3,745 matches
-
despărți de mama și tatăl său și își va lua soție. Acest eveniment este consfințit prin nuntă, prin Sfânta Taină a Cununiei. În sfârșit, la bătrânețe, omul moare și va fi îngropat creștinește, oficiindu-se slujba religioasă și, de obicei, predica, câteva cuvinte despre cel trecut în viața de veci. Dar pentru că acest articol se adresează în special tinerilor vom arăta mai pe larg Sfânta Taină a nunții care este un subiect foarte important. Cuvântul nuntă vine de la termenul grecesc gamos
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
construcția canalului, se îmbolnăvește însă de malarie și se întoarce în Franța, din nou la Pont-Aven. Împreună cu pictorul Émile Bernard, elaborează regulile sintetismului, care se bazează pe planuri de culori de aceeași nuanță, reliefate prin contururi ferme. Compoziția ""Viziune după predică"", cunoscută și ca ""Lupta lui Iacob cu îngerul"", marchează debutul acestui nou stil, caracterizat prin petele decorative de culoare pură, prezența marcată a liniilor de culoare închisă, motive simplificate, tratarea antinaturalistă a spațiului și renunțarea la perspectiva tradițională. Prin așezarea
Paul Gauguin () [Corola-website/Science/298258_a_299587]
-
renunțarea la perspectiva tradițională. Prin așezarea surprinzătoare a motivelor, artistul leagă două planuri ale realității: femeile bretone și viziunea lor. "Pentru mine peisajul și lupta din tablou există numai în imaginația oamenilor care se roagă, ele sunt o urmare a predicei ascultate" (Paul Gauguin). Gauguin recurge adesea la motive pictate deja, pe care și le însușește și le așază într-o nouă ambianță. Tabloul ""Christ galben"" este inspirat în mod direct de statuia de lemn policromă a unor meșteșugari din secolul
Paul Gauguin () [Corola-website/Science/298258_a_299587]
-
idei formale și din propriile lucrări și, asemenea unui compozitor, le prelucrează ca și cum ar scrie variații diferite pe aceeași temă. În partea stângă a tabloului se văd femei din Bretania, motiv ce constituie o nouă variantă a compoziției ""Viziune după predică"". În anul (1888), galeria pariziană "Boussod et Valadon" îi organizează prima expoziție personală. Noua generație vede în Gauguin maestrul simbolismului. În același an, la 21 octombrie 1888, Gauguin sosește la Arles, la Van Gogh, pe care îl cunoscuse cu doi
Paul Gauguin () [Corola-website/Science/298258_a_299587]
-
pe socoteala celorlalți. În Prolog și povestiri (peste 18.000 de versuri), Chaucer prezintă un tablou al vieții sociale din Anglia secolului al XIV-lea, în același timp înmănuchează toate genurile literaturii medievale: romanul cavaleresc, legendele bisericești, "fabliaux"-urile, bestiariile, predicile moralizatoare, alegoria. a contribuit în mare măsură în dezvoltarea limbii engleze la rangul unei limbi literare. O dată cu acest "pelerinaj" spre Canterbury începe calea glorioasă a literaturii engleze. În perioada așa zisei Renașteri engleze, Edmund Spenser îl recunoaște drept propriul său
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
înălțat. Sosise în sfârșit și pentru Anton timpul măririi. Era în anul 1222. Se ținea sfințire de preoți la Florii și, nefiind cine să predice, Anton fiind de față, primi poruncă să se urce în amvon și să țină el predica de ocazie. A fost o revelație! Atunci s-a văzut cât dar dumnezeiesc se adăpostea în acest om umil, câtă putere de convingere avea în cuvânt. Sfântul Francisc, aflând de cele întâmplate, îl numi predicator, iar pentru a-i arăta
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
rostească cuvinte de prorocire, cum s-a întâmplat la Le-Puy, la Bourges, prorociri care s-au și împlinit întocmai. Ca om de conducere în familia Franciscană, a ridicat mai multe mănăstiri și tot în acest timp și-a scris și predicile sale preafrumoase asupra Psalmilor. Minunile au rămas totuși oriunde semnele cele mai vădite care au arătat sfințenia și puterea cerească cu care îl înzestrase Dumnezeu s-au împlinit. Să enumerăm pe scurt câteva: Niște broaște gălăgioase împiedicau laudele lui Dumnezeu
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
au mai auzit niciodată. A făcut să înceteze ploile care distrugeau semănăturile. Credincioșii și confrații lui l-au văzut în mai multe locuri deodată. A înviat un copil sufocat din nebăgarea de seamă a mamei. O femeie care fusese la predici, întorcându-se acasă își găsi copilul căzut într-un cazan cu apă fierbinte, însă spre fericirea ei, copilul se juca voios ca într-o baie plăcută. Pe mulți ispitiți de poftele rele i-a scăpat și a vindecat mulți bolnavi
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
