3,904 matches
-
umflă și pleznește într-o zi, când i-e lumea mai dragă. Istoria a dovedit că nici unul n-a sfârșit-o de moarte bună, în patul lui. Din păcate, au provocat atâta suferință, au zăpăcit într-atât lumea târâtă în prăpastia de întuneric, că le-a trebuit decenii și decenii să iasă, pe brânci, la lumină. Atâta suferință, atâta zăpăcenie, pentru că nu s-a găsit nimeni să-i lichideze ca pe câinii turbați și, o dată cu ei, să curme și rătăcirile minții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Orgolii popești, dogme absurde, dorință de supremație, lupta pentru putere, interesele negustorești, dezbinarea, și de o parte și de cealaltă, au fost mai puternice. Discordia dintre Orientul grec-ortodox și Occidentul latin-catolic, Marea Schismă -, a fost mai puternică. Se căscase o prăpastie peste care nu s-a putut, nu s-a vrut să se arunce o punte. Și, astfel, Europa a rămas până în zilele noastre ruptă în două, dezbinată și slabă. Două lumi diferite, cu consecințe incalculabile. Că mult le păsa cârmuitorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Țamblac. Să nu le-o ia înainte Mahomed, cu "puterea armelor lor", zâmbește sarcastic Ștefan. Treci peste comèdie. Și?... În "Palozzo ducale", urcam "Scara uriașilor" străjuită de lei înaripați, mă sprijineam de balustrada aurită și mă gândeam cu durere la prăpastia căscată între bogăția cu huzur a Apusului catolic și sărăcia amară a Răsăritului pravoslavnic, cuvântă Țamblac. Știu! i-o taie Ștefan. O să umplem prăpastia aiasta cu trupurile noastre și... și nu va mai fi prăpastie! Mai departe?!... Când le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
uriașilor" străjuită de lei înaripați, mă sprijineam de balustrada aurită și mă gândeam cu durere la prăpastia căscată între bogăția cu huzur a Apusului catolic și sărăcia amară a Răsăritului pravoslavnic, cuvântă Țamblac. Știu! i-o taie Ștefan. O să umplem prăpastia aiasta cu trupurile noastre și... și nu va mai fi prăpastie! Mai departe?!... Când le-am pomenit numele Măriei tale, dogele a strigat: "Ecce homo!" Și consilierii i-au ținut isonul: "Cruciatul!" "Spaima păgânilor!" "Eroul Creștinătății!" "Sabia Domnului!"... "Măscăriciul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mă gândeam cu durere la prăpastia căscată între bogăția cu huzur a Apusului catolic și sărăcia amară a Răsăritului pravoslavnic, cuvântă Țamblac. Știu! i-o taie Ștefan. O să umplem prăpastia aiasta cu trupurile noastre și... și nu va mai fi prăpastie! Mai departe?!... Când le-am pomenit numele Măriei tale, dogele a strigat: "Ecce homo!" Și consilierii i-au ținut isonul: "Cruciatul!" "Spaima păgânilor!" "Eroul Creștinătății!" "Sabia Domnului!"... "Măscăriciul lui Hristos!" Ajunge! Și?!... Te ridicau în slăvi, dar în ochi le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Eu parcă eram ateu, dar Gh. Udr. credea. Cum putuse să facă așa ceva? Numai pentru că era, nu ortodox, ci catolic? Apoi am înțeles că cele mai mari dușmănii se iscă atunci când, în planul convingerilor, pe oameni îi separă nu o prăpastie, ci șănțulețul aparent inofensiv al unei nuanțe (exemple mai recente: bolșevici și menșevici, comuniști și socialiști etc.). În sesiuni învățam împreună cu Corina, cu alte două-trei colege, la facultate, în câte o sală de seminar liberă. Câte o colegă mai conștiincioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
psihologia de clasă? Funcționaseră, vindicativ, niște complexe de inferioritate, referitoare la poziția socială, la nivelul de cultură? Nici o explicație nu mă mulțumește. O femeie nu are dreptul să se poarte astfel cu o altă femeie, oricât de mare ar fi prăpastia care le desparte. O fixez în continuare, stăruitor, fără să-mi ascund resentimentele pe femeia aceea și pe măsură ce o privesc mă conving tot mai mult că am în față o întruchipare a răutății pure, gratuite. * Într-o noapte, visez un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai”. Mântuire fulgerătoare, obținută tocmai pentru că nici nu îndrăznea să cugete la ea, în ceasul al doisprezecelea (niciodată nu e prea târziu), de către păcătosul aflat pe marginea prăpastiei (iadului). Și ce împărtășește este răsplătit, nu numai paradisul (imediat), ci și cu câteva din cele mai frumoase cuvinte evanghelice, cu o magnifică replică cristică: „Și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pentru că suntem săraci în credința și fapte bune de milostenie. Nu vrem, nu că nu se poate. Nimic nu este imposibil dacă vrei. Și Dumnezeu te ajută. Să citim cărți de rugăciune. Decât să privim meciuri la T.V. sau alte prăpastii care ne fură timpul și facem o mulțime de păcate cu ele, mai bine citim o carte care ne zidește, ne schimbă, ne transforma în creștini adevărați. Ar fi mai putine certuri, dezbinări și divorțuri. Da, dragii mei, astea, ce
