeluși, care locuia În Crouch End. Seara, femeia mi-a raportat că Emily plânsese toată ziua, mai puțin o oră, cât se uitaseră la o casetă cu Frumoasa adormită care a mai potolit-o puțin. În ziua aceea, fetița mea a articulat prima propoziție: „Vreau merg acasă“. Dar eu nu am fost acolo să o aud și nu am fost nici acasă, unde Își dorea ea cu disperare să meargă. Deci, da, Paula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fata asta frumoasă și serioasă de toate iluziile? Poate pentru că simt că e mai bine să intervin eu prima Înainte să i le spulbere bărbații.) Vizavi de noi, o brunetă tracasată Îmbrăcată cu un pulover larg, roz, Încearcă să-și potolească bebelușul care urlă. Se ridică și Îl leagănă. Se așază la loc și Încearcă să-l facă pe bebeluș să-și pună capul pe umărul ei. Într-un final, Își ridică puloverul și-i oferă un sân. Costumul care ocupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-s cuie Bătute-n ea și soarele-i fereasta La temnița vieții. Prin el trece Lumina frântă numai dintr-o lume, Unde în loc de aer e un aur, Topit și transparent, mirositor Și cald. Câmpii albastre se întind, A cerurilor câmpuri potolind Vânăta lor dulceață sub suflarea Acelui aer aurit. Acolo stă la masa lungă, albă, Bătrânul zeu cu barba de ninsoare Și din păhare nalte bea auroră Cu spume de nori albi. Și îngeri dulci În haine de argint, frunți ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
arfa-n vecinica pădure. M-am îndulcit cu patima femeii, În stele i-am topit aurul din plete În poale-am scuturat piatra Cameii, Din ochi i-am sărutat priviri șirete, De umeri rezemat am râs cu dânsa Ș-am potolit din gură-i lunga sete De-amor. Apoi m-am dus - ea plîns-a. Mi-a deschis marea porțile-i albastre Și Nordul frig durerea-mi caldă stins-a. M-am dus spre Sud - und-insule ca glastre Gigantici se ridic-din sfânta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
simbria meritată, totdeauna sub forma unei bucăți de caș dulce, cântărind cât jumătate din greutatea Zoiței și după ce preda răvașul și Victor Îi spunea „liber”, pleca spre familia și iubirile sale. Căldura cu care Cel-de-Sus binecuvânta coacerea grâului se mai potolise. Între marea galbenă cu valuri lente de grâu pârguit, ale cărui boabe mășcate trimiteau prin antene țepoase, În toate direcțiile, mesaje de mulțumire și invitații de seceriș și marea verde de porumb, În care rar puteai găsi un exemplar fără
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
năpraznic și zbătându-se din toate puterile lui de copil să scape din brațele bunicii Ileana (de-a dreptul speriată de Încrâncenarea dureroasă a clipei) striga Înecânduse printre sughițuri amare: Tăticule! Tăticuțule! Bunița! Mamaia! Va, Au!, Au!, Au! S-a potolit târziu (când bunicii Îngroziți, văzându-l cum se Înroșește și se Învinețește, credeau că-l vor pierde și nu Îndrăzneau a se gândi la consecințe), asurzit de lătratul strident a lui Vizanti, adus la rândul său la paroxism din cauza țipetelor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
găsit și-aista să plângă, când ne era nouă mai bine! Îi strigă de departe: Nu mai plânge, prostule, că-s aici cu tine , dar nu mă vedeai!” Prostule, avea sensul de „dragul meu nepot plângăcios și mofturos!” Vizanti se potolea ca prin farmec, Va se potolea și el pentru că Aneta Îl lua de mână și-l ducea către zestrea ei și apoi Îi spunea: Dacă taci și nu-i zici mamei că am plecat În Cociobana știi ce-ți dau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ne era nouă mai bine! Îi strigă de departe: Nu mai plânge, prostule, că-s aici cu tine , dar nu mă vedeai!” Prostule, avea sensul de „dragul meu nepot plângăcios și mofturos!” Vizanti se potolea ca prin farmec, Va se potolea și el pentru că Aneta Îl lua de mână și-l ducea către zestrea ei și apoi Îi spunea: Dacă taci și nu-i zici mamei că am plecat În Cociobana știi ce-ți dau, nu! Vrei? Va răspundea În mod