această minune l-a întors la calea dreaptă și pe acel soț rău. Cinstitor cuvios al Maicii Domnului încă din copilărie, Anton s-a înflăcărat tot mai mult de iubire către dânsa și acum se străduia să arate tuturor, prin predicile sale, câtă slavă are Maria Fecioara în ceruri și cât mijlocește ea pentru noi oamenii, la Fiul său dumnezeiesc, Isus Cristos. Se întrista însă văzând inimile cele încremenite ale ereticilor care bârfeau în tot felul pe Maica lui Dumnezeu. Spre
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
lui se aflase cadavrul unui om. În zadar contele de Bouillon se apărase, fu dus în închisoare și era cât pe ce să fie osândit, când sfântul, ca să arate nevinovăția tatălui său, rămânând în rugăciune pe amvon la Padova, unde predica, apăru la Lisabona, merse la cimitir să cheme din mormânt pe cel ucis și îl duse viu înaintea judecătorilor care aflară din însăși gura lui că contele de Bouillon era nevinovat. Pe când era odată la Camposampiero, orășel aproape de Padova, și
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
harnic slujitor al lui Dumnezeu, e cu neputință de spus, atât de zelos și harnic a fost. Mănăstirea Franciscanilor, ziși și Conventuali, din Padova datează și ea tot de atunci. Preocuparea lui de predilecție a fost însă predicarea cuvântului Domnului. Predica într-o limbă și era înțeles de toate națiile. Cuvântările lui, deși rostite cu glas obișnuit, se auzeau până la mari depărtări. Minunile Sfântului Anton sunt acuma atât de dese încât, dacă s-ar pune împreună, ar alcătui o minune care
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
Antisemitismul poate lua diverse forme: învățături religioase care proclamă inferioritatea evreilor, de exemplu cartea lui Martin Luther "„Evreii și minciunile lor”", carte în care Luther scria că evreii sunt otrăvitori de fântâni și ucigași de copii furați sau alt exemplu, predicile ("Omiliile") lui Ioan Gură de Aur (Hrisostom), în care acesta instiga și cita pe cei care instigau la ură religioasă contra evreilor. Antisemitismul poate include opinii stereotipe și prejudecăți, sau forme politice care pot merge de la încercarea de a discrimina
Antisemitism () [Corola-website/Science/297144_a_298473]
-
cele din Sudul Italiei, sunt un lucru obișnuit în Malta și Gozo, celebrând nunți, botezuri și, cel mai vizibil, zilele sfinților care cinstesc sfântul patron al parohiei locale. De zilele sfinților, "festa" atinge apogeul cu o Mare Liturghie cu o predică despre viața și realizările sfântului, după care o statuie a sfântului este purtată pe străzile localității, în procesiune solemnă, cu credincioșii în rugăciune. Atmosfera de pioșenie religioasă face însă repede loc sărbătorii și veseliei: procesiunii de trupe, focuri de artificii
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
Evului Mediu își scriu tratatele în latină. "Enciclopedia" (pentru a folosi un termen contemporan) scrisă de Vincent de Beauvais, "Speculum maius", este scrisă în latină. Totuși, începând de la Conciliul de la Tours (813), în teritoriile corespunzătoare Franței și Germaniei actuale, omiliile / predicile nu mai erau rostite în latină, ci în „lingua romanica rustica” (galo-romană), sau în „lingua tudesca” (germanică). Destul de des sunt traduse în limba latină lucrări de valoare ale literaturii contemporane: Pe lângă acestea există numeroase texte clasice traduse în latină: În
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
a sinagogii a avut loc la 4 septembrie 1877. S-a realizat un compromis între diferitele grupuri. Slujba nu a fost modernizată în întregime. Exista un cantor ("Hazzan") și un cor, dar sinagoga nu dispunea de orgă. Rabinul își ținea predica în limba germană și Tora era citită în fața credincioșilor și nu în direcția Chivotului (Aron HaKodesh). În 1867, evreii din Bucovina au obținut emanciparea deplină, mulți evrei hotărând să participe la elaborarea politicilor naționale și locale. Doi primari din Cernăuți
Templul din Cernăuți () [Corola-website/Science/317033_a_318362]
-
Anne, decedează între timp, în 1617, după ce i-a născut 12 copii, din care 7 au supraviețuit. Se îmbolnăvește greu în 1623, dar se reîntoarce să lucreze, de data asta ca vicar la St. Dunstan’s-in-the-West, în 1624. Ultima sa predică a ținut-o în prima vineri a postului Paștilor în prezența regelui Carol I. Moare pe data de 31 martie 1631. Lirica sa este caracterizată prin: ironie, subtilitate, originalitatea imaginilor, asociații neașteptate, versificație complexă. Temele principale ale liricii sale sunt
John Donne () [Corola-website/Science/317766_a_319095]
-
a profesorilor de limba germană din Imperiul Țarist și singura de acest fel din Basarabia. Lindl cu carisma sa și cu numărul mare de credincioși - în Germania, Sankt Petersburg și Basarabia veneau până la 10.000 de oameni să-i asculte predicile - a avut, de asemenea, și dușmani. Ei l-au reclamat țarului că răzvrătește poporul și conduce o sectă religioasă. La acestea s-a adăugat faptul că el (deși era preot catolic) s-a căsătorit cu menajera sa. În anul 1823
