4,003 matches
-
2005, p. 173-202). Primul așa-zis "număr" a fost terminat de transcris și pus în circulație la 1 martie 1957. Nu trebuie uitate circumstanțele politico-ideologice: abia se încheiase reprimarea revoltei antibolșevice de la Budapesta, dar vântul de oarecare liberalism nu fusese potolit cu totul. Așa se explică și dezghețul care a îngăduit elanurilor tinerești normale să caute a se exprima mai în voie. În localitate apărea "Iașul literar", în care erau tipărite numai texte de preamărire a bolșevismului rusesc și așa zis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
În centru grâul, iar În vest pășunile; grâul se cultivă În ogor negru. Industria prelucrării resturilor de animale e dezvoltată, de asemeni conservele, industria laptelui, zahărului, a săpunului și lumânărilor. Prima noapte ne oprim În Central City. Cu greu se potolesc zgomotele și manifestațiile tineretului. La un ștrand extrem de animat, un negru s-a strecurat prin colțurile serii obscure, printre tinerii de acolo, În bazin. Scandal, urlete, totul s-a terminat fără păruieli, negrul având picioare lungi. A doua zi ne
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
În 1775, general șef al armatei americane, iar În 1781, termină războiul prin capitularea generalului englez Cornewallis. Independeța 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 144 țării fusese proclamată la 4 Iunie 1776. După ce a reușit să-și potolească trupa care urma să fie pusă În libertate fără plata soldei, s-a prezentat congresului, căruia i-a dat situația financiară din timpul războiului. S-a retras apoi la ferma sa. În 1787, congresul l-a proclamat președinte după ce a
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
spusese lui Pătrășcanu că s-a înțeles cu directorul să înființeze regimul de izolare, pe 5 iulie acesta i-a chemat pe cei doi, pe Gheorghe Iftode, Dumitru Formagiu și Ion Maniu și i-a atenționat că, dacă nu se potolesc, îi va transfera disciplinar la Suceava. Pătrășcanu a ieșit la raportul directorului Danieliuc și al ofițerului politic Augustin Șleam pe 6 iunie 1950, probabil pentru a încerca să-și dea seama ce să facă. Singurul rezultat a fost că i
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
astfel de practici. Pe 26 septembrie 1950, Virgil Ionescu a încercat să se sinucidă, tăindu-și venele. S-a produs o busculadă generală, întrucât un alt deținut a anunțat tentativa lui Ionescu, conflictul care s-ar fi putut isca fiind potolit numai de intervenția gardienilor și a directorului, care i-a trimis în camerele lor. Ionescu i-a mărturisit mai târziu lui Pătrășcanu că fusese bătut în mai, la Pitești, de către Țurcanu. În urma acestui scandal, observă Pătrășcanu, Biroul Inspecții a dat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Asiei, urma să descopăr lucruri obișnuite pentru alții, dar inedite pentru mine, urma aventura provincialului plecat pentru prima oară cu trenul la oraș... Voiam să văd totul și chiar mai mult! Dinainte știam că nimic nu va reuși să-mi potolească setea de nou, de informare turistică, timpul și banii nu-mi vor permite; singură, doar acțiunea subtilului putea fi dusă la desăvârșire și pe ea trebuia să marșez. A fost sfatul interior ce l-am ascultat și pe care nu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
regulă de viață, nu vom deveni nici proști, nici tâmpiți; aceasta poate doar în percepția celor cu adevărat încadrați în asemenea categorie. Vom deveni, în schimb, acei oameni frumoși spre care semenii se vor îndrepta cu speranța de a-și potoli setea, setea aceea ce nu cere neapărat apă. Setea de adevăr și-o vor potoli doar de la cel dotat cu umilință. Iar cel dotat cu umilință îi va adăpa pe însetați așezat fiind pe scaunul primit înara sfântă a lui
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
celor cu adevărat încadrați în asemenea categorie. Vom deveni, în schimb, acei oameni frumoși spre care semenii se vor îndrepta cu speranța de a-și potoli setea, setea aceea ce nu cere neapărat apă. Setea de adevăr și-o vor potoli doar de la cel dotat cu umilință. Iar cel dotat cu umilință îi va adăpa pe însetați așezat fiind pe scaunul primit înara sfântă a lui SHIVA! El va fi un înțelept! SHRI SHIVA este Cel care acordă binecuvântări. Dacă vom
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