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
roșie de furie, femeia a țipat nefiresc de lung și acut de durere și de neputință, a venit un milițian care a oferit două variante inconvenabile: Partea asta de sat este sectorul meu și eu am nevoie de liniște! Vă potoliți sau vă iau la post și Închei proces verbal de contravenție! Alegeți! Victor a spus ferm: Eu am terminat, nu se va mai Întâmpla! Maricuța a spus și ea: Și eu, gata ne Împăcăm! În urma milițianului s-a instalat liniștea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o cutie de vioară și În cealaltă un hamburger. Am decis că Estrella de Mar prezenta mult mai multe atracții decît presupusesem atunci cînd venise Frank aici să administreze Clubul Nautico. Cultura exclusivă a soarelui și-a sangriei care Îi potolea pe locuitorii pueblelor n-avea ce căuta În această mică enclavă vibrantă, care părea să combine ce aveau mai bun Bel Air (##notă: Zonă rezidențială exclusivistă din Los Angeles, California.##) și Left Bank (##notă: La Rive Gauche - district parizian renumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
meu În apă ar fi eliberat-o din adîncimile sticloase. Am Înotat cît mi-a tihnit fără să obosesc, apoi m-am sprijinit de marginea piscinei și m-am săltat pînă la trambulină. Valurile pălmuiră laturile piscinei, refuzînd să se potolească, parcă nerăbdătoare să-l aplaude pe următorul Înotător matinal dornic să-și facă poftă de mîncare pentru micul dejun. Și totuși, pe cînd mă Înfășuram În prosop, mă rodea bănuiala că și ziua aceasta avea să treacă și voi rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mică piscină, teren de tenis, o să duc și o mașină de tenis ca să poți exersa. Mai Întîi am de dat niște telefoane. O să mergem cu mașina ta - aș vrea să conduci tu. Ritmul ăsta al tău lent și constant Îmi potolește durerile de cap. Sigur, am răspuns și am arătat către ceasul din lobby. Vrei să mai așteptăm? E trei fără un sfert. Pe-aici totul doarme dus. — E perfect - cea mai interesantă parte a zilei. Oamenii ori visează, ori fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dumneavoastră. — Fratele meu... (Ceva din felul cum folosea Cabrera acel cuvînt mă neliniștea.) Vă referiți la Frank? — Mai aveți vreun frate În Spania? Oricum, nu În Închisoarea Zarzuella. — Sigur că nu. (Mi-am pus amîndouă mîinile pe birou, Încercînd să potolesc camera care se Învîrtea cu mine.) N-am primit niciun mesaj recent de la Frank. Domnul Hennessy și doamna doctor Hamilton Îl vizitează săptămînal. — Bun. Atunci, se cheamă că nu-i abandonat. (Continua să mă măsoare cu privirea, Încercînd să identifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
frînat cu putere, Învîrtind mașina pe carosabil și oprindu-mă cu o zdruncinătură la cîțiva centimetri de trunchiul masiv al unui eucalipt care domina aleea. — Doctor Sanger... era să vă lovesc. (Am oprit motorul și m-am străduit să-mi potolesc tremuratul mîinilor.) Domnule doctor, arătați foarte obosit... vă simțiți bine? Cred că da. Domnule Prentice? Îmi pare rău. Se sprijini de aripa mașinii, apoi se Îndepărtă, Întinzînd mîna În lumina soarelui. Era clar că-l tulbura mai mult de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
plecat. — Așa ceva e imposibil! - și am bătut mărunt cu pumnul În parbrizul Paulei. Am vorbit cu Crawford acum o oră. Nimeni n-ar fi putut să plănuiască nimic atît de repede. — Ei știu asta de cîteva săptămîni. Încercă să-mi potolească tremurul mîinilor, lipindu-și-le de piept. Vorbi clar, pe un ton tensionat, dar nedeformat de emoție: — Totul e aranjat - petrecerea e doar o acoperire. Au pregătit explozibili, un fel de bombă cu petrol acționată de niște detonatori acvatici. Charles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