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
am râvna către toate cele bune și plăcute Ție. Pe Tine Te știu ajutor, ocrotitor și Salvator. Știu că nimeni nu Ți-a greșit ca mine, nevrednica. Și pe nimeni n-ai ajutat atât de mult ca pe mine. în prăpastia adâncă ai venit după mine și m-ai scos pe umerii Tăi, Doamne, ca esti bun și ne iubești. Pune și în inimile noastre cele împietrite dragoste din noianul Iubirii Tale, Doamne”. -în Egipt în dimineața zilei de 5 noiembrie
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mănăstirii să urcăm în Muntele Sinai. După vreo 300 m începi să urci pe munte. Cu multă anevoie se urcă. Sunt peste 3.000 de trepte. Treptele sunt pietre mai mici. Mai mari sunt pe margini, ca să nu cazi în prăpastie. Urcarea este ca și cum ai urca un deal pe piatră de macadam, aș putea spune. Și uneori ca să treci treaptă e cam greu, că e cam înaltă, și atunci te mai catari puțin. De voiești încerci și Domnul te ajută. Se
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mă părăsi!” sau „Of, Iisuse, iartă-mă, că sunt păcătoasa!”, „Oh, păcatele mele cele fără de număr!”, „Ah, Doamne, fii cu mine și dă-mi ajutor de vrei!”, „Te rog, Doamne, Mâna Ta întinde-mi-O mie, nevrednica! Scoate-mă din prăpastia păcatelor mele!”, „Maica Domnului, ajută-mă! Miluiește-mă!” Și pe toți sfinții îi rugăm să mă ajute să ajung cu bine, să nu-mi rup ceva, vreun picior sau mai știu eu ce mi s-ar fi putut întâmpla. Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
că mare curaj aveam. m-am despărțit de părintele Irineu care ma condusese un pic. Deci am ramas singură pe cărarea de munte în puterea nopții. Pe locuri necunoscute de mine. Aveam treptele care se mai observau dar aveam și prăpastia care era lângă trepte. M-am rătăcit puțin, dar mam întors imediat pe treptele care duceau jos, la poalele muntelui. Greu am urcat pe munte și tot greu am coborât. E cu anevoie de coborât, că picioarele și genunchii slăbănogiți
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de azi suntem mai răi că păgânii care nu L-au cunoscut pe Domnul. Ei se iubeau între dânșii și se ajutau, iar noi nici macar atât nu facem. Cât de departe ne-a dus în păcat vrăjmașul lui Dumnezeu. În prăpastia urii și a nepăsării. Irosim timp la televizor și în dezbinări de tot felul, de aceea e greu să trăiești în zilele acestea. N-avem credință, n-avem frică de Dumnezeu. Am uitat Poruncile Lui. Să mergem pe Golgota cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Bune, Eu de Tine am uitat Și noianuri de păcate Mă-ndeamnă cel rău să fac. Nu mai vreau atâtea rele, Mă-ngrozesc de viață mea, Ci-mi da Mâna Ta, Iisuse, Si cu lacrimi o aș spală, Și-n prăpastia adâncă Am văzut eu Milă Ta. Auzită de la tatăl meu, când eram copil Samarineanca Când Iisus, de prin Iudeea Mergea iar în Galileea, în drumul spre Țara Sa Prin Samaria trecea. Și-n Samaria sosind La Sihar El S-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mi se pare interesant de făcut comparație pentru că - mă refer la cartea, extraordinară după mine, a lui Lucian Raicu, după mine mai bună decât a lui Merejkovski - este implicat acolo ceva, în acel vacuum, în acel vid, în acea teribilă prăpastie a neantului pe care o relevă lumea aceasta din Revizorul sau din Suflete moarte, care este consistentă numai prin viteza cu care se desfășoară : adică viteza aceea echivalentă cu netimpul. Este o viteză care produce nedurata. Dar este în comicul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nu sunt cu mult mai prejos de lucrările pe care le public, un fel de scrisori deschise, unde, pe lângă lipsa talentului, a răgazului de a gândi și compune, se amestecă aceeași jenă față cu publicul de care mă desparte o prăpastie, sentiment datorit probabil amorului propriu, timidității, autoanalizei și nesociabilității mele”. Adevărul este că articolele și studiile lui propriu-zise, nu „de serviciu”, sunt „necalofile”, scrise nu în pripă dar repezit, se simte asta, în pas cu mersul gândului, fără căutare dar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vino lângă mine, altfel Dragonul se va rostogoli peste tine». Unchiul alergă către el. Atunci băiatul luă ultima săgeată, care pătrunse inima dragonului, cu un urlet enorm, făcând să se zguduie munții, corpul lui alunecă de-a lungul a patru prăpastii, oprindu-se într-un canion. Imediat, nori de furtună se adunară deasupra munților, fulgere scânteiau, tunete bubuiau și ploaia începu să cadă. Când furtuna se potoli, ei puteau să vadă foarte bine în adâncul canionului resturile din enorma carcasă a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