un lirism tragic și deviant, la limita anormalității psihice și a grotescului dantesc, împrejurările lustrării deținuților în a doua zi a Crăciunului anului 1959: "Pe 26 decembrie 1959 a fost o zi ca de primăvară. Soarele încălzea plăcut, vîntul se potolise, era senin, paznicii își dăduseră jos șubele și dormeau din picioare. Brigada noastră căra pămîntul din apropierea unei bălți curate și abia așteptam să vină amiaza. Cînd au sosit butoaiele cu mîncare și s-a ordonat încetarea lucrului, eu eram gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
distrus din rădăcină. Nu primise însă consemn pentru o faptă atît de utilă, nu avea dezlegare de la comandanții săi pentru așa ceva. Îl privi negru de ură și îl scuipă drept între ochi. Gestul avea o funcție eliberatoare, dar nu îi potoli pe deplin furia. Se repezi la plantele ocrotite de sapa lui Sașa și începu să le strivească sub tălpile bocancilor. Firele de stuf, firele de porumb, rîndul lui Ivasiuc, rîndurile din jur, totul fu călcat în picioare, cu o violență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în timp ce-a-nceput să cânte o romanță inventată pe loc. Degeaba a încercat Bildu să-i trezească la realitate, n-avea cu cine. Nu era chip de întors cu cei doi amorezați. — Birjar ! Du-ne, frate, la Răcaru să ne potolim setea și inimile înfierbântate ! țipă poetul la vederea primei trăsuri. — Sachi, stai, că n-am bani și pentru birjar, abia de una-două băuturi poate la Răcaru. — Domnișorule Cristian, am eu bani. — Dar n-aș putea... — Domnișorule Cristian ! Nu simțiți că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
artiști noi dacă nu sunteți îngăduitori cu ei ? Cine știe, poate într-o zi domnișorul mă va prezenta pe mine, ajungând atât de celebru, că voi fi dat uitării. Râsete și aplauze. — Poate că da ! țipă Pribeagu, după ce sala se potolește. — În această seară, doamnelor, domnișoarelor și domni- lor, orchestra Ion Vasilescu și tânărul domn, nimeni altul decât Vasileee Cristian ! strigă Ion Vasilescu, urmat de un ropot de aplauze. Studentul urcă timid pe scenă. De la mese se aud comen- tarii, un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
direct la aterizare cu vârful ascuțit al unui gard. Numai inspirația de moment îl face să-și întindă piciorul stâng și să și-l sacrifice astfel, cu prețul de a rămâne în viață, însă cu oasele zdrobite. Acum te-ai potolit ? era exasperat Cristi, lângă patul său de spital. — A fost cât pe ce, amice, cât pe ce... N-o să mai poți să calci niciodată cum trebuie, o să rămâi șchiop tot restul vieții... — Mi-au spus, mi-au spus... Am comandat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
acum, chiar dacă nu la fel de lungi și entuziaste. Timpurile se schimbă, dar și eu am schimbat lumea cu cântecul meu ! - și plămânii îl înțeapă și tușește puternic de câteva ori. Dă drumul la robinet și înghite puțină apă, pentru a-și potoli gâtul iritat. — Vocea ta puternică și caldă începe să ți se piardă, publicul care spui că te-a iubit atât de mult și nespus te lasă, ușor, ușor, pentru altul mai tănâr și mai curajos. Mai charis- matic și mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
V-ați atins de domnul Vasile ? i-a întrebat imediat colonelul. — Nu, domnule, nici vorbă. Este posibil să fi adormit în dubă, mă iertați, și să fi avut un coșmar teribil, le zâmbește Cristi, a cărui sângerare s-a mai potolit. — Domnule Vasile, aveți ceva împotriva uniformei ? — Din contră. Tatăl meu a murit pentru țara asta în război. Am fost crescut cu dragoste și devotament pentru patrie și respect poate mai mult ca orice un om care este gata oricând să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
l-a făcut să-și amintească imediat de vagonul fără lumină din marfarul copilăriei, de la Huși la Brăila, când orice se putea întâmpla. Doar mâna obosită a maică-sii, pe care o căuta disperat și o găsea numaidecât, îi mai potolea atunci neliniștea și fricile. Aici însă nicio prezență umană nu îl putea ajuta. A început să dea în pereții groși de cărămidă rece și putredă cu pumnii, în stânga și în dreapta. — E cineva ? Alo ! E cineva aici ? a zbierat, însă niciun