eu am văzut-o la fel. Am ajutat la uciderea acelor oameni și aproape că m-am Împăcat cu ideea. Charles, trebuie să oprim petrecerea de diseară. A ridicat brațele spre mine și am Îmbrățișat-o scurt, Încercînd să-i potolesc tremurul umerilor. Îi simțeam inima bătînd pe sternul meu. Se scuturaseră toate ipocriziile ultimelor luni, rămînÎnd În urma lor această tînără doctoriță agitată și temătoare. — Dar cum, Paula? Ar putea fi dificil. Trebuie să-l avertizăm pe Sanger. Ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
șorturile echipei Melli, care tocmai juca Mondiala cu Coreea de Nord, pentru Cupa Africii. Ali Karimi, Kaabi, Mahdavikia și Hashemian fluturau în chiloți de culoarea ierbii. „Cum se poate?“ Gardienii Consiliului, paznici din Comiteh, care iubeau fotbalul, i-au transmis să se potolească, altfel nu va mai ieși niciodată dintr-o enferadi, unde nu îi vor da nici pâine, nici apă. Atunci Sonia a croit perdele, lenjerie de pat, batistuțe și șervețele de masă, toate verzi însă, culmea, cu figura Învingătorului, așa cum ea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
I-am spus în șoaptă: "Dacă toate devin timp mort, și șerpii sunt de nisip. Nu mă pot mușca. De câte ori îi simt pe trupul meu, nu-mi rămâne decât să mă scutur de nisip..." A trebuit să aștept să se potolească vântul, ca să aud răspunsul: "Șerpii sunt adevărați, Galilei". VII ― Să ne întoarcem la momentul în care ai abjurat. ― Abjurarea era o formalitate. Speram că toată lumea va înțelege asta. Ca să scap cu viață, am retractat de formă un adevăr pe care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
oameni care, ceva mai departe de locul unde mă aflam eu, invocau mila zeilor, că erau romani. Înainte de a ajunge la ei, am găsit un ochi de apă rămas prin miracol și m-am aplecat cu buzele arse să-mi potolesc setea. Și atunci m-am îngrozit. Nu arătam ca un om. Eram un dulău și frică un dulău roșcat și mi-am adus aminte că romanii sacrificau câte un câine roșcat pentru a alunga demonii secetei. Dintr-o dată, mai mult
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
le-am supt sucul, dar, pe măsură ce trecea timpul, rezistența mea slăbea. Și iar am auzit un râs batjocoritor. M-am pomenit căzut cu fața în apa fântânii, bând cu lăcomie, deși eram sigur că voi muri după ce îmi voi fi potolit setea... Și acum, gata. Vorbește-mi de Julia. Era frumoasă? XLV ― Nu știu dacă era frumoasă... Ceea ce știu e că am iubit-o. Asta îmi era de ajuns... Oricum, avea un farmec aparte și o veselie naturală, în momentele bune
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
trecu degetele 35 prin mustăți, îi privi pe fiecare în parte și le aduse din cuvinte, cum știa el, că mai vorbise la "Vox", la o întrunire. - Onorată masă! spuse. Rudele încremeniră cu furculițele în mâini. Chiar neamurile socrului se potoliră din mestecat. Nașul zîmbi: - ...acești tineri, și, când spun așa, mă gândesc, care vrea să zică, și la noi, care am fost la fel, se unesc azi cu o verigă, ce-i va ține strânși și iubitori tot restul de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fund de lemn. Sandu aruncă deasupra un strat de brânză frământată cu mâna. Palmele hoților apucară câte o bucată. Îi lăsară și noului-venit. Un strat de drojdie pe fund și o bucată caldă de mămăligă, din care ieșeau aburii. 52 - Potolește, nenică! îl îndemnă ăl bătrân. Așa mămăligă nici la , mă-ta n-ai halit. Să-ți bați copiii! Lui Paraschiv îi era foame. Înghiți cu lăcomie și așteptă să isprăvească și ceilalți. -Bună? -Bună. -Tine de cald? - Ține. - Pâine pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]