diverse motive. Aș enunța doar două cauze strâns legate între ele, și anume, că unii se dau prea ușor pe mâna unor profesori (bănuiți), care, scontând că își vor face ei un nume prin discipoli, îi împing nesăbuit pe marginea prăpastiei. Fără conștiință profesională și discernământ, aceștia îi obligă pe unii entuziaști nepregătiți să abordeze roluri sau doar fragmente pentru care coarda vocală prea tânără nu rezistă la asemenea suplicii și clachează din start. Alții, care își cunosc singuri posibilitățile, studiază
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
era fiica lui Cardașov, care avea restaurant la Bolgrad. Nu știu cum s-a întâmplat dar cineva căruia nu-i plăcea frățeasca prietenie dintre ei a umblat cu minciuni și nu numai că i-a despărțit dar a săpat și o mare prăpastie între ei. Se împlinise anul și nici nu se salutau. Eu ce să fac? Dacă minciuna este, cum se știe, imorală, hai s-o ridicăm la rang de morală și încep: Măi Vladimire, am impresia că ai căzut din leagăn
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
este exact) că distrugerea Germaniei înseamnă cotropirea Europei de către năvala hoardelor asiatice, dacă de la 1939 până în 1944 n-au împlinit niciuna dintre condițiile necesare pentru solidarizarea Europei în jurul Germaniei național-socialiste, făcând dimpotrivă totul pentru a adânci șanțurile și a crea prăpăstii între cele mai multe dintre națiile europene și Germani. Nu mă îndoiesc că, dacă s-ar mai putea găsi într-o situație similară aceleia din 1939, Hitler ar fi într-adevăr mai național-socialist european și mai puțin german, dar împrejurările politice nu
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cea specifică vieții publice în societăților democratice moderne. Sunt de acord că Mona Muscă a greșit. Dar de aici și până la proporțiile date de micii sau marii inchizitori care fac din ea răul relelor, nu este o distanță, ci o prăpastie. Text publicat în revista aLtitudini, numărul 7, din septembrie 2006 Cum să ieșim capcana jocului securisto-politic Recent am publicat în Revista 22 un articol intitulat „Maculați și neonuferi” în care consideram felul în care este tratată politic și mediatic „dosariada
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
să fie primiți cei care sunt fără părinți ori cu părinți fără credință, a se citi, într-un cuvânt, aceia despre care se are certitudinea morală că într-o zi riscă să ajungă vagabonzi iar sufletul lor e pe marginea prăpastiei. Dacă vreun băiat este abandonat, să fie primit fără ezitare». Într-o zi, în fața bisericii Santa Maria in Organo, fostul său profesor de dogmatică îl apostrofează: «Ce vrei să faci? Deschizi o casă atât de mare fără mijloace? Gândește-te
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vizită rabinului Veronei ca să-și exprime solidaritatea. Citim în jurnalul său, din 18 noiembrie 1938: «Charitas Christi urget nos. Numai caritatea, adevărata caritate care îi îmbrățișează pe toți fiii lui Dumnezeu, poate salva sărmana omenire, care se află pe marginea prăpastiei. Azi, cu aprobarea părintelui meu spiritual, m-am dus la rabinul Veronei, pentru a-mi exprima întreaga durere, pentru încercarea pe care o suferă poporul evreu. Acolo era și doamna sa, care a apreciat mult aceasta». Iar doctorul Ermanno Friedental
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a tristei situații a lumii. În timpul vieții sale s-au declanșat două mari războaie mondiale care au produs morți, daune materiale, nenumărați invalizi, distrugeri de valori morale, ruina unei lumi legate de tradiția satului ori a propriului oraș, creând o prăpastie de ură generală și de o violență nemaiauzită. Don Calabria îl vedea în aceste evenimente oribile pe satana și milițiile sale mărșăluind pentru a extermina sufletele și valorile creștine. Vedea, în viziune, nori negri care învăluiau omenirea și Biserica. Și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]