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se pune în mișcare, aude dedesubt niște roți imense cum scrâșnesc pe niște șine groase. — Lăsați-mă să ies ! ! ! a urlat cât l-au ținut plămânii, în vis. Căci deja leșinase ; însă mintea nu îi întrerupse agonia, ci, în loc să se potolească, începea să-i proiecteze o lume tot mai fantastică și bolnavă, el nemaifăcând diferența între iluzie și realitate. Ușa solidă a celulei s-a deschis atunci. Dar în loc să nimerească pe holul slab iluminat al temniței, s-a văzut deodată pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la ușa de sticlă, privind intens și foarte concentrat către un punct din curte și porni să latre de parcă turbase, iar eu îmi simțeam capul gata să explodeze. - Șezi, Victor! Jos. Jos! am exclamat. Drace, nu poate nimeni să-l potolească pe câinele ăsta? M-am întors din nou la ziare, dar Sarah îmi vârî sub nas lista de Crăciun pe care o întocmi, cu jocul Pokemon în fruntea unei lungi coloane computerizate. I-am reamintit că eram de-abia în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
năpustea ca un pumnal. Ciorile se roteau acum deasupra mea, negre, blestemând, croncănitul lor ascuțit de rafalele de vântul care scutura atât de tare steagul încât din coada pe care era tras răzbăteau niște sunete aidoma unor trosnituri. Vântul se potoli o clipă, apoi o altă pală imensă pur și simplu m-a gonit afară din parcare și când am dat cu ochii de niște studenți, năuci și strâmbându-se, am lăsat capul jos și m-am repezit spre pub-ul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu sănătate, bucurii, succese și voie bună; iar pentru următorii ani la fel. Am Întârziat cu răspunsul, pentru că făcusem planul ca În aceste zile, să fiu la Fălticeni . Dar iarna aceasta hărțăgoasă mi-a dărâmat intenția. Aștept, să se mai potolească și voi mai vedea, ce zile se vor mai putea fixa pentru călătorie. Eu speram, să vorbim față către față și am rămas la scrisoare cu Întârziere. Am vorbit cu d na Ungureanu , am văzut-o pe strada noastră. Mia
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
epistolă de interes științific, În locul uneia, atât de meritate, de simplă gratitudine. Mai Întâi, Însă, vă rog să credeți că mă preocupă starea sănătății soției și a dvs. și aș vrea să-mi spuneți dacă supărările renale s-au mai potolit și dacă v-aș putea ajuta În vreun fel (mă refer la medicamente mai greu procurabile). M-aș bucura să am prilejul s-o fac. Aș mai vrea să știu cum merge colaborarea dvs. la Monitorul, despre ce mai scrieți
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
fost În Buc. la fiul său. Mi-a scris o scrisoare lungă, În care se plânge de ingratitudinea unor prieteni (recte: mata) . Făgăduia să mă viziteze la Bft., dar n-a făcut-o. Îi voi scrie, rugându-l să se potolească și să se integreze În actuala societate activă din Flt. Știu că nu mă va asculta; dar Încerc. Aveți realizări foarte frumoase și cel ce stă deoparte, se exclude și devine inutil. Deși are lipsuri, a fost, totuși, bine intenționat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
lui Siegfried. Luni, 19 iunie VASILE GÂRNEȚ: Mesaje de la Ana Druță, colega noastră de la Contrafort, care ne scrie ce se mai întâmplă la Chișinău. Au fost doar câteva telefoane nesemnificative la redacție, nimic urgent...Căldura mare, se vede, a mai potolit apele și în mediul cultural basarabean. Mai există un loc însă unde spiritele sunt întotdeauna cabrate și informația (bârfa) de tot soiul cade, multă și grea, pe frunțile asudate ale literaților - barul de la parterul Uniunii Scriitorilor, în aceeași clădire, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ceva, în lipsa altor distracții. Mergem cu un tramvai, câteva stații, până în cartierele mărginașe ale orașului, apoi pedestru, câteva cvartale, până la stadion. Călăuza noastră de la comitetul organizatoric local îmi spune pe drum că mișcarea proletară din bazinul Ruhr s-a mai potolit. Acum sindicatele sunt cuminți, pentru că nivelul de viață a crescut. Oftez cu ușurare: Yours words really enjoyed me. Omul - un ins robust, în costum sportiv - nu știe cum să o ia și-mi zâmbește din reflex, ușor stingherit. Baza de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și trezit estonianul Karl Martin Sinijarv, bravul „cavaler” cu care luptasem în turnirul de aseară. Lumea s-a enervat destul de tare așteptându-l, mai ales rușii Varlamov și Kuraev, dar când a apărut vinovatul - răvășit, somnoros, absent - rumoarea s-a potolit, orice comentariu ar fi fost tot pentru noi. Vorbesc cu Juri Ehlvest, un alt scriitor estonian, care-mi confirmă că Martin a exagerat cu băutura, ieri, la serbarea campestră. S-a și culcat foarte târziu. Ehlvest poartă un breloc cafeniu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]