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
simbol al conștiinței națiunii: el stă posomorât într-un scaun aparte de celelalte elemente de mobilier pictate, el prevăzând că evenimentele din timpul războaielor ruso - lituaniene vor avea un sfârșit tragic. În acest grup de picturi se includ și pânzele „"Predica de Piotr Skarga"” (, 1864) și „"Reytan"” din 1866. s-a născut la 24 iunie 1938 în Orașul liber Cracovia, pe atunci provincie autonomă aparținând Austriei. Tatăl său, Franciszek Ksawery Mateiko, profesor de muzică, era ceh originar din Boemia, mama, Joanna
Jan Matejko () [Corola-website/Science/318124_a_319453]
-
balului, aflând știrea căderii orașului Smolensk"". Pe 22 ianuarie 1863, se declanșează o insurecție a "popoarelor polonez, lituanian și ucrainean", chemate la luptă împotriva guvernului austro-ungar. Detașamentele cracoviene sunt învinse. Matejko are douăzeci și șase de ani. Termină de pictat ""Predica lui Skarga"" (1864), cu care repurtează un succes fără precedent. Pe 21 noiembrie 1864 se căsătorește cu Teodora Giebultowska. Câteva luni mai târziu, călătoresc împreună la Praga, Dresda, Köln și la Paris, unde tabloul "Predica lui Skarga" este prezentat în cadrul
Jan Matejko () [Corola-website/Science/318124_a_319453]
-
de ani. Termină de pictat ""Predica lui Skarga"" (1864), cu care repurtează un succes fără precedent. Pe 21 noiembrie 1864 se căsătorește cu Teodora Giebultowska. Câteva luni mai târziu, călătoresc împreună la Praga, Dresda, Köln și la Paris, unde tabloul "Predica lui Skarga" este prezentat în cadrul Salonului (1865), obținând medalia de aur. Revenit la Cracovia, termină tabloul ""Rejtan"" (1866), care va fi cumpărat de împăratul Franz Josef. Tabloul declanșează o serie de discuții privind trecutul istoric al Poloniei, discuții care prevalează
Jan Matejko () [Corola-website/Science/318124_a_319453]
-
simbol al conștiinței națiunii: el stă posomorât într-un scaun aparte de celelalte elemente de mobilier pictate, el prevăzând că evenimentele din timpul războaielor ruso - lituaniene vor avea un sfârșit tragic. În acest grup de picturi se includ și pânzele „"Predica de Piotr Skarga"” (, 1864) și „"Reytan"” din 1866. A doua categorie este dedicată evenimentelor celebre din istoria Poloniei, pictate după înfrângerea rebeliunii din 22 ianuarie 1863 (). Jan Matejko a pictat numeroase evenimente și bătălii din istoria Poloniei. Lucrarea sa cea
Jan Matejko () [Corola-website/Science/318124_a_319453]
-
a atras atenția când în 1869 și-a dus fiii la o școală publică în loc să-i educe acasă, conform tradiției casei regale. A ales o școală creștină pentru băieți condusă de teologul și vicarului Gustaf Emanuel Beskow, la ale cărui predici ea a participat adesea. Sofia a fost interesată întotdeauna de religie, un interes pe care l-a împărțit cu cumnata ei Eugenie. Sofia a fost interesată de politică și s-a implicat în afaceri de stat de-a lungul vieții
Sofia de Nassau () [Corola-website/Science/318130_a_319459]
-
care a fost scrisă în limba anglo-saxonă (limba engleză veche) în perioada anglo-saxonă a Angliei, care a durat de la mijlocul secolului al V-lea până la Cucerirea normandă a Angliei în 1066. Aceste texte cuprind genuri literare ca poemul epic, hagiografii, predici, traduceri biblice, legi, cronici, cimilituri etc. În total, s-au păstrat cam 400 de manuscrise din această perioadă. Una dintre cele mai importante lucrări din periada anglo-saxonă este poemul "Beowulf", care are statutul de epos național în Anglia. "Cronica anglo-saxonă
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
vest din Wessex, acesta din urmă fiind cel mai răspândit. Nu toate textele pot fi considerate literatură; unele sunt altceva decât niște liste de nume sau exerciții de scris neterminate. Dar majoritatea sunt texte literare, menționate aici în ordine descrescătoare: predici și hagiografii, traduceri biblice, traduceri ale lucrărilor primilor "Părinți ai Bisericii", cronici anglo-saxone și povestiri istorice, legi, testamente și alte texte juridice, exerciții de gramatică, medicină, geografie și nu în ultimul rând poezie. Cu puține excepții, toți autorii sunt anonimi
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Criticii acestei teorii spun că poeziile au fost create parțial conform unui proces modern „cuvânt-cu-cuvânt”, iar parțial conform unei combinații de teme și formule.. Cantitatea de proză anglo-saxonă este cu mult mai vastă decât cea de poezie. Majoritatea textelor sunt predici sau traduceri din latină a operelor religioase. Din ceea ce este cunoscut, proza engleză veche a apărut de abia în secolul al IX-lea și a continuat până în secolul al XII-lea. Cel mai cunoscut autor anglo-saxon a fost regele Alfred